Anul în care New York-ul ar putea deveni de nelocuit. Pericolul pentru alte două mari orașe din SUA

Potrivit ediției din 12 octombrie a publicației Proceedings of the National Academy of Sciences, Miami, New Orleans, dar și alte orașe din Statele Unite se vor scufunda sub nivelul mării indiferent ce am face în privința încălzirii globale. Concluziile studiului întocmit de publicație arată totuși că milioane de vieți ar putea fi salvate prin reducerea drastică a emisiilor de dioxid de carbon și prin utilizarea energiei regenerabile.

Oamenii de știință au stabilit că dacă nu facem nimic pentru a reduce arderea combustibililor fosili până în 2100, nivelul mării va crește cu 4,3-9,9 metri, potrivit autorului principal, Ben Strauss, vice-președinte pentru nivelul mării și impactul climei la Climate Central.

Potrivit phys.org, marea întrebare este când se va întâmpla acest lucru. „S-ar putea întâmpla chiar și în următorul secol”, spune Strauss, dar adaugă că de asemenea ar putea trece câteva secole.

SPORT FCSB – Dinamo 0-0 | Gigi Becali: „Mingea doar la ei! Noi ne-am apărat bine”

00:41

EXTERNE Pentagonul a cerut Europei să preia până în 2027 majoritatea capabilităților NATO, altfel SUA ar putea ieși din unele mecanisme de coordonare

00:03

Un instrument online le permite utilizatorilor să observe impactul schimbărilor climatice asupra mai multor orașe din Statele Unite. O versiune globală va fi disponibilă luna viitoare. Acest instrument arată ce orașe s-ar putea scufunda ținând cont de efectele emisiilor de dioxid de carbon din prezent.  

Pentru orașe ca Miami și New Orleans limitele sunt deja depășite, iar cel de-al doilea oraș a început deja să se scufunde. Strauss descrie situația dând exemplul unei bucăți de gheață într-o camera caldă despre care știi că se va topi, dar nu știi când.

Un alt oraș în pericol este New York, care, în cel mai rău caz, ar putea deveni de nelocuit până în anul 2085. Acțiunea care ar putea face o diferență este cea în care emisiile din anul 2050 ar fi reduse la nivelul celor din 1950.

Studiul lui Ben Strauss a fost editat de cunoscutul om de știință NASA și autor James Hansen.