Oligarhii Rusiei lui Vladimir Putin trebuie să facă balet pe sârmă, în timp de război, pentru a-și păstra averile. Prinși între problemele interne și cele din Occident, rușii incluși în lista Forbes recurg la o varietate de strategii de supraviețuire. Rezultatul final va fi dispariția oligarhilor din Rusia odată pentru totdeauna?
Pe plan intern, notează sociologul Arnold Khachaturov într-o analiză publicată de Carnegie Endowment or International Peace, regulile jocului s-au schimbat și ele dramatic.
Prinși între problemele din Rusia și Occident, figurile din lista Forbes Rusia recurg la o varietate de strategii de supraviețuire. Rezultatul final va fi dispariția oligarhilor din Rusia odată pentru totdeauna.
Numărul miliardarilor ruși care au condamnat deschis invazia țării lor în Ucraina poate fi numărat pe degete. De departe, cel mai intransigent exemplu este Oleg Tinkov, care și-a vândut afacerea bancară pentru mult mai puțin decât valora, a părăsit țara și a renunțat la cetățenia rusă.
Chiar și Pavel Durov, deși a părăsit Rusia în 2014, după ce a pierdut controlul asupra rețelei sociale VKontakte pe care a fondat-o, nu a condamnat niciodată direct războiul, limitându-se la a-l numi un „conflict tragic”.
Cu toate acestea, experiența a arătat că în Rusia de astăzi, oamenii de afaceri nu trebuie neapărat să condamne vocal războiul pentru ca autoritățile să se intereseze de bunurile lor și să le acuze că susțin Ucraina.
„Magnatul vodcii, Yuri Shefler, și Denis Shtengelov, proprietarul companiei alimentare KDV Group, au trăit mult timp în străinătate și au evitat să facă declarații publice despre război, însă și-au pierdut afacerile rusești în campania de naționalizare condusă de Parchetul General. Companiile lor rusești au fost desemnate „organizații extremiste” pentru că ar fi ajutat forțele armate ucrainene.
În cazul lui Shefler, acuzațiile se referă probabil la o companie letonă care a donat o parte din veniturile obținute din vânzarea unei vodci în ediție limitată pentru a ajuta Ucraina.
O altă afacere importantă care a fost naționalizată este Aeroportul Domodedovo din Moscova. Acționarul Dmitri Kamenșchik nu a făcut nicio declarație despre război și nu există informații publice despre implicarea sa în acordarea de asistență Ucrainei.
Dar există și alți factori implicați: importanța strategică a activului, cetățenia străină a miliardarului (se presupune că deține pașapoarte turcești și din Emiratele Arabe Unite) și interesul aparent pentru aeroport al lui Arkadi Rotenberg, un prieten din copilărie și apropiat al președintelui rus Vladimir Putin”, continuă Arnold Khachaturov.
Totuși, câțiva oameni de afaceri importanți au reușit să locuiască în Occident, păstrând în același timp o parte semnificativă din averea lor, cum ar fi magnatul metalelor și fostul candidat la președinție Mihail Prokhorov și cofondatorul companiei tehnologice Yandex, Arkady Volozh.
Judecând după experiența lor, această opțiune necesită abținerea de la sprijinirea Ucrainei sub orice formă, lipsa oricăror dușmani influenți și vânzarea activelor rusești către noi proprietari.
„În primele săptămâni ale invaziei, înainte ca noile reguli din timpul războiului să fie clare, aproximativ o duzină de persoane din lista Forbes Rusia au fost suficient de nepăsătoare pentru a-și exprima opinii umanitare pe această temă.
Într-o scrisoare adresată angajaților companiei, Vladimir Lisin, șeful producătorului de oțel NLMK, a numit războiul o tragedie greu de justificat sau de explicat.
Cofondatorul Alfa Bank, Mihail Fridman, a declarat că războiul nu poate fi niciodată soluția. Partenerul lui Fridman, Petr Aven, a părăsit Rusia și și-a vândut activele rusești, dar nu a făcut nicio declarație publică despre război.
Proprietarul de îngrășăminte EuroChem, Andrey Melnichenko, care s-a mutat la Dubai și a obținut cetățenia Emiratelor Arabe Unite în 2022, a provocat agitație când a acordat un interviu pentru Financial Times în anul următor, în care a răspuns afirmativ la întrebarea dacă consideră acțiunile Rusiei în Ucraina o crimă.
Ulterior, însă, omul de afaceri a clarificat că se referea în mod specific la atacurile asupra unor ținte civile”, mai scrie Arnold Khachaturov.
