Conductele de gaze ale companiei Gazprom erau – înainte de 2022 – un instrument de influență politică asupra Europei. Totodată, erau unul dintre pilonii bugetului federal. Astăzi, modelul a fost demontat ireversibil. Încercările de a construi un înlocuitor în est și pe piața gazelor naturale lichefiate se lovesc de limite pe care Kremlinul nu le controlează.
Igor Volobuev, fostul șef al departamentului de comunicare al Gazprom și a fost vicepreședinte al Gazprombank, face o analiză – în The Moscow Times – a momentului dificil prin care trece Rusia.
Oficial, în Rusia nu există nicio criză, însă semnale negative există. Și, conform zicalei consacrate, nu există fum fără foc.
Proiectele GNL existente, în special Yamal LNG și Sakhalin-2, au completat modelul de conducte, deschizând accesul la piața globală fără o dependență rigidă de infrastructura fixă.
Până în 2025, mai scrie Igor Volobuev, exporturile totale de gaze ale Rusiei scăzuseră la 124,7 miliarde de metri cubi.
În același timp, ponderea Rusiei în importurile de gaze prin conducte ale Uniunii Europene scăzuse de la 40% în 2021 la 6% în 2025.
„Este important de menționat că, din cauza deteriorării infrastructurii conductelor și a distrugerii relațiilor cu Rusia, nu se poate aștepta ca această piață să se redeschidă prea curând.
Încercările de a compensa prin redirecționarea exporturilor de gaze către China nu au reușit până acum să genereze un nivel comparabil de venituri.
Documentația tehnică și cea a proiectului sunt gata de mult timp. Beijingul insistă ca gazele să fie vândute la un discount comparabil cu cel de pe piața internă rusă.
Nici vizita lui Putin în China în 2026, care a coincis cu blocada Strâmtorii Hormuz și o creștere a prețurilor globale la energie, nu a reușit să depășească acest impas.
Beijingul știe cât de dependentă este Moscova de piața sa, așa că nu are niciun stimulent să-și abandoneze poziția dură”, explică autorul analizei.
Spre deosebire de gazul prin conducte, gazul natural lichefiat rusesc a rămas mult timp relativ liber de restricții și sancțiuni.
În 2025 și începutul anului 2026, UE a cumpărat aproape 49% din totalul GNL-ului rusesc. Cifra a reprezentat până la 20% din importurile totale de GNL ale UE.
„Principalele centre de distribuție au fost porturile din Franța, Spania și Belgia. Novatek este liderul pieței GNL din Rusia. Acest canal a rămas, în fapt, ultima sursă majoră de venituri în valută străină într-o jurisdicție premium.
Tocmai acest canal se închide acum – treptat, dar ireversibil. Regulamentul REPowerEU a impus o interdicție asupra importurilor de GNL rusesc, în baza unor contracte pe termen scurt, începând cu 25 aprilie 2026.
SUA vor fi capabile să furnizeze până la 66% din importurile de GNL ale Europei”, continuă Igor Volobuev.
Sectorul GNL din Rusia se confruntă cu o problemă suplimentară. Țara depinde de furnizori străini chiar pentru procesul de lichefiere a gazelor naturale.
„Novatek a fost nevoită să amâne construcția celui de-al treilea tren la uzina Arctic LNG 2. A închețat proiectul GNL de la Murmansk. Nu există acces la turbine occidentale, schimbătoare de căldură și cisterne specializate.
Obiectivul statului de a crește cota Rusiei pe piața globală a GNL la 20% până în 2030 a devenit practic imposibil de atins.
Industria a intrat într-o fază de stagnare și degradare tehnologică.
Potrivit analiștilor maritimi, cel puțin șase nave GNL vechi și redenumite au fost achiziționate, redenumite și adăugate la flotă în 2026”, arată autorul analizei.
Odată cu pierderea efectivă a pieței europene, Moscova a fost nevoită să își redirecționeze principalele aprovizionări cu GNL către Asia.
China rămâne dominantă și, în realitate, este singurul cumpărător important.
„În ciuda construcției unui terminal în Longkou pentru a primi producția de la Arctic LNG 2, doar o cantitate modestă de 2,6 milioane de tone pe an au fost exportate, comparativ cu capacitatea proiectată a centralei de 19,8 milioane de tone.
China cumpără gaz rusesc la un preț semnificativ redus, adâncind dependența unilaterală a Rusiei.
În loc de intrări stabile în euro și dolari, industria se îndreaptă din ce în ce mai mult către decontări în yuani și mecanisme de troc. Asta înseamnă, în sine, o scădere vizibilă a calității veniturilor în valută, chiar dacă valoarea lor nominală este parțial menținută”, explică Igor Volobuev.
Ca și cum lucrurile nu erau deja destul de rele pentru Moscova, infrastructura sa de procesare și export a gazelor naturale a devenit o țintă pentru Kiev.
Kievul a efectuat primul său atac cu drone pe 7 iulie. Stația de compresoare Krasnodarskaya face parte din infrastructura utilizată pentru furnizarea de gaze prin conducta Blue Stream, traversând Marea Neagră către Turcia.
„Locația acestui atac contează foarte mult. Exporturile de gaze naturale rusești circulă prin conductele TurkStream și Blue Stream.
Dacă se întâmplă acest lucru, exporturile de gaze din conducte vor fi oprite complet. Vor cauza pierderi între 13,5 și 14,5 miliarde de dolari. Este suma cîștigată de Rusia, în 2025, din vânzarea a 39,3 miliarde de metri cubi de gaze prin conductele Mării Negre”, mai scrie autorul analizei.