China va deveni cea mai mare economie din lume în acest an, în funcție de paritatea puterii de cumpărare

Estimările iau în considerare cursurile de schimb valutar și prețurile, comparația fiind efectuată la paritatea puterii de cumpărare, care măsoară „valoarea banului” în fiecare țară.

La nivelul anului 2011, economia Chinei reprezenta deja 87% față de cea americană, la paritatea puterii de cumpărare, potrivit datelor Băncii Mondiale.

Astfel, la paritatea puterii de cumpărare, PIB-ul Chinei a fost echivalent cu 13.500 miliarde de dolari în 2011, față de valoarea nominală de 7.300 miliarde de dolari calculată la ratele de schimb valutar din acel an. În 2011, PIB-ul SUA a fost de 15.500 miliarde de dolari, potrivit datelor Băncii Mondiale.

VIDEO Petrișor Peiu anunță condițiile pentru care AUR ar intra la guvernare

16:19

FLASH NEWS Mutare de forță în Marea Britanie în lupta cu abuzurile Google. Ce obligații noi are gigantul tech când vine vorba de afișarea știrilor

16:12

În valoare nominală, Produsul Intern Brut al SUA este de aproximativ 16.200 miliarde de dolari, iar cel al Chinei de 8.200 miliarde de dolari.

Metoda parității puterii de cumpărare este utilizată pentru a măsura puterea de cumpărare a unei monede în raport cu o valută de referință internațională, de obicei dolarul SUA, calculând o rată de schimb alternativă între cele două monede, care să reflecte diferențele de preț.

SUA sunt pe cale să-și piardă statutul de cea mai mare putere economică a lumii în acest an, scrie Financial Times.

SUA este cea mai mare economie a lumii începând din 1872, când a devansat Marea Britanie. Majoritatea economiștilor estimau că China va depăși SUA abia în anul 2019.

Concluziile aparțin experților Programului Internațional de Comparație, găzduit sub umbrela Băncii Mondiale, care centralizează contribuții de la cele mai importante agenții de statistică din lume, inclusiv din cadrul Organizației Națiunilor Unite. Programul este considerat prima autoritate la nivel global în privința estimărilor privind puterea de cumpărare, datele produse de instituție fiind utilizate de o gamă largă de organizații din sectorul public și sectorul privat, inclusiv Fondul Monetar Internațional.

Raportul pe 2011, prezentat miercuri, reprezintă prima actualizare a datelor începând din 2005.

După studii exhaustive privind prețurile bunurilor și serviciilor în diverse țări, Programul Internațional de Comparație a tras concluzia că, în țările sărace, banii au o valoare mai mare decât se credea anterior, astfel că mărimea relativă a economiilor emergente a fost majorată.

La nivelul anului 2005, Programul plasa economia chineză la mai puțin de jumătate față de cea a SUA, respectiv 43%, procentaj care a crescut astfel de peste două ori până în 2011.

Având în vedere că FMI estimează pentru China o creștere economică de 24% în perioada 2011-2014, față de numai 7,6% în cazul SUA, economia chineză o va depăși probabil în acest an pe cea americană.

În ceea ce privește India, a doua mare economie emergentă a lumii, mărimea în comparație cu SUA a crescut de aproape două ori în perioada 2005-2011, de la 19% la 37%.

Rusia, Brazilia, Indonezia și Mexicul au intrat în primele 12 economii la nivel global, în timp ce creșterea costurilor și încetinirea creșterii economice au împins în jos Marea Britanie și Japonia în raport cu cea mai mare economie a lumii. Germania a înregistrat o evoluție ușor pozitivă, în timp ce Italia a stagnat.

Datele vor intensifica disputa privind distribuția constrolului asupra unor organizații financiare globale, precum Banca Mondială și FMI, care reflectă în tot mai mică măsură realitatea din economia globală.

Cu 17% din populația lumii, „țările bogate” reprezintă 50% din PIB-ul global, în stagnare față de 2005.

Pe baza costului vieții, raportul relevă că cele mai scumpe țări sunt Elveția, Novegia, Bermuda și Australia, la polul opus plasându-se Egiptul, Pakistanul, Myanmar și Etiopia.