Câteva luni mai târziu, autoritățile ruse au intentat un proces pentru returnarea către stat a acțiunilor lui Melnichenko la SIBECO, care deține centrale termice în Siberia.
Ulterior, Parchetul General a ajuns la o înțelegere cu miliardarul și a retras procesul: un eveniment rar într-o perioadă de naționalizare în timpul războiului. Poate că omul de afaceri a reușit să evite confiscarea prin atenuarea poziției sale și prin asumarea unei responsabilități sociale sporite (cum ar fi prin finanțarea centrului educațional Sirius).
„Un alt caz special este cel al lui Roman Abramovici, care a încercat să joace rolul de mediator în negocierile dintre Rusia și Ucraina în 2022.
Interesant este că există puțini miliardari cu o poziție deschisă de război de cealaltă parte a prăpastiei. Există, desigur, unii care susțin fără echivoc războiul, precum senatorul Consiliului Federației Suleiman Kerimov, deputatul Dumei de Stat Andrei Skoch și Vladimir Litvinenko, cel mai bogat rector al Rusiei.
Există, însă, o mulțime de magnați ai afacerilor care susțin activ războiul, fără a face declarații publice. Igor Altușkin, proprietarul grupului minier de cupru Russkaya Med, sponsorizează Batalionul Ural, o unitate de asalt rusească care operează în regiunea Luhansk.
Andrei Bokarev, partenerul de afaceri al lui Altușkin și fostul coproprietar al Companiei Minieră și Metalurgică Ural, ar fi deținut o companie militară privată”, mai scrie Arnold Khachaturov în analiza publicată de Carnegie Endowment for Internatioanal Peace.
O altă formă puțin mai puțin evidentă de susținere a războiului este oferirea de diverse stimulente pentru cei implicați în lupte. Printre companiile care oferă angajaților un bonus la înscriere se numără Magnitogorsk Iron and Steel Works, condusă de Viktor Rashnikov, și lanțul de magazine Sportmaster, deținut de frații Fartushnyak, care sunt și ei din Ucraina.
Mulți miliardari încearcă să stea indecis făcând declarații pacifiste, în timp ce companiile lor ajută armata rusă.
„Un exemplu excelent este Oleg Deripaska, care a vorbit mult despre pace și a cerut un armistițiu. Între timp, companiile sale produc vehicule blindate, în timp ce o filială Rusal a recrutat soldați contractuali.
Uneori, decalajul dintre cuvinte și acțiuni este pur și simplu absurd.
Majoritatea covârșitoare a miliardarilor ruși au ales o strategie a tăcerii. Demonstrația maximă de loialitate pe care sunt dispuși să o facă este trimiterea de ajutor umanitar pe front sau în regiunile rusești afectate – de preferință în tăcere.
Unii miliardari ruși încă dețin active în Europa: un stimulent puternic pentru a păstra tăcerea, cu excepția cazului în care este absolut necesar. În plus, mulți sunt în proces de încercare de a obține ridicarea sancțiunilor împotriva lor prin intermediul instanțelor. Peste patruzeci de oameni de afaceri au reușit deja să facă acest lucru”, scrie Arnold Khachaturov.
Magnatul îngrășămintelor, Viaceslav Kantor, a părăsit Rusia în anii 1990. În martie, a obținut ridicarea sancțiunilor impuse de UE împotriva sa. Se spune, notează Arnold Khachaturov, că Viaceslav Kantor a trimis ajutor umanitar refugiaților din Ucraina. Cu toate acestea, el nu a avut încă probleme cu autoritățile ruse, posibil datorită relației sale personale cu Putin și conexiunilor sale în Serviciul de Informații Externe al Rusiei.
„Vadim Moșkovich, fondatorul Rusagro, o companie specializată în agricultură, a fost mai puțin norocos. Miliardarul a încercat să obțină ridicarea sancțiunilor și să demonstreze că nu făcea parte din cercul apropiat al lui Putin.
În luna mai, a fost deschis un dosar penal împotriva sa în Rusia și a fost arestat. Nu este clar dacă atacul împotriva sa a fost motivat în principal de lipsa sa de loialitate percepută sau dacă Rusagro s-a dovedit pur și simplu o gustare prea tentantă pentru concurenții săi de pe piața agricolă.
Magnatul petrolului, Mihail Gutseriev, nu a reușit nici el să obțină ridicarea sancțiunilor impuse de UE împotriva sa.
Războiul a oferit Kremlinului instrumente fundamentale, noi, pentru descentralizarea și repatrierea marilor averi, care sunt apoi redistribuite fie către conglomerate statale, fie către cercul apropiat al președintelui”, încheie Arnold Khachaturov.
RECOMANDAREA AUTORULUI: