Cea mai mare firmă de procesare a lemnului, Schweighofer, a ajuns să aibă afaceri mai mari decât Romsilva. Cine este „regele” austriac al lemnului românesc

Cantonul stă mărturie epocii de aur a industriei lemnului din România. Exploa­tarea pădurii a dus în urmă cu peste 100 de ani la dezvoltarea unor orașe precum Buș­teni și Azuga. Fabricile și calea ferată des­chise acolo pentru exploatare au dat de lucru și în alte părți ale țării. Dar prețul au fost defrișările sălbatice. În 30 de ani de ex­ploa­tare intensă fondul forestier s-a epuizat, iar industria lemnului s-a retras încet-încet. Pădurile au crescut înapoi. Lu­cru­rile acestea s-au întâmplat acum un secol, când omul încă lupta să „îmblân­zească” natura în folosul lui, scrie Ziarul Financiar.

Însă în ultimul deceniu industria tăie­to­rilor de lemne a reînviat și a ajuns o afacere de miliarde de euro. Pentru a se reda am­ploa­rea defrișărilor, este suficient un sim­plu calcul. După datele statistice oficiale, su­prafața de pădure tăiată la ras (adică supra­fața de pe care s-a recoltat în tota­litate masa lemnoasă) între 2007 și 2013 este mai mare decât suprafața Bu­cureș­tiu­lui. Calculul nu include alte tipuri de tăieri. Unei păduri cu arbori specifici Ro­mâniei îi ia mai mult de 30 de ani pentru a ajunge la ma­turitate.

Din businessul cu pădurile României se „înfruptă” peste 11.300 de companii, iar la capătul lanțului trofic se află companii străine. Trei firme austriece, Holzindustrie Schweighofer, Kronspan și Egger, sunt ju­că­torii dominanți, cei mai mari consumatori de lemn. Nu taie, doar consumă.

Schweighofer, cea mai mare, a avut un profit de aproape 100 de milioane de euro în 2013, anul celor mai recente date oferite de Ministerul Finanșelor, la afaceri de 470 milioane de euro. Echipa de trei austriacă face în total afaceri de un miliard de euro.

Cât de importantă este România pentru firmele austriece este suficient să fie spus că Schweighofer operează la Comă­nești cea mai mare fabrică de plăci de lemn în panel din lume. Materia primă provine în proporție de 75% din surse proprii, po­trivit paginii de internet a companei, probabil de la fabricile de cherestea pe care le deține în Sebeș și Rădăuți.

Schweighofer este o mașinărie de „înghițit” păduri care are o experiență de sute de ani. Familia Schweighofer se ocupă cu afaceri legate de produse din lemn încă din anii 1600.

În anii 2000 compania avea șase fabrici de cherestea, adică gatere uriașe care taie buștenii, patru în Austria și două în Cehia, în cooperare cu diferiți parteneri. Schweighofer și-a vândut interesele în aceste afaceri și a luat-o de la început… în România, atrasă de materia primă abundentă și de lipsa concurenților de talie mare.

Compania estima în 2013 că România recoltează doar la jumătate din capacitatea sustenabilă. De asemenea, România reprezintă pentru Schweighofer o opțiune bună pentru transportul global – peste 80% din producția din România este exportată. În plus, fabricile din România au acces ușor la lemnul adus din Polonia și Ucraina.

Un alt motiv pentru care Schweighofer ar putea să prefere România? Anul trecut comunitatea locală dintr-un oraș ceh a decis să-i interzică grupului să construiască o fabrică de cherestea acolo.

Din 2002 până în 2013, compania a investit în România 612 milioane de euro. Pentru perioada 2014-2015 sunt planificate investiții de 166 milioane de euro. Investițiile au dat, cu siguranță, rezultate. Cifra netă de afaceri a Schweighofer a crescut de la 197 de milioane de euro în 2009 la 469 milioane de euro în 2013. Profitul a sporit de la 23 de milioane de euro la 97 de milioane de euro, deci de mai bine de patru ori, în timp ce numărul mediu de salariați a urcat de la 1.200 la 1.600.

