Adevăr și consecințe. Rușii din exil tremură în fața acuzațiilor de spionaj, Kremlinul își „plantează” agenții în Europa. „Trebuia să mă alătur opoziției ruse, să cunosc oameni noi și să raportez totul FSB-ului. Simțeam că făceam mai mult bine decât rău”

Cu câteva luni înainte invadarea Ucrainei, la sfârșitul lunii octombrie 2021, aproximativ 100 de jurnaliști ruși independenți s-au adunat în capitala bosniacă Sarajevo. Unii erau deja în exil, alți jurnaliști se pregăteau să plece – parte a ceea ce avea să devină cel mai mare exod de jurnaliști și activiști anti-Kremlin din Rusia secolulului XXI.

„Orice speranță pentru jurnalism independent scădea pe măsură ce regimul din ce în ce mai autoritar al lui Putin intensifica represiunea asupra presei independente și a organizațiilor non-guvernamentale. Abia mai târziu și-au data seama acești jurnaliști că toate acestea făceau parte dintr-o strategie mai amplă a Kremlinului de a pregăti terenul, pe plan intern, pentru invadarea Ucrainei”, notează Andrei Soldatov și Irina Borogan într-o analiză publicată de Centrul de Analiză a Politicii Europene (CEPA).

REACȚIE PNL îl amenință pe Nicușor Dan cu CCR, dacă nu declanșează alegeri anticipate după căderea Guvernului Mureșan

17:48

EMISIUNI „Ai Aflat! cu Ionuț Cristache” începe marți, 29 septembrie, de la ora 15.00, pe Gândul. Invitat: Alin Tişe

17:48

„O poveste jalnică de scandal și acuzații reciproce”

Cei 100 de jurnaliști s-au întâlnit într-un hotel grandios din centrul orașului Sarajevo, la doi pași de locul unde a fost asasinat arhiducele Franz Ferdinand în 1914. Subiectele de pe agendă erau reprezentate de problemele legate de mutarea redacțiilor din Rusia în Europa, de aspectele juridice și de descoperirea a noi modalități prin care se putea scrie despre Rusia din străinătate.

Printre aceștia se aflau jurnaliști din Belarus, care își părăsiseră țara cu un an mai devreme, după eșecul protestelor împotriva lui Lukașenko. Aceștia au fost invitați să împărtășească celorlalți părerile lor despre ceea ce se va întâmpla, în continuare, la Kremlin.

„Unul dintre ei a spus pe un ton neutru: «Băieți, următorul lucru la care ar trebui să vă așteptați este penetrarea serviciilor voastre de securitate – și vă va bântui ani de zile». A fost un avertisment lansat pe bună dreptate.

În cei trei ani și jumătate de conflict, emigrația politică rusă a devenit o poveste jalnică de scandal și acuzații reciproce.

Cele mai mari două forțe aflate în exil – organizația lui Alexei Navalnîi și rețeaua politică și media a fostului oligarh devenit prizonier politic, Mihail Hodorkovski – s-au implicat aprig într-o serie de conflicte publice, inclusiv acuzații de implicare în atacuri fizice și contacte cu FSB.

Între timp, o școală de jurnalism condusă de fiica lui Boris Nemțov, o figură importantă a opoziției ruse, asasinat în 2015, a fost atacată după ce s-a dezvăluit că l-a găzduit ca lector pe agentul GRU Pablo González”, continuă Andrei Soldatov și Irina Borogan.

Povestea familiei Rogov

Aceste scandaluri s-au desfășurat pe fondul sumbru al unor tentative misterioase de otrăvire – inclusiv una care a vizat-o pe șefa Fundației Rusia Liberă, Natalia Arno – care au fost aproape de a provoca consecințe fatale.

„Și apoi a venit povestea familiei Rogov. Cuplul este o «echipă» formată din soț și soție, arestată în Polonia anul trecut sub acuzația de spionaj.

Soțul, Igor – activist politic și fost membru al organizației lui Navalnîi din Saransk – a fost ulterior coordonator al organizației Open Russia (finanțată de Hodorkovski) în Mordovia.

