Rusia se apropie de o răscruce politică. Viziunea lui Putin despre război și dorința internă de schimbare creează fisuri la Kremlin

Analiștii nu văd o prăbușire a regimului Putin în viitorul apropiat, dar o răscruce politică în Rusia este anticipată. Consolidată în jurul liderului suprem de la Kremlin, infrastructura politică a Rusiei pare bine structurată după patru ani și jumătate de război în Ucraina. Nici sancțiunile occidentale nu au reușit, până acum, să gripeze motorul mașinii de război a Moscovei. Dar războiul Rusiei împotriva Ucrainei intră într-o nouă fază. Asta nu înseamnă că situația se va schimba peste noapte. Mai mult, șansele de escaladare și de extindere a conflictului cresc.

Cea mai semnificativă evoluție nouă a fost o schimbare a poziției politice interne a președintelui rus Vladimir Putin, notează Tatiana Stanovaya într-o analiză publicată de Carnegie Endowment for International Peace.

Speranțele că Vladimir Putin va face concesii în fața problemelor tot mai mari s-au dovedit a fi nefondate.

• În schimb, situația seamănă din ce în ce mai mult cu un șurub blocat.
• Aplicarea unei forțe sporite nu va face mecanismul să funcționeze.
• Va crește doar presiunea asupra structurii înconjurătoare.

Cu alte cuvinte, presiunile interne nu-l vor schimba pe Putin. Ele doar cresc șansele apariției unor fisuri în întregul sistem.

Viziunea intransigentă a lui Vladimir Putin

Recent a apărut o fisură. Și este, probabil cea mai profundă din ultimii ani. Este vorba despre interviul miliardarului Andrey Melnichenko acordat publicației The Economist și eseul său însoțitor.

„Pentru prima dată de la arestarea magnatului Mihail Hodorkovski în 2003, un reprezentant al mediului de afaceri rusesc a prezentat public o viziune politică asupra viitorului Rusiei.

• Viziunea nu a inclus războiul, ostilitatea față de Occident sau autoritarismul.
• Melnichenko a făcut acest lucru în cel mai periculos mod posibil pentru regim – cu aprobarea lui Putin.
• Se pare că Melnichenko a reușit să se prezinte în fața Kremlinului nu ca un adversar al sistemului, ci ca unul care poate ajuta la realizarea obiectivelor acestuia.

Liderul rus a fost informat în prealabil despre articolele din The Economist, dar a subestimat, se pare, importanța acestora.

În anumite privințe, situația actuală seamănă cu perioada premergătoare revoltei din 2023 condusă de Evgheni Prigojin.

Liderul mercenarilor Wagner era bine cunoscut de Putin și acționase în interesul președintelui. Dar Putin a ignorat în mod repetat furia crescândă din rândurile Wagner – până când totul s-a transformat în rebeliune”, amintește autoarea analizei.

„Pisica nu mai prinde șoareci”

Ideea de răscruce politică în Rusia lui Putin poate surprinde, la o primă vedere. Dar atitudinea de respingere a lui Putin față de marile afaceri contează. Pare să-l fi determinat să creadă că activitățile lui Melnichenko sunt de o importanță marginală. Ar fi, în mare măsură irelevante, pentru confruntarea geopolitică continuă a Rusiei cu Occidentul.

„Interviul și eseul lui Melnichenko din The Economist – la fel ca alte evenimente din acest an – sunt un simptom al schimbărilor tectonice din interiorul Rusiei.

Elitele încep să înțeleagă că pisica nu mai prinde șoareci.

Pentru clasa conducătoare a Rusiei, principala problemă nu este că războiul din Ucraina face ravagii de patru ani și jumătate. Este esențială prăpastia dintre costurile umane și economice ale luptelor și obiectivele Kremlinului.

Este greu de găsit pe cineva în rândul elitei care să creadă că va fi posibil ca Ucraina să devină o țară prietenoasă. Sau că un astfel de rezultat este măcar necesar.

