De ce nu apar fisuri în zidurile Kremlinului? Construit în jurul lui Putin, regimul absoarbe șoc după șoc, dar sfârșitul războiului din Ucraina ar putea reprezenta testul suprem

După eșecul blitzkrieg-ului rusesc în Ucraina și introducerea sancțiunilor occidentale, mulți au prezis o criză profundă pentru regimul Putin, chiar o posibilă prăbușire. Aproape cinci ani mai târziu, regimul pare relativ rezistent. „Totuși, aparenta forță a sistemului putinist nu înseamnă că este invulnerabil”, se arată într-o analiză publicată de New Eurasian Strategies Centre (NEST).

Într-o mare măsură, regimul Putin este susținut prin exercitarea constantă a puterii de stat. O altă pârghie o reprezintă rolul tot mai mare al aparatului represiv și lipsa alternativelor disponibile elitelor.

• Pe măsură ce presiunea externă crește, sistemul devine din ce în ce mai centralizat și inert.
• Drept urmare, sistemul riscă să piardă flexibilitatea necesară pentru a aborda problemele interne.

Economia rusă modernă diferă fundamental de economia sovietică. Existența atât a prețurilor de piață, cât și a unui curs de schimb flotant al rublei îi permite să absoarbă șocurile externe și interne prin ajustări de prețuri.

Riscuri economice și de infrastructură în Rusia lui Putin

Este greșit să ne imaginăm că problemele economice și sociale, singure, pot distruge regimul Putin.

• Piețele de mărfuri nu mai reprezintă o amenințare directă la adresa supraviețuirii regimului.
• Bugetul federal este mai puțin dependent de veniturile din hidrocarburi decât în deceniile anterioare.
• Devalorizarea rublei compensează parțial pierderile cauzate de scăderea veniturilor din exporturi.
• Sancțiunile și inflația generează presiune, dar nu creează condițiile pentru o destabilizare politică imediată.

Degradarea tehnologică și constrângerile legate de infrastructură nu sunt, de asemenea, factori de destabilizare politică pe termen scurt.

Reînnoirea tehnologică afectează economia pe termen lung. Reduce, treptat, potențialul de creștere economică, dar nu creează genul de situații acute care ar putea scoate populația în stradă sau ar putea diviza elita.

Confruntarea dintre „siloviki” și pragmatiști

Vulnerabilitățile infrastructurii Rusiei sunt cumulative:

• Probabilitatea unui accident major, la un moment dat, este scăzută, dar crește pe măsură ce infrastructura se deteriorează
• Consecințele politice ar rămâne, cel mai probabil, localizate.

Principala amenințare internă la adresa stabilității economice este degradarea instituțiilor economice, rezultată din confruntarea dintre „siloviki” (elita politică și de securitate a Rusiei, provenită din structurile de forță) și pragmatiști.

O consolidare semnificativă a poziției „siloviki” în cercul apropiat al lui Putin ar putea, într-o perioadă scurtă de timp, să scoată economia din echilibru și să declanșeze o criză permanentă.

În prezent, însă, probabilitatea acestui lucru este evaluată ca fiind scăzută.

Elitele rusești fac scut în jurul lui Putin

Elitele rusești rămân consolidate în jurul lui Putin, în mare parte pentru că războiul și confruntarea ulterioară cu Occidentul le lasă cu puține alternative viabile, se mai arată în analiză.

În același timp, represiunea, neîncrederea reciprocă și competiția birocratică adâncesc fragmentarea în cadrul elitei și reduc capacitatea acesteia de acțiune colectivă independentă de Kremlin.

• Principala slăbiciune a sistemului Putin este absența unui mecanism instituționalizat pentru succesiunea politică.
• Regimul a fost construit în jurul unui singur lider.
• Depinde în mare măsură de rolul lui Putin ca arbitru suprem între facțiunile concurente din sistemul politic, birocrație și serviciile de securitate.

Îmbătrânirea figurilor cheie și dependența de un cerc restrâns de administratori loiali fac sistemul sensibil la schimbările bruște de personal.

