Îngrijorări MARI, dar noul parteneriat strategic Rusia-Iran nu aduce NIMIC NOU. „Apărarea reciprocă nu a fost oficializată”

Parteneriatul dintre Iran și Rusia nu include o alianță militară și nu impune obligații niciuneia dintre părți. Tratatul, semnat de președintele rus Vladimir Putin și omologul său iranian Masoud Pezeshkian în data de 17 ianuarie 2025, a fost prezentat ca dezvoltare esențială în relațiile dintre cele două țări. Cu toate acestea, pactul nu constituie o alianță militară și nu necesită obligații directe din partea niciunei părți.

În schimb, acest tratat oficializează legăturile strânse dintre Iran și Rusia care s-au dezvoltat după invadarea Ucrainei, în luna februarie a anului 2022.

Ideea unui acord de parteneriat strategic care să înlocuiască ultimul tratat major dintre Iran și Rusia a apărut pentru prima dată în 2020.

• Președintele iranian în exercițiu Hassan Rouhani căuta câștiguri în politica externă după eșecul de a îmbunătăți relațiile cu Occidentul și a decis să caute o serie de acorduri majore de cooperare cu partenerii internaționali ai țării.
• Primul acord a fost semnat cu China, în martie 2021. Acel acord pe douăzeci și cinci de ani a fost însoțit de multă „fanfară”, generând mituri despre investiții chineze de 400 de miliarde de dolari și insule închiriare de Beijing în Golful Persic.
• În realitate, acordul nu a realizat mare lucru, iar comerțul dintre cele două țări a scăzut în anii următori.

ACTUALITATE Cutremur puternic în Grecia. Seismul, resimțit și în insulele preferate de turiștii români

07:45

SPORT Care sunt grupele din preliminariile europene ale CM 2027 de baschet. Pentru a ajunge la turneu, România trebuie să joace 16 meciuri

07:43

„După ce Iranul a continuat să semneze acorduri similare cu Venezuela și Siria, Rusia a fost următoarea alegere logică”, explică Nikita Smagin într-o analiză publicată de Carnegie Endowment for International Peace.

„Nu este nimic nou în acest tratat”

Înainte de invadarea Ucrainei, relația Moscovei cu Teheranul putea fi descrisă ca ”limitată”.

Cu toate acestea, în primul an de lupte, atunci când armata rusă a avut nevoie disperată de sprijin militar iranian – în special drone -, relația s-a îmbunătățit rapid, într-o asemenea măsură încât nu mai era reflectată, în mod adecvat, în documentele oficiale.

„În consecință, tratatul semnat de Putin și Pezeshkian s-a dovedit a fi puțin mai mult decât un rezumat birocratic al stării actuale a lucrurilor, cu zeci de fraze abstracte precum «confirmați angajamentul de a», «aspiră la» și «facilitați».

• Dacă ar fi fost semnat în anul 2021, ar fi putut servi drept model pentru creșterea legăturilor ruso-iraniene.
• În acest caz, tratatul este mai degrabă despre punerea pe hârtie a aranjamentului existent, fără a impune obligații suplimentare.

În ultimă instanță, nu este nimic nou. Aproape toate domeniile de cooperare – energie, transport, organizații regionale etc. – evidențiate în tratat au făcut deja obiectul unor acorduri între Iran și Rusia în ultimii trei ani.

Subiectul celor mai multe speculații a fost legat de prevederile de securitate care urmau să fie inserate în acest tratat Rusia – Iran. Un pact semnat anul trecut între Coreea de Nord și Rusia, care includea o clauză de asistență reciprocă în cazul în care oricare dintre țări ar fi atacată, a ridicat ipoteza că tratatul Rusia-Iran ar putea fi similar.

Un astfel de aspect nu s-a concretizat. În schimb, cele două țări au convenit doar să nu ajute nicio țară care a atacat-o pe cealaltă”, continuă Nikita Smagin.

„Moscova nu dorește să vină în ajutorul Teheranului dacă este atacat de Statele Unite sau Israel”

 Potrivit lui Nikita Smagin, acest tratat arată că Moscova și Teheranul nu intenționează să formeze o alianță militară. De asemenea, arată că Moscova nu dorește să vină în ajutorul Teheranului dacă este atacat de Statele Unite sau Israel.

„În timp ce cooperarea militară rămâne o parte importantă a relației ruso-iraniene, iar noul tratat cere celor două părți să facă schimb de informații, să organizeze exerciții militare comune și să «asigure securitatea regională», nu a existat niciun indiciu că s-au înregistrat progrese către o apărare reciprocă.

Într-adevăr, prevederile de securitate din tratatul din 2025 sunt aproape identice cu cele din tratatul semnat în 2001. Cu alte cuvinte, nimic nu s-a schimbat în aproape un sfert de secol.

