Nordul Îndepărtat, miză uriașă. Strategia arctică a Rusiei și Chinei complică planurile de securitate ale NATO

Un război convențional Rusia-NATO nu este inevitabil, dar rămâne improbabil la acest moment. Moscova va continua să folosească sabotajul, atacurile cibernetice, interferențele electronice și alte provocări pentru a testa hotărârea aliaților. Strategia arctică a Moscovei se concentrează pe protejarea forței sale de descurajare nucleară, controlul Rutei Maritime a Nordului și restricționarea accesului NATO la teritoriul sensibil al Rusiei.

Peninsula Kola se învecinează cu Norvegia și Finlanda. Găzduiește resurse nucleare cheie ale Flotei Nordului și baze maritime. Este esențială pentru aceste obiective ale Rusiei, se arată într-o analiză publicată de Centrul de Analiză a Politicii Europene (CEPA).

• Războiul din Ucraina a slăbit o parte din capacitățile convenționale ale Moscovei.
• Aderarea Finlandei și a Suediei la NATO a sporit sentimentul de expunere al Rusiei, o combinație care ar putea încuraja o dependență mai mare de operațiuni asimetrice.

Tacticile utilizate pe flancul estic al NATO ar putea fi folosite și în Arctica

Moscova este dornică să distragă atenția și resursele Occidentului de la Ucraina, prin generarea de presiuni în alte zone. O Rusie slăbită în mod convențional nu înseamnă neapărat o Arctică mai sigură.

Un motiv este că distanțele mari, vremea nefavorabilă și infrastructura deficitară fac ca perturbările arctice cauzate de Moscova să fie dificil de detectat și „reparat”.

Cablurile subacvatice sunt deosebit de vulnerabile, avertizează Eitvydas Bajarūnas, autorul analizei.

• În luna septembrie, navele NATO au împiedicat o operațiune secretă rusească în apropiere de Svalbard.
• A fost implicată GUGI – Direcția Principală de Cercetare în Adâncuri a Rusiei, condusă viceamiralul Vladimir Grișecikin.
• Nu au fost raportate pagube după ce navele implicate au fost confruntate cu nave NATO, dar incidentul a ilustrat potențialul de perturbări strategice.

„Amenințarea se extinde și la țărm. Incendiile și sabotajele împotriva porturilor, depozitelor de combustibil, infrastructurii energetice și centrelor logistice ar putea perturba serviciile civile și întăririle NATO.  

Bruierea semnalelor GPS, falsificarea semnalelor și atacurile cibernetice oferă avantaje similare.

Rusia ar putea să adapteze tacticile utilizate pe flancul estic al NATO, inclusiv incursiunile dronelor în spațiul aerian aliat, pentru a testa supravegherea, timpii de răspuns și hotărârea politică în Arctica”, continuă autorul analizei.

Misiunile principale ale GUGI

Misiunile principale ale GUGI sunt operațiunile maritime speciale la mare adâncime, culegerea de informații, spionajul, recuperarea de epave și sabotarea infrastructurii submarine (cabluri de comunicații din fibră optică și conducte).

Direcția are sediul central la Sankt Petersburg și o bază principală în Golful Olenya (Olenya Guba) din Peninsula Kola (Marea Barents).

GUGI deține submarine nucleare și de adâncime specializate (precum celebrul Losharik cu carcasă de titan, nave de cercetare precum Yantar și nava-mamă Belgorod). Sunt capabile să opereze la adâncimi extreme de la 1.000 până la 6.000 de metri.

Presiunile puse de Kremlin

Navele de cercetare, navele de pescuit și platformele comerciale pot oferi acoperire pentru pregătirile de supraveghere sau sabotaj.

„Analiștii au avertizat că statele ostile folosesc operațiuni comerciale și științifice ca acoperire pentru activități de amenințare în Arctica.

Svalbard, în special, combină vulnerabilitățile fizice cu presiunea politică. Kremlinul folosește narațiuni istorice, operațiuni informaționale, presiune maritimă și ambiguitate juridică pentru a contesta autoritatea norvegiană.

Groenlanda prezintă o provocare similară. Geografia, infrastructura de avertizare antirachetă și mineralele sale o fac valoroasă din punct de vedere strategic, iar noul acord SUA-Danemarca-Groenlanda combină o prezență militară americană extinsă cu recunoașterea suveranității daneze și a autodeterminării Groenlandei”, explică autorul analizei.

China intervine în scenariu

China adaugă o altă dimensiune întregului scenariu. Cooperarea militară și maritimă dintre Rusia și China în Arctica este bine documentată. Dar interesele Beijingului și ale Moscovei diferă.

„În timp ce Moscova prioritizează controlul, Beijingul își dorește accesul. NATO trebuie să ia în serios cooperarea lor.

• Retragerea gheții marine a crescut accesibilitatea, dar și expunerea.
• Creșterea traficului și a infrastructurii aduce riscuri mai mari de accidente și confruntări.

Spre deosebire de multe alte teatre de operațiuni, incidentele hibride arctice pot avea loc în apropierea forțelor nucleare strategice. O instalație de cablu întreruptă ar putea fi interpretată greșit ca o pregătire pentru un atac mai amplu.

Pentru statele baltice, aceasta nu este o problemă îndepărtată. Rutele de întărire din Atlanticul de Nord, forțele nordice ale Rusiei și teatrul baltic formează un peisaj strategic conectat”, continuă Eitvydas Bajarūnas.

Riscul perturbărilor coordonate în timpul unei crize

Experiența țărilor baltice, centrale și est-europene arată clar că dezvăluirea unei agresiuni hibride nu este același lucru cu descurajarea acesteia.

„Testul arctic definitoriu al NATO va fi răspunsul alianței la un incident prea grav pentru a fi ignorat, dar totuși menținut în mod deliberat sub pragul războiului.

Dacă acel prag devine un scut împotriva consecințelor, Moscova îl va exploata în continuare.

Trei domenii merită o analiză mai atentă fără întârziere:

• serviciile satelitare și stațiile terestre
• accesul la infrastructura critică
• porturile, aerodromurile și instalațiile de alimentare cu combustibil de care se bazează întăririle nordice.

Toate acestea ar putea crea oportunități pentru perturbări coordonate în timpul unei crize.

NATO ar trebui să examineze provocările rusești sau accesul comercial și științific al Chinei. Vulnerabilitățile descoperite ar arata dacă aliații ar putea susține operațiunile în cazul în care mai multe noduri vitale se defectează simultan”, încheie autorul analizei publicate de CEPA.