Stocarea energiei, cheia tranziției verzi. Ce se întâmplă în România și cât de importante sunt centralele cu acumulare prin pompaj

România dispune deja de câteva centrale cu acumulare prin pompaj. Cea mai importantă este hidrocentrala Lotru-Ciunget, pusă în funcțiune la sfârșitul anilor ‘70.

Există și alte scheme de pompare, cum ar fi stațiile Petrimanu, Jidoaia și Aval Lotru.

• Frunzaru de pe râul Olt, cu o putere instalată de 200 MW este un alt proiect. Nu este utilizat din cauza schemei de dezvoltare incomplete și a lipsei de rentabilitate în condițiile actuale
• Capacitatea totală instalată rămâne limitată comparativ cu potențialul identificat.

Un studiu recent arată că în România ar exista alte zece locații cu condiții tehnice favorabile pentru noi proiecte CHEAP, cu o capacitate combinată de peste 2000 MW.

Incertitudini legate de evoluția prețurilor la energie

Frasin-Pângărați (300 MW) este considerat una dintre cele mai promițătoare investiții, beneficiind de infrastructură hidrotehnică existentă, ceea ce reduce semnificativ intervenția asupra mediului, cu atât mai mult cu cât nu este situat într-o arie naturală protejată.

• Estimările inițiale privind costul investiției, realizate cu câțiva ani în urmă, indicau o valoare de aproximativ 300 de milioane de euro și o perioadă de recuperare a capitalului de circa 11 ani.
• În contextul actual, marcat de creșterea costurilor materialelor, a energiei și a lucrărilor de construcție, valoarea totală a investiției este reevaluată într-un interval cuprins între 800 de milioane și 1,2 miliarde de euro.
• Această majorare semnificativă necesită un control riguros a structurii costurilor, precum și o atenție sporită asupra factorilor economici determinanți ai rentabilității, în special asupra variației prețului energiei electrice în cadrul ciclurilor zilnice de funcționare.

Colibița (200 MW) este evaluat ca fiind rentabil și bine integrat în sistemul energetic național. Amplasamentul se află într-un sit Natura 2000, ceea ce implică cerințe stricte de protecție a mediului și evaluări suplimentare.

Socol a fost redus de la planul inițial de 1.000 MW la 250 MW, tocmai pentru a limita costurile și impactul ecologic. Rămâne o locație sensibilă, situată în Parcul Natural Porțile de Fier.

Proiectul Tarnița-Lăpuștești

Proiectul Tarnița-Lăpuștești, planificat inițial pentru 1.000 MW, se confruntă cu riscuri economice și de mediu.

• Riscurile economice sunt legate de costul ridicat al investiției și de incertitudinea prețurilor, care devin mai volatile și mai greu de previzionat ca urmare a creșterii ponderii surselor de energie regenerabilă, ceea ce face ca proiectul să necesite sprijin financiar guvernamental.
• Deși uneori această investiție este asociată cu dezvoltarea reactoarelor nucleare 3 și 4 de la Cernavodă, proiectul Tarnița‑Lăpuștești nu a fost conceput ca o infrastructură dedicată acestora, ci ca o capacitate de stocare și echilibrare a întregului sistem electroenergetic.

Ar putea contribui indirect la integrarea producției nucleare prin preluarea surplusului de energie în perioadele de consum redus.

Specialiștii recomandă fie reducerea capacității la 300 MW, fie excluderea dintre proiecte, în contextul strategiilor energetice naționale și europene și a incertitudinilor legate de evoluția prețurilor la energie.

CHEAP contribuie la securitatea și stabilitatea Sistemului Energetic Național (SEN). Permit o integrare mai bună a energiei electrice din surse regenerabile, precum cea solară și eoliană.

• Acestea pot răspunde rapid la variațiile cererii și pot furniza rezerve de sistem.
• De asemenea, acestea dispun de capacitatea de „black start”, adică de a reporni rețeaua electrică de la zero în urma unor pane majore de curent, fără a depinde de o sursă externă de alimentare, dacă sunt configurate cu sursă minimă de energie internă independentă de SEN.

Costurile de operare ale centralelor CHEAP sunt mai reduse decât ale centralelor electrice pe gaz. Veniturile pot veni atât din cumpărarea energiei ieftine și vânzarea ei în perioadele de vârf, cât și din serviciile de sistem furnizate operatorului rețelei.

Durata de viață de peste 80 de ani și capacitatea de a stoca mari cantități de energie

Deși costurile de operare sunt mai reduse decât în cazul altor sisteme de stocare, costurile cu investiția sunt substanțiale, iar perioadele de construcție sunt lungi.

Totuși, două avantaje importante ale acestor centrale cu acumulare prin pompaj sunt durata de viață de peste 80 de ani și capacitatea de a stoca mari cantități de energie.

Prin înlocuirea centralelor pe gaz cu surse de energie regenerabilă, sprijinite de stocarea energiei electrice în centrale hidroelectrice cu acumulare prin pompaj (CHEAP), se poate obține o reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră, susținând obiectivele de neutralitate climatică ale României și ale Uniunii Europene până în 202\50.

Cu toate acestea, există și costuri de mediu și sociale care trebuie luate în considerare.

Este vorba despre modificarea regimului hidrologic al râurilor, pierderea unor habitate naturale, impactul asupra comunităților locale și, în unele cazuri, emisii de metan generate de descompunerea materiei organice în lacurile de acumulare.