Din 2024, regimul a intrat într-o fază de reînnoire controlată a elitei. Kremlinul înlocuiește treptat membrii îmbătrâniți ai clasei conducătoare cu tehnocrați mai tineri. Sunt administratori loiali și figuri de încredere din punct de vedere politic, care au legături personale cu Putin.

Un sistem dependent de Putin

Totuși, acest lucru nu implică faptul că apar noi centre de putere – dependența sistemului de Putin rămâne intactă.

Reînnoirea elitei reduce riscurile pe termen lung. Dar, pe termen scurt, crește probabilitatea destabilizării din cauza conflictelor birocratice și a eșecurilor de guvernare.

• Aparatul de securitate rămâne principalul pilon al stabilității regimului, însă este fragmentat intenționat.
• Kremlinul încurajează în mod deliberat concurența dintre armată, FSB, Rosgvardiya, Ministerul Afacerilor Interne și alte servicii de securitate pentru a împiedica vreunul dintre acestea să devină prea puternic.

În condiții normale, această fragmentare consolidează controlul prezidențial. În timpul unei crize politice, însă, ar putea produce paralizie, rivalitate instituțională și lupte interne, avertizează autorii analizei.

O revoltă populară, puțin probabilă

Societatea rusă rămâne predominant pasivă și adaptivă, mai degrabă decât mobilizată politic. Majoritatea cetățenilor se concentrează pe gestionarea nivelului de trai în scădere și evită implicarea directă în politică.

• În același timp, războiul accelerează militarizarea, radicalizarea ideologică și normalizarea violenței în cadrul societății ruse.
• Aceste tendințe erodează treptat atât normele sociale, cât și instituțiile statului.
• Unul dintre cele mai grave riscuri pe termen lung se referă la întoarcerea în masă a veteranilor din războiul din Ucraina.
• Mulți foști militari s-ar putea confrunta cu dificultăți în reintegrarea în viața civilă din cauza stagnării economice și a slăbiciunii instituțiilor care ar trebui să ofere sprijin și îndrumare.

Recrutarea veteranilor poate promova o cultură a violenței în cadrul agențiilor de aplicare a legii și al serviciilor de securitate.

Radicalizarea viitoare este mai probabil să apară din partea electoratului naționalist și pro-război decât din partea opoziției liberale anti-război. Într-o perioadă de instabilitate politică, prima ar putea deveni o sursă de presiune asupra regimului.

Cu toate acestea, o revoltă populară rămâne puțin probabilă în condițiile actuale. Nemulțumirea publică nu este suficientă pentru a amenința stabilitatea regimului, cu excepția cazului în care este combinată cu fragmentarea elitei și o criză mai amplă a guvernării.

Tranziția postbelică, test de stres pentru regim

Sistemul putinist încă își păstrează o rezistență substanțială și capacitatea de adaptare la șocuri severe, avertizează autorii analizei.

Multe dintre provocările care păreau a fi potențiali factori declanșatori ai unei crize severe în 2022–2023 au fost neutralizate de autorități sau și-au pierdut relevanța.

Boala, moartea sau incapacitatea lui Putin ar constitui cel mai grav test pentru regim, care, în opinia autorilor, nu ar putea supraviețui. Alte scenarii de destabilizare se vor materializa probabil doar prin convergența mai multor factori negativi pe care sistemul s-ar chinui să îi gestioneze din cauza tensiunilor interne acumulate.

• Sistemul putinist a învățat să facă față crizelor individuale, dar războiul generează în mod constant noi surse de tensiune.
• Atâta timp cât conflictul din Ucraina continuă, aceste probleme pot fi parțial suprimate, amânate sau explicate ca urmare a unor circumstanțe extraordinare.

Sfârșitul războiului s-ar putea dovedi un test la fel de dificil. Sistemul va trebui să abordeze simultan provocările demobilizării, reducerile postbelice ale cheltuielilor militare, așteptările veteranilor și căutarea unui nou model de legitimitate.

Tranziția postbelică va deveni un test de stres pentru regim. Ar putea scoate la iveală contradicții care nu contau în condiții de război, sau pe care Kremlinul reușise, anterior, să le țină sub control.