Rusia nu are aceeași nevoie urgentă de asistență militară iraniană pe care a avut-o în primul an de război din Ucraina.

• În 2022, dronele iraniene au avut un impact atât de mare pe câmpul de luptă, încât au modificat tactica rusă.
• Dar, până în 2025, Rusia a făcut pași mari în producția internă de drone.
• În plus, Rusia pare să aibă acum avantaj în Ucraina – ceea ce înseamnă că asistența Teheranului nu mai este nici pe departe la fel de importantă.

Iranul, spre deosebire de Coreea de Nord, nu este pregătit să trimită soldați să lupte în Ucraina și să elimine deficitul de forță de muncă din Kremlin.

Chiar și în propriile războaie, Iranul este reticent în a-și risca soldații, preferând să se bazeze pe elementele-proxy, susținute și finanțate. Cu toate acestea, interesul Teheranului pentru armele rusești a crescut ca urmare a inversărilor sale militare – de la înfrângerile suferite de Hezbollah în Liban până la căderea președintelui Bashar al-Assad în Siria”, mai scrie Nikita Smagin.

„Moscova și Teheranul au făcut echipă pe termen lung”

 Întrebarea cea mai importantă este dacă Rusia este dispusă să ofere Iranului ceea ce dorește.

În primul rând, Moscova este limitată de războiul din Ucraina și de propriile sale planuri majore de reînarmare. În al doilea rând, Kremlinul este conștient de preocupările Arabiei Saudite și Emiratelor Arabe Unite când vine vorba de consolidarea armatei Iranului.

„Ideea că Rusia și Iranul vor intra într-o nouă perioadă de cooperare ca urmare a noului tratat ține, pur și simplu, de PR și de birocrație. Realitatea este mult mai prozaică. În ultimii trei ani, cele două țări au semnat acorduri de o importanță mult mai mare decât acest acord de parteneriat strategic.

• Anul acesta, de exemplu, va intra în vigoare un acord de liber schimb cu drepturi depline între Iran și Uniunea Economică Eurasiatică condusă de Rusia.
• Va stimula comerțul bilateral într-un mod foarte concret: prin reducerea semnificativă a tarifelor la aproximativ 90 la sută din mărfuri. În același timp, Rusia și Iran își integrează sistemele naționale de plată.

Pare puțin probabil ca Iranul să ocupe vreodată rolul economic critic pe care îl joacă Rusia pentru țări precum Turcia și Emiratele Arabe Unite. Valoarea comerțului anual dintre cele două țări este blocată undeva între 4 și 5 miliarde de dolari, iar dimensiunea economiei Iranului, plus lipsa de sofisticare tehnologică și de izolare, înseamnă că nu va deveni un partener-cheie.

Totuși, a devenit un teren-cheie de testare pentru Moscova pentru diferite modele de integrare economică și politică.

Relația dintre Iran și Rusia a atins noi culmi nu din cauza vreunui tratat inovator, ci din cauza izolării Rusiei de Occident pe fondul războiului din Ucraina. Cooperarea dintre cele două țări se adâncește, dar nu rapid și în limite definite.

Scopul noului tratat din 2025 a fost să oficializeze câștigurile din ultimii ani și să lase restul lumii – și elitele ruse și iraniene – să știe că Moscova și Teheranul au făcut echipă pe termen lung. Acest lucru este convingător nu din cauza a ceea ce este scris pe documente, ci pentru că niciuna dintre țări nu are prea multe de ales când vine vorba de parteneri internaționali”, încheie Nikita Smagin.

Foto – Profimedia Images

Citește și:

Politica externă imperialistă a Kremlinului. „E timpul să ne confruntăm cu adevărul inconfortabil că Putin se consideră în război cu NATO”

MAFIA italiană și firmele-paravan din domeniul petrolier fac din România un „PARADIS” al evaziunii fiscale: „Portițele legislative trebuie închise”

Cazul „Groenlanda”. Politolog: „Cutia Pandorei a fost deschisă de Putin, există riscul unei noi BĂTĂLII pentru Arctica”

POLITICO, despre „durerea de cap” a lui Donald Trump: „Are o BOMBĂ RADIOACTIVĂ cu ceas sub gheața Groenlandei”

Gazul rusesc nu mai tranzitează Ucraina. Efecte și PERSPECTIVE la Kiev, Moscova, Chișinău și în alte capitale europene

Autor

Cristian Lisandru

S-a născut în București, pe data de 18 iulie 1968, și este absolvent al Facultăţii de Jurnalism, specializarea Comunicare. Activitatea jurnalistică – editorialist GÂNDUL.RO, scriind articole ... vezi toate articolele