Cuplul a fugit din Rusia în Polonia la scurt timp după ce armata rusă a invadat Ucraina, iar lui Igor i s-a acordat azil politic și,ulterior, a studiat la Universitatea din Katowice.

• Rogov a recunoscut, acum, că a lucrat pentru FSB – și că a fost recrutat în Rusia, înainte de a emigra în Polonia.
• Ziarul Wirtualna Polska l-a citat spunând: „Trebuia să fac ceea ce îmi plăcea – să mă alătur rândurilor opoziției ruse, să cunosc oameni noi și, în cele din urmă, să raportez totul FSB-ului. Simțeam că făceam mai mult bine decât rău”.
• În același timp, el a insistat că acționase sub presiune și că lipsa cooperării amenința că tatăl său ar fi fost recrutat forțat și trimis pe linia frontului.

Se pare că acest lucru a fost suficient pentru a-l convinge pe Rogov nu doar să adune informații, ci și să se implice în activități legate de sabotaj.

Autoritățile poloneze l-au asociat cu o tentativă de transport a unui colet care conținea componente de bombă în 2024 și au găsit, de asemenea, fotografii ale unei conducte de gaz din Sosnowiec stocate în memoria telefonului său”, mai scriu Andrei Soldatov și Irina Borogan.

„O problemă serioasă de securitate pentru Europa, o provocare profundă pentru comunitatea rusă din exil”

Povestea lui Rogov este o ilustrare vie a ceea ce a devenit o problemă serioasă de securitate pentru Europa — și o provocare profundă pentru comunitatea rusă din exil.

„Rogov a fost întotdeauna un activist de nivel scăzut, însă se pare că a reușit să pătrundă în două dintre cele mai importante organizații anti-Kremlin din exil.

Și, deși poate fi relativ nesemnificativ, a fost în mod clar util combinației agresive de culegere de informații și sabotaj a FSB în Polonia.

• Importanța unor oameni precum Rogov este ceva ce opoziția rusă încă se străduiește să înțeleagă.
• Comunitatea exilată nu mai este doar hărțuită de FSB. Este vizată de agenție ca o cale de acces pentru operațiuni, inclusiv infiltrarea agenților și operațiunile de informații rusești pe întreg continentul.
• Rogov — oricât de discret era — a colectat informații despre activiștii ruși, dar și despre personalul ministerului polonez de externe și al ONG-urilor locale, ceea ce i-ar putea transforma și pe aceștia în ținte.

Rusia câștigă în ambele sensuri. Dacă agenții săi sunt capabili să opereze, culege recompense din materialele de informații și din munca de distrugere a țintelor europene.

Pe de altă parte, dacă agenții săi sunt prinși, comunitatea exilată și unii politicieni vest-europeni încep să considere prezența exilaților ruși în țările lor ca o potențială amenințare.

Serviciile de securitate occidentale au început din ce în ce mai mult să privească emigrația politică rusă tocmai în această lumină”, avertizează Andrei Soldatov și Irina Borogan la finalul analizei publicate de CEPA.

RECOMANDAREA AUTORULUI:

• „Un cadou pentru Moscova”. În „războiul vizelor”, UE pune presiune pe Moscova, dar singurii care au de pierdut sunt rușii de rând. Elitele Rusiei lui Putin fac „naveta” între Saint-Tropez, Paris, Milano și Londra cu pașapoarte și „vize de aur”
• Și rușii dau vina pe „SISTEM”. „Nu-l învinovățiți doar pe Putin pentru greșelile Rusiei, mitul că toate represiunile vin de la Kremlin este o modalitate convenabilă de a explica totul”
• Războiul nervilor. Precedent periculos după ce baloanele de 100 euro din Belarus au închis aeroporturi în Lituania. Altă provocare pentru NATO, dar Rusia nu este acuzată direct. „Pentru un cost minim, cu secrete și riscuri minime, o armă nouă și eficientă”
• Rețelele radar americane și aliate din Pacificul de Vest, sub amenințarea Chinei. A fost testată drona antiradar ASN-301. „O orbire radar temporară sau permanentă, atacuri coordonate, avertizări minime”