1 DECEMBRIE. Secretele „Omului Pasăre” Dan Gherasimescu, la GÂNDUL LIVE: Americanii stau la coadă pentru lucrările sale! „Nici nu știu de când sunt meșter popular”

Cioplește în lemn, duce mai departe ce a deprins de la tatăl său. Secretele „Omului Pasăre”, într-un reportaj de excepție GÂNDUL LIVE.

Sculpturile în lemn ale artistului sunt foarte apreciate în străinătate. Chiar și un milion de dolari i s-a oferit pentru o lucrare.

A vrut să ducă mai departe ideea de meșteșug. Dan Gherasimescu sau „OMUL PASĂRE” e mai cunoscut în străinătate decât acasă. America l-a apreciat mai mult decât în România.

Artistul nu dorește însă să se despartă de lucrările sale.

Cu un ochi râde, cu altul plânge. Românii nu știu cine este, dar cei de peste hotare îl cunosc prea bine. Au fost fascinați de lucrările sale și i-au oferit sume mari. Dar artistul a vrut să le păstreze.

„Mâhnirea mea cea mai mare…”

„Am mii de lucrări. Și jucării, că am început cu jucării, aveam un briceag și îmi plăcea, cu animalele păscând, să cioplesc lemnul și de acolo am plecat, cu jucăriile. Am început, uitându-mă pe la ciobani, am văzut bețele astea ciobănești, am zis să fac și eu. Baston cu cap de copil, cu care mă duceam pe deal.

Mâhnirea mea că sunt mai cunoscut în SUA decât aici, cel mai rău lucru care mi s-a întâmplat, americanii au fost mereu apropiați de mine”, spune Dan Gherasimescu.

„Pasărea Măiastră”

Americanii i-au zis „Omul Pasăre”, după lucrarea sa, „Pasărea Măiastră”, care are o semnificație aparte: zborul, dar și prăbușirea lui Dan. Exponatele sale au umplut o sală din comuna sa.

„Nici nu știu de când sunt meșter popular. Încă de când m-a născut maică-mea a vrut să facă din mine un meșter popular, era în satul ei, la Corbeni, un meșter care lucra frumos și voia să fiu ca meșterul ăla”, spune artistul.

Pandemia l-a ajuns și pe „Omul Pasăre”

„Asta cu Omul Păsăre a fost mai târziu. Mi-a făcut prima scăldătoare, cu flori (…) În casă la noi taică-miu lucra, mama lucra la războiul de țesut, copiii i-am format să fie niște meșteri. Am avut expoziții în străinătate”.

Acasă nu i s-a apreciat arta, care umple o parte din muzeul deschis în comuna natală.

Pandemia l-a ajuns și pe el. A renunțat în cele din urmă la atelierul la care veneau zeci de copii din tot județul. Tot ce-și dorește e ca după el să rămână ceva.

„Am o clasă la Pitești, la Școala Populară și am o clasă de copii cu care mă mândresc, am avut nenumărate premii din țară și străinătate”, povestește sculptorul.

Autoritățile române au considerat că nu se încadrează în norme și nu poate fi tezaur viu, iar asta pentru că a absolvit niște cursuri la Școala Populară de Arte.