În 2013, Romsilva a vândut 6,37 mil. mc de lemn pe picior (direct din pădure, fără să fie exploatat), la un preț mediu de 122,82 de lei/mc, și 1,27 mil. mc de lemn fasonat (lemn exploatat), la un preț mediu de 228,26 lei/mc, potrivit datelor din raportul de activitate.

În 2012, Romsilva a vândut 6,16 mil. mc de lemn pe picior, la un preț mediu de 109,13 lei/mc, și 1,2 mc de lemn fasonat, la un preț mediu de 204,11 lei/mc.

La licitațiile pentru masă lemnoasă fasonată organizate la nivelul direcțiilor silvice în anul 2012 s-a oferit un volum total de 1.312.742 mc sub formă de bușteni de furnir, bușteni de gater, lemn pentru construcții, celuloză, lemn pentru PAL – PFL și lemn de foc, la un preț mediu de ofertă de 178,93 lei/mc.

Însă povestea tăierii pădurilor românești începe cu Romsilva și cu ceilalți proprietari de păduri, care vând lemnul. Romsilva este cel mai mare furnzior de materie primă pentru industria lemnului. Apoi apar firmele de exploatare, cele care taie copacii și-i scot din pădure. Firmele de prelucrare, cum este Schweighofer, încheie acest lanț trofic.

Aproape 4.400 de companii au ca obiect de activitate explotarea lemnului (silvicultură și exploatare forestieră). Companiile care prelucrează sunt în număr de aproape 7.000 și au avut în 2013 un business cumulat de trei miliarde de euro, de trei ori mai mult decât rulajul companiilor care exploatează lemnul.

Fabricile de prelucrare a lemnului sunt concentrate în județe precum Suceava (patru unități de producție), Alba (două unități), Brașov (două unități) și încă o unitate de mai mici dimensiuni (din București), arată datele centralizate de ZF. Iar dacă o nouă investiție a Holzindustrie se va finaliza, cea mai nouă unitate din industria de profil va fi plasată la Covasna.

Industria de prelucrare a lemnului furnizează materie primă pentru sectorul de mobilă, însă în ultimul timp vocile care critică această activitate s-au înmulțumit.

Producătorii de mobilă spun că materialele de care au nevoie pentru produsele lor sunt tot mai puține și de calitate mai slabă, astfel că își pierd din competitivitate pe piețele externe. O propunere a acestora ar fi ca exportul de produse din lemn să se poată realiza doar după ce se asigură necesarul pentru piața internă.

Cine este „regele lemnului”, Gerald Schweighofer

Fabricile din România ale lui Gerald Schweighofer, descendent al unei familii legate de mai bine de trei secole de prelucrarea lemnului, îi generează venituri totale de jumătate de miliard de euro. Prima investiție, cea de lângă Alba Iulia, a fost inaugurată în 2003 pe o suprafață de 53 de hectare și este destinată în totalitate lemnului de esență moale, respectiv molid, scrie Business Magazin.

De atunci, afacerile cu cherestea au mers ca pe roate, grupul dezvoltând constant noi investiții în punctele cheie ale industriei prelucrătoare de lemn: în 2008 la Rădăuți și în 2010 la Comănești, iar Carpații Orientali și Meridionali, cunoscuți pentru calitatea crescută a arborilor, erau și mai aproape de fabricile regionale ale austriacului. 85% din lemnul prelucrat de Schweighofer în România ajunge în 60 de țări, însemnând mai bine de un milion de metri cubi sau 30.000 de vagoane de tren.

Cea mai importantă piață de export este Japonia, de unde s-au generat 40% din venituri, urmată de Orientul Mijlociu. „2012 a fost un an de succes pentru business. Industria prelucrării lemnului din Europa nu se descurcă prea bine, însă noi avem piețe mai bune, unde nu trimitem doar material brut, ci unul prelucrat, de calitate superioară”, explică Schweighofer. În Europa de Vest materia primă nu e suficientă, dat fiind că sunt foarte mulți proprietari de păduri care nu mai sunt interesați să taie lemnul, pe seama incertitudinii economice, iar piețele de consum din Europa se descurcă „dezastruos„ de la startul crizei, cum cererea e mai mică.

Citește articolul integral în Business Magazin