• Până de curând, discuțiile se concentrau pe modul de revendicare a prăzii de război. În scenariu intrau teritoriile confiscate, impunerea neutralității Kievului sau limitele privind dimensiunea armatei ucrainene.
• Acum, accentul s-a mutat pe minimizarea pagubelor colosale provocate în urmărirea chiar și a unei aparențe de victorie.

Elitele erau încrezătoare că Rusia nu putea fi învinsă de Ucraina și că va putea continua lupta mult timp pur și simplu din inerție. Acum sunt din ce în ce mai alarmate de incapacitatea sistemului de a face față problemelor tot mai mari.

Problema fundamentală este sentimentul că această conducere a Rusiei și-a pierdut controlul asupra realității. Fixația lui Putin în ceea ce privește Ucrana a îngreunat semnificativ guvernarea eficientă”, explică Stanovaya.

Presiunea internă și dorința de schimbare la Moscova

Această dinamică, mai scrie autoarea analizei, este din ce în ce mai bine înțeleasă de birocrații Rusiei, de forțele sale de securitate și de comunitatea de afaceri.

„Încrederea oarbă a lui Putin în patriotismul elitei și în răbdarea poporului rus l-a determinat să conducă țara ca și cum ar fi pe deplin mobilizată pentru război.

• Dar instituțiile guvernamentale încă funcționează în regim de pace, iar sistemul nu a fost complet intimidat.
• Prin urmare, există două tendințe divergente în Rusia de astăzi, care ar putea sfârși prin a distruge regimul.

Prima este viziunea lui Putin asupra războiului. Escaladarea generează escaladare, forțele de securitate își extind mandatul, guvernul se adaptează nevoilor din timpul războiului. Resursele în scădere ale Rusiei sunt din ce în ce mai mult direcționate către efortul de război.

Aceasta presupune că regimul va recurge implicit la radicalizare, la cerințe mai dure și la dorința de a lărgi aria geografică de acoperire a conflictului”, avertizează autoarea analizei.

Nici anti-război, nici anti-Putin

A doua este o cerere tot mai mare de schimbare, se arată în analiza publicată de Carnegie.

Se dorește o evaluare mai realistă a capacităților geopolitice ale Rusiei, un proces decizional intern competent și impunerea unor obiective de război mai ușor de realizat.

„Este greu de prezis exact cum va evolua această cerere, dar există indicatori că este împărtășită chiar și de actorii pro-Kremlin. Acesta este un sentiment periculos pentru regim, tocmai pentru că nu este nici anti-război, nici anti-Putin.

• Fără un imbold serios pentru a începe negocieri de pace substanțiale, aceste două tendințe vor fi din ce în ce mai mult opuse.
• Și ambele vor fi accelerate de continuarea status quo-ului – un război de uzură fără progrese tangibile, noi sancțiuni occidentale, lipsa banilor pentru dezvoltare și intruziunea unor inițiative guvernamentale absurde în viața de zi cu zi.

Nimic din toate acestea nu va face mai probabil un armistițiu în Ucraina.

O schimbare politică internă în Rusia pare o perspectivă îndepărtată. Iar luptele pot continua ani întregi. Astfel, negocierile de pace sunt sortite eșecului.

Este probabil să asistăm la încercări de a iniția o schimbare în interiorul Rusiei. Dar acestea riscă să eșueze în noi valuri de represiune și o întărire suplimentară a regimului.

Mult va depinde de Occident, spectrul unui Occident ostil fiind folosit de susținătorii regimului pentru a pleda pentru escaladare.

Regimul nu se confruntă cu o implozie iminentă. Se apropie doar de o răscruce politică. Va alege calea escaladării și radicalizării sau una care duce la un proces de restructurare internă și la o lume post-Putin?”, se întreabă, nu neapărat retoric, Tatiana Stanovaya.