Criza din Afganistan și ”ofensiva” diplomatică a Rusiei. Talibanii sunt ”băieți normali”, iar capitala este ”mai sigură ca înainte”

Criza din Afganistan și ”ofensiva” diplomatică a Rusiei. Talibanii sunt ”băieți normali”, iar capitala este ”mai sigură ca înainte”
Criza din Afganistan și ”ofensiva” diplomatică a Rusiei
Publicat: 01/09/2021, 17:38
Actualizat: 01/09/2021, 17:40

În timp ce alte țări – inclusiv SUA – s-au grăbit să-și evacueze ambasadele din Kabul, după ce talibanii au ocupat capitala Afganistanului, Rusia anunță că diplomații săi lucrează într-o atmosferă calmă și că nu va evacua personalul, fiindcă a primit asigurări că siguranța ambasadei nu va fi afectată.

Retragerea trupelor americane din Afganistan, după 20 de ani, l-a determinat pe Vladmir Putin să trimită ”săgeți” peste Ocean, afirmând că aceste două decenii au însemnat o ”tragedie” pentru țară și americanii au încercat, fără succes, ”să le implanteze afganilor normele lor şi standardele lor de viaţă”.

În același timp, reprezentantul Rusiei la Organizația Națiunilor Unite (ONU) a plusat, la rândul său, spunând că retragerea SUA din Afganistan poate fi tradusă prin ”sfârșitul multor ani de vărsare de sânge”.

Talibanii sunt etichetați drept ”băieți normali” (”normal guys”) iar Kabulul este o capitală ”mai sigură ca înainte”, au afirmat diplomați ai Rusiei.

”Timp de 20 de ani, soldaţii americani au fost prezenţi pe acest teritoriu, 20 de ani de încercări de a «civiliza» oamenii care trăiesc acolo, de a le implanta normele lor şi standardele lor de viaţă. Rezultatul este o tragedie, pierderi pentru cei care au făcut acest lucru, Statele Unite, şi mai mult pentru oamenii care trăiesc pe teritoriul Afganistanului”

Vladimir Putin

Faptul că Rusia aplaudă plecarea soldaților americani din Afganistan, transmițând, prin vocea ”Țarului”, că nu poate fi impus ”ceva ce este din afară”, reprezintă și o dovadă că, uneori, memoria poate juca feste.

În 1979, pe data de 24 decembrie, pornind de la sprijinul acordat de URSS unui guvern ”prieten” (asta în contextul în care Rusia consideră, azi, că guvernul susținut de SUA în Afganistan era unul ”marionetă”), rușii au pătruns în Afganistan și au rămas acolo aproape 10 ani. Ultimele trupe sovietice au fost retrase din Afganistan între 15 mai 1988 și 15 februarie 1989.

Forțele afgane implicate în acel conflict au fost Partidul Popular Democrat din Afganistan – de orientare marxistă -, susținut de forțele sovietice, care au luptat contra rebelilor islamiști mujahedini. Rebelii au fost susținuți de mai multe țări, printre care și Statele Unite ale Americii, Arabia Saudită, Pakistan, dar și alte state musulmane, în contextul politic internațional al Războiului Rece. Nu mai puțin de 15.000 de soldați ruși și-au pierdut viața în luptele cu mujahedinii și, în luna februarie a anului 1989, ultimii militari ruși au părăsit Afganistanul.

Mujahedinii au spus și atunci, așa cum spun și acum, că Afganistanul nu poate fi cucerit de nimeni, iar Rusia de azi consideră că retragerea militarilor americani din 2021 lasă în urmă ”ani de vărsare de sânge”, ca și cum în perioada în care militarii ruși se aflau în Afganistan nu ar fi existat decât o atmosferă tovărășească, de pace și prietenie între popoare.

