Drumul studentei Cristina, din Brașov până în laboratoarele Boeing și Tesla. „Mulți spuneau că nu sunt în toate mințile de conduc atât pentru un job”

Cristina Bălan face parte din generația inginerilor români care au decis să plece din România pentru a urma o carieră, în condițiile în care în anii de atunci, începutul anilor 2000, abia se puneau bazele industriei auto în România – Renault abia revenise la Mioveni, unde se producea SupeRNova și ulterior Solenza, iar Logan încă era în stadiul de proiect, la Craiova Daewoo aducea mașini doar pentru a le asambla, iar ARO se pregătea să-și dea ultima suflare, în lipsa unor investitori strategici.

„Am decis să emigrez după cel de-al treilea an de facultate. Atunci am realizat cât de mult îmi doream să contez în in­gi­nerie și să parti­cip într-un proiect care să schimbe lu­mea, în special în industria auto. Din păcate nu aveam prea multe alternative în România, deci unde puteam emigra decât în Statele Unite sau Canada? Aveam câțiva prie­teni aici (în America de Nord – n.red.) și mi-a plăcut foarte mult men­talitatea deschisă și oportuni­tățile pe care le aveam. Am plecat din România la mai puțin de o lună de la absolvirea facultății”, a spus Cristina Bălan, într-un interviu exclusiv pentru Ziarul Financiar.

FLASH NEWS Ucraina a lovit cu drone unul dintre cele mai mari porturi rusești de la Marea Baltică. Două instalații de prelucrare a petrolului, avariate

18:10

FLASH NEWS Ministrul Finanțelor reacționează după datele INS privind evoluția PIB: „Contracția economică s-a temperat”

18:06

După ce a ajuns în Canada și-a echivalat studiile. În condițiile în care în România a urmat cursurile de inginer timp de cinci ani, acestea s-au echivalat la o licență de inginer plus un an de master. „Dacă aș avea timp, aș putea să mai urmez cursurile timp de un an pentru a termina masterul, dar jobul meu și circumstanțele nu au permis până acum”, a spus Cristina Bălan.

„Am fost plăcut surprinsă de faptul că am primit multe mesaje de la studenți sau absolvenți ai Universității Transilvania, care îmi spuneau cât de mândri sunt după ce au citit articolele din presă.”

În România nu a avut ocazia să lucreze deloc, iar primul loc de muncă din cariera sa a fost în Canada, dar nu ca inginer, ci în IT, ca specialist de rețea și relații cu clienții pentru HP, timp de câte­va luni. Primul job ca inginer în Canada l-a obținut la Honey­well, care produducea filtre de aer.

„La Honeywell am întânit un foarte experimentat inginer român, care fusese profesor uni­ver­sitar în Timișoara. El a devenit mentorul meu. Puterea pe care mi-a insuflat-o m-a determinat să mă străduiesc să ofer ce era mai bun pentru fiecare job pe care l-am avut, inclusiv la Tesla. Numele lui este Liviu Rădulescu și este acum profesor universitar în Canada.”

Cristina Bălan povestește cum pentru primul job ca ingi­ner trebuia să conducă pe un drum de o oră și jumătate pe vreme bună, iar iarna, când zăpezile blocau autostră­zile, petre­cea și până la opt ore în mașină. „Mulți spuneau că nu sunt în toate mințile de conduc atât de departe spre nord pentru un job, însă din jobul acela am învățat foarte mult, iar acea ex­periență m-a ajutat enorm pe parcurs.”

Primul loc de muncă în Statele Unite l-a obținut la Boeing, unde a lucrat ca inginer designer în cadrul echipei care a proiectat interiorul ce­lebrului 787 Dream­liner, cel mai avansat avion de pasageri din lume și singurul care utilizează materiale com­pozite în fuselaj pentru a-i reduce greutatea și pentru a consuma mai puțin com­bustibil.

„Unul dintre principalele motive pentru care am obținut jobul la Boeing este faptul că aveam certificare Catia (software de proiectare 3D pentru ingineri – n.red.). După două luni am devenit reprezentantul Boeing pentru implementarea noilor cerințe pentru furnizorul de scaune de pasageri. Am călătorit atunci mult în Franța, pentru scau­nele de la clasa întâi”, povestește Cristina Bălan. Sin­gurul minus de care își amintește este că nu a avut ocazia de a lucra cu o femeie inginer în companiile automotive.

„La Boeing am lucrat cu mulți ingineri din România care aveau foarte multă experiență în ingineria aerospațială.”

În industria auto s-a întâlnit cu numai trei ingineri români de-a lungul unei cariere de 14 ani, însă nu același lucru este valabil pentru industria aeronautică, unde ea spune că a lucrat cu mulți ingineri români experimentați.

Printre proiectele la care a mai lucrat Cristina Bălan se numără unele realizate pentru Nissan, Chrysler sau chiar Hummer.

Citește continuarea pe ZF.ro.