Bazar la Teheran. Iranul caută soluții pentru modernizarea forțelor armate, Rusia ezită și amână livrările de avioane de vânătoare Su-35, iar un furnizor-surpriză intervine pe piață

După Războiul de Douăsprezece Zile din vara trecută — când Israelul a atacat sute de ținte în Iran legate de infrastructura militară, de industria nucleară și de apărare — Teheranul se pregătește pentru ceea ce consideră a fi un nou război existențial pentru supraviețuirea regimului. Dar, pe măsură ce Rusia, un aliat de lungă durată al Iranului, ezită și amână livrările deja promise de avioane de vânătoare Su-35 și sisteme moderne de apărare aeriană, China a preluat conducerea și devine principalul furnizor al armatei iraniene.

Timp de mulți ani, Iranul a căutat să-și dezvolte propria tehnologie militară și să reducă importurile cât mai mult posibil. Acest lucru s-a datorat parțial dificultății de a procura echipamente străine, dar a fost și un caz de dorință autentică de a-și îmbunătăți autosuficiența, notează Antonio Giustozzi – cercetător senior la Institutul Regal al Serviciilor Unite pentru Studii de Apărare și Securitate (RUSI), Marea Britanie – într-o analiză publicată de The Insider.

• Gărzile Revoluționare și armata iraniană au evitat întotdeauna întrebările legate de capacitățile sistemelor lor de rachete antiaeriene de fabricație proprie și uneori au exagerat capacitățile unora dintre cele mai recente modele, cum ar fi Bavar 373.
• Recent, însă, un ofițer superior al Gărzilor Revoluționare a recunoscut că, deși toate sistemele de apărare aeriană aflate în posesia Iranului au avut performanțe sub așteptări în Războiul de Douăsprezece Zile, chiar și sistemele lor rusești, mai vechi, s-au dovedit a fi semnificativ mai bune decât cele fabricate în Iran.
• În ceea ce privește forțele aeriene, eforturile Iranului de a dezvolta avioane de vânătoare ușoare de fabricație locală nu au dus nicăieri, iar programele de modernizare care vizau avioanele de război americane vechi din anii 1970 au produs aeronave a căror singură acțiune rațională în fața avioanelor de luptă israeliene era fuga.
• Iranul se afla, în iunie 2025, cu aproape două generații întregi în urma israelienilor și a americanilor.

„Piloții și mecanicii iranieni au început antrenamentele în Rusia”

Odată cu depășirea obstacolelor psihologice datorită traumei conflictului direct de vara trecută, este posibil ca și obstacolele externe să fie în curs de eliminare.

„În octombrie, Kremlinul a sugerat că vânzările militare rusești către Iran au fost o consecință a Războiului de Douăsprezece Zile. Cu toate acestea, cu câteva săptămâni mai devreme, informații scurse în spațiul public că Rusia și Iranul conveniseră deja asupra vânzării a 48 de avioane Su-35 încă din 2022.

În realitate, vânzarea de avioane Su-35 a fost lăudată de autoritățile iraniene de ani de zile și, prin urmare, nu reprezintă o noutate (chiar dacă a creat o anumită agitație ). Cu toate acestea, pentru prima dată, a fost dezvăluit numărul exact de avioane de război comandate.

• Livrările ar fi trebuit să înceapă deja și este bine cunoscut faptul că autoritățile iraniene de apărare s-au plâns vehement de întârzieri, pe care le atribuie dorinței Moscovei de a proteja relațiile cu Israelul.
• Executarea contractului a început cu adevărat în 2022, spun surse militare iraniene, deoarece piloții și mecanicii iranieni au început antrenamentele în Rusia pentru a fi pregătiți să preia noile avioane.
• Iranul a început, de asemenea, să primească din Rusia noi avioane de antrenament avansate Yak-130, în mod clar o achiziție legată de cea a Su-35. Dar noile avioane de război nu au apărut încă.

Acum, spun aceleași surse militare iraniene, guvernul rus a fost în sfârșit de acord să înceapă livrările de avioane Su-35. Inițial, 24 de avioane Su-35SE, parte a unei comenzi anulate de Egipt, vor fi transferate Iranului, urmate de 24 de avioane Su-35 de serie nouă în perioada 2026-2027.

Rusia și-a recunoscut implicit vinovăția pentru întârziere, oferind Iranului șase avioane de vânătoare MiG-29 modernizate”, continuă Antonio Giustozzi.

„Iranienii râvnesc la S-400, cel mai avansat sistem de apărare aeriană de pe piață”

Iranienii râvnesc, de asemenea, la S-400, deoarece este cel mai avansat sistem de apărare aeriană de pe piață pe care se pot aștepta, în mod realist, să îl poată cumpăra.

Deși guvernul rus neagă că a fost abordat de iranieni în legătură cu S-400 înainte de Războiul de 12 Zile, acum acesta este cu siguranță pe ordinea de zi datorită razei sale de acțiune lungi și capacității sale de a viza F-35 (chiar dacă numai la o distanță mult redusă).

„Surse iraniene din cadrul Gărzilor Revoluționare spun că o singură baterie a fost livrată și este acum activă în Isfahan, unde se află unul dintre cele mai importante situri nucleare ale Iranului.

• Vânzarea unui număr mai mare de sisteme nu a fost încă convenită, dar nu este exclusă.
• Deși Rusia are nevoie în mod clar de S-400 pentru a-și asigura propriul spațiu atmosferic, și-a mărit masiv producția de la începutul invaziei la scară largă a Ucrainei, ceea ce înseamnă că Moscova ar putea, eventual, să ofere o parte din ele Teheranului.