Evident, atunci când pe tapet este pus subiectivismul aferent, fiecare tabără își va trage spuza pe turta ei, va descrie orice eveniment prin filtrul propriilor succese, mai mari sau mai mici, și – în cele din urmă – va descoperi vinovații ”de serviciu”, de la lipsa de înțelegere a adversarului care nu a dorit să fie ”pacificat”/”civilizat” și până la o așteptată, dar neîmplinită, aliniere a planetelor.

Dacă americanii s-au ridicat de la masa afgană, după 20 de ani, revenirea talibanilor – cu toate temerile care decurg de aici, în ceea ce privește viața afganilor de acum înainte – implică și noi mutări ale Rusiei.  Deja, primele semnale și-au făcut apariția, iar Rusia a transmis – prin Vladimir Putin – că venirea la putere a talibanilor este o ”realitate” și, în consecință, trebuie să ”lucreze” cu ea.

Observăm că Rusia lui Putin se poziționează în raport de propriile interese, iar ambasadorul Dmitri Zhirnov s-a întâlnit cu un reprezentant taliban la doar de 48 de ore de la preluarea Kabulului, declarând că nu a văzut nicio dovadă de represalii sau violență.

Reprezentantul la ONU al Moscovei – Vassily Nebenzi – a vorbit și despre un viitor strălucit al reconcilierii naționale, legea și ordinea revenind pe străzi în Kabul, potrivit BBC, ceea ce oferă imaginea unui tablou paradoxal. Pe de o parte, comunitatea internațională avertizează că talibanii nu vor uita și nu voi ierta, pe de altă parte reprezentanții Rusiei vorbesc despre ”normalitate”, ”reconciliere” etc.

Mai mult, Zamir Kabulov – diplomat de carieră de rang înalt și trimisul special al președintelui Vladimir Putin în Afganistan, fost ambasador extraordinar și plenipotențiar al Federației Ruse în Republica Islamică Afganistan până pe 21 septembrie 2009 – a declarat, surprinzător sau nu, că se poate negocia (ceea ce înseamnă că Rusia a declanșat negocierile și încearcă să se poziționeze cât mai bine în scenariu) mult mai ușor cu talibanii decât cu vechiul ”guvern marionetă” al președintelui exilat Ashraf Ghani.

A nu se înțelege de aici că Rusia a revenit în Afganistan și s-a așezat la masă, în locul americanilor, pentru a fi un musafir privilegiat. Se poate ajunge și la asta, bineînțeles, numai că, deocamdată, Rusia își ”catifelează” retorica. Nu luptă, în mod evident, pentru a-i recunoaște pe talibani drept conducătorii Afganistanului, dar nu-i mai numește nici ”teroriști”. Agenția TASS, spre exemplu, îi prezintă ca fiind ”radicali”, iar contactele dintre Moscova și reprezentanții talibanilor există încă din 2018, atunci când reprezentanți ai acestora au ajuns în capitala Rusiei pentru a purta discuții. Iar asta în pofida faptului că aceiași talibani sunt trecuți – din 2003 – pe lista organizațiilor teroriste și interzise din Rusia, așa cum mai precizează BBC.

Această ”ofensivă” diplomatică a Rusiei, declanșată imediat după ce Kabulul a intrat sub controlul talibanilor, are ca punct de plecare, firește, tensiuni mai vechi între Moscova și fostul guvern susținut de americani și de Occident.

De altfel, la un moment dat, fostul guvern l-a acuzat pe trimisul prezidențial al Rusiei că este un susținător deschis al talibanilor și că guvernul oficial a fost exclus din discuțiile purtate la Moscova. Rușii au negat, la vremea respectivă, afirmând că afganii sunt, pur și simplu, nerecunoscători. Rusia a fost acuzată – de americani – că ar fi furnizat arme talibanilor, în 2017, însă reacția Kremlinului a fost aceeași – negare absolută și accente ironice din care reieșea că rușii sunt, pur și simplu, ”nedumeriți” de asemenea acuzații.

În consecință, retragerea militarilor americani din