Analiză New York Times: Este Vladimir Putin agent CIA?

„Reticența pe care președintele SUA, Donald Trump, o manifestă constant în a spune ceva negativ despre Rusia este atât de frapantă încât James Clapper, un fost director al Serviciului național de informații din SUA, a afirmat la un moment dat că Vladimir Putin îl conduce pe Donald Trump ca și cum ar fi «un instrument» al agențiilor secrete ruse. Poate că este. Dar, dacă aș fi cetățean rus, eu aș adresa următoarea întrebare: Este Vladimir Putin agent al SUA?”, scrie editorialistul Thomas L. Friedman într-un articol publicat în cotidianul The New York Times.

„De ce? Deoarece Vladimir Putin a adoptat în ultimii ani atât de multe acțiuni care au contribuit la slăbirea economiei și a bazei capitalului uman din Rusia încât apare întrebarea dacă nu cumva este plătit în secret de Agenția Centrală pentru Informații din SUA. Începând din 2007 sau 2008, Vladimir Putin pare să fi decis că reconstrucția Rusiei prin stimularea uriașului talent al capitalului uman și prin consolidarea statului de drept ar fi fost prea dificilă, deoarece ar fi necesitat împărțirea puterii, organizarea de alegeri reale și competitive și construirea unei economii diversificate, bazată pe inovație. În schimb, Putin a hotărât să caute demnitatea Rusiei în locuri greșite: în exploatarea resurselor de petrol și gaz, nu a abilităților cetățenilor; în consolidarea armatei ruse, nu a statului de drept; în îmbogățirea proprie și a cercului propriu de oligarhi (…)”, explică editorialistul NYT.

Gândul de Vreme Meteorologii au schimbat prognoza. Unde vor fi averse, intensificări ale vântului, descărcări electrice și chiar ninsori. ANM, informații de ultimă oră pentru Gândul

10:24

ANCHETĂ Ce au descoperit anchetatorii în cazul medicului Cristian Staicu, ucis și incendiat în propriul apartament. Cine ar putea fi criminalul

10:23

Cotidianul Les Echos, principala publicație economică din Franța, l-a citat recent pe un expert în domeniul tehnologiei informaționale care observa că „firma Microsoft înregistrează singură mai multe mărci decât întreaga Rusie!” Nu doar că piața tehnologică rusă este slabă, „corupția din sistemul judiciar îngreunează apărarea unui caz într-o instanță judiciară dacă cineva sustrage un proiect de succes al unei firme din domeniul tehnologiilor inovatoare”, comenta Les Echos.

„În contextul imaginii de lider care apare fără camașă și în pofida discuțiilor recente despre modul în care Vladimir Putin reușește să fie un autoritarist de succes, am o singură întrebare: atunci de ce este Vladimir Putin atât de nesigur în legătură cu popularitatea reală pe care o are în Rusia încât chiar și la aproape 20 de ani de când este la putere, s-a temut să permită unui singur candidat independent credibil să concureze cu el în cel mai recent scrutin prezidențial? Iată adevărul: Putin se comportă exact ca un fermier care vinde cea mai valoroasă carne de vită pe cuburi de zahăr. Mai exact, Putin caută stimulente de termen scurt pentru creșterea popularității în rândul bazei electorale naționaliste, deoarece se simte nesigur, costurile fiind slăbirea Rusiei pe termen lung. Spre exemplu, în 2014, Vladimir Putin a anexat provincia ucraineană Crimeea și a invadat estul Ucrainei cu militari ruși având uniforme neinscripționate, cu scopul creșterii pe termen scurt a popularității în rândul electoratului rus, dar efectele au fost sancțiuni economice pe termen lung impuse de Occident care afectează creșterea economică a Rusiei”, argumentează editorialistul NYT.

În anul 2015, pentru a demonstra că Rusia încă era o superputere – un alt cub de zahăr pentru electorat, Putin a trimis consilieri militari, avioane ale Forțelor Aeriene, membri ai forțelor speciale și sisteme antiaeriene în Siria, pentru a opri înlăturarea de la putere a aliatului Rusiei din timpul Războiului Rece, președintele sirian Bashar al-Assad. Cu susținerea lui Putin și a Iranului, Bashar al-Assad s-a menținut la putere, dar acum Putin este blocat în Siria și nu poate ieși, pentru a evita înlăturarea lui Bashar al-Assad, situație în care Putin ar părea naiv. Cel mai recent schimb de carne contra cuburi de zahăr este aparenta ordonare a atacului neurotoxic din orășelul britanic Salisbury, vizându-l pe fostul agent secret rus Serghei Skripal și pe fiica lui. Reacția Occidentului a fost ceea ce premierul britanic, Theresa May, a catalogat drept cea mai vastă expulzare colectivă de presupuși agenți ruși, peste 100, de către peste 20 de țări. „Programat ori întâmplător, atacul chimic și riposta Occidentului l-au ajutat pe Vladimir Putin în cel mai recent scrutin prezidențial falsificat (…). Dar, de a doua zi, Rusia lui Putin este mai izolată ca niciodată. În plus, asociații lui Putin și alți oligarhi ruși – care pratică jocul producerii masive de bani murdari în Rusia și transferării lor la Londra, unde sunt supuși proceselor de spălare pentru a fi păstrați în siguranță – sunt de acum înainte mai verificați ca niciodată de autoritățile britanice”, subliniază editorialistul Thomas L. Friedman, notând că liderul de la Kremlin luptă și împotriva naturii, mizând pe exploatarea la infinit a resurselor de petrol și gaze în pofida încălzirii climei. „Luptă și împotriva firii umane, sperând că tinerii ruși nu vor vrea să fie liberi pentru atingerea potențialului deplin, fără a se limita la amintiri de măreție istorică îndulcite”, precizează editorialistul NYT.

„Problemele lui Vladimir Putin nu sunt un prilej de celebrare. Eu am fost împotriva extinderii NATO; am vrut o Rusie integrată în familia democrațiilor europene. O Rusie slăbită, izolată și umilită este un animal periculos. Pentru a prospera pe termen lung, Rusia are nevoie de o resetare, iar aceasta poate veni doar din interior, însă Vladimir Putin nu va apăsa butonul”, consideră editorialistul NYT.

„În lipsa reformelor, există puține motive de optimism privind tendințele de creștere economică în Rusia, ținând cont de profilul demografic sărac, de instituțiile slabe și de eșecul grav în diversificarea economiei în pofida unei populații extrem de talentate și creative. Dacă lumea va continua să se îndrepte spre un viitor în care poluarea să scadă, Rusia se va confrunta cu inevitabila alegere: fie va lansa reforme politice și economice, fie riscă să fie marginalizată în continuare, cu ori fără sancțiuni occidentale”, argumenta Kenneth Rogoff, economist la Universitatea Harvard, într-un articol publicat în cotidianul The Guardian anul trecut.