Negocierile, însă, avansează prea lent pentru iranienii foarte îngrijorați”, mai scrie Antonio Giustozzi în analiza publicată de The Insider.

China preia conducerea

Odată dependent în mare parte de achizițiile de armament avansat din Rusia, China ocupând un distant loc secund, Iranul a început să importe mai multă tehnologie militară din Beijing în ultimii ani, folosind tehnologia chineză pentru a-și moderniza sistemele de apărare aeriană și avioanele de război, de exemplu.

Acum, din cauza ezitării Rusiei, China pare să depășească Rusia ca principal furnizor de tehnologie militară pentru Iran – Beijingul este atât mai dispus, cât și mai capabil să livreze.

„Surse din cadrul Gărzilor Revoluționare spun că în iulie Iranul a semnat un contract cu China pentru livrarea de sisteme de apărare aeriană HQ-9, probabil versiunea B (în esență, un derivat îmbunătățit al rachetei rusești S-300).

Deși se pare că este vorba de o comandă mică, de aproximativ șase baterii, conținând câte șase lansatoare fiecare, aceasta se compară favorabil cu cele patru baterii S-300 pe care Rusia le-a livrat în nouă ani.

Puțini producători de arme avansate pot concura cu China în ceea ce privește timpii de livrare, iar până în octombrie jumătate din bateriile promise fuseseră livrate.

Încă o dată, conform unor surse din cadrul Gărzilor Revoluționare, China a desfășurat deja consilieri și tehnicieni în Iran — pentru a ajuta la înființarea HQ-9 și la instruirea echipajelor, dar și pentru a pregăti terenul pentru livrarea viitoare de avioane de vânătoare J-10C.

Acest lucru ar sugera că un acord privind vânzarea J-10C a fost semnat sau este iminent. Un avion de vânătoare mai ușor și cu rază mai scurtă de acțiune decât Su-35, J-10C este, în anumite privințe, mai avansat, în special în ceea ce privește radarul”, explică Antonio Giustozzi.

„Radarul rusesc Rezonans, aflat în posesia Iranului, este capabil să detecteze avioanele de vânătoare stealth ale Israelului”

Oficialii militari iranieni sunt cu siguranță convinși că un nou război este după colț și că acesta reprezintă o amenințare existențială la adresa regimului. De aici și graba lor de a umple cele mai evidente lacune din apărarea lor.

`În realitate, bateriile HQ-9 deja livrate nici măcar nu au început să fie integrate în rețeaua națională iraniană de apărare aeriană, potrivit unor surse din armata iraniană.

Una dintre principalele lecții ale Războiului de 12 Zile este că apărarea aeriană iraniană era excesiv segmentată, constând din sisteme de origine rusească, chineză, americană și iraniană care folosesc adesea tehnologii complet diferite.

• Conform unor surse militare iraniene, radarul rusesc Rezonans, aflat în posesia Iranului, este capabil să detecteze avioanele de vânătoare stealth ale Israelului.
• Cu toate acestea, în vara trecută, această capacitate s-a dovedit a fi mai puțin semnificativă, deoarece Iranul nu avea niciun sistem capabil să vizeze avioanele F-35.
• Acum, singura baterie S-400 și poate chiar avioanele HQ-9 (presupunând că sunt din versiunea B) au probabil o oarecare capacitate de a viza avioanele F-35.

Cu toate acestea, puținele avioane HQ-9 și S-400 nu vor putea opri o campanie aeriană israeliană hotărâtă, mai ales dacă americanii li se alătură.

Avioanele Su-35 și J-10C, chiar dacă ar sosi la timp, ar fi, de asemenea, de o utilitate limitată, nu în ultimul rând pentru că ar dura mult timp pentru a antrena piloții la standarde suficiente.

Armata iraniană știe acest lucru. Paradoxul este, așadar, că, după toate aceste eforturi, Iranul va fi în continuare obligat în mare măsură să se bazeze pe propria tehnologie, în principal pe rachete balistice, în orice nouă confruntare cu Israelul sau SUA care ar putea avea loc în următorii 1-2 ani”, încheie Antonio Giustozzi analiza publicată de The Insider.

RECOMANDAREA AUTORULUI:

• Formula „4×2” și calcule la rece. Va reuși Rusia lui Putin să trimită în colaps rețeaua energetică a Ucrainei? Publicațiile pro-Kremlin îi amenință pe ucraineni cu o „iarnă grea”
• „Răcirea” cartelelor SIM, o nouă metodă prin care Rusia încearcă să contracareze dronele ucrainene. Experiment de succes sau nu? „Ambele părți folosesc conectivitatea mobilă doar ca instrument suplimentar, majoritatea dronelor cu rază lungă de acțiune funcționează fără aceasta”
• Adevăr și consecințe. Rușii din exil tremură în fața acuzațiilor de spionaj, Kremlinul își „plantează” agenții în Europa. „Trebuia să mă alătur opoziției ruse, să cunosc oameni noi și să raportez totul FSB-ului. Simțeam că făceam mai mult bine decât rău”
• Oligarhii ruși fac „balet pe sârmă” pentru a nu cădea în dizgrație la Kremlin. Marile averi ale proscrișilor, redistribuite și către cercul apropiat lui Putin. „Figurile din lista Forbes Rusia recurg la o varietate de strategii de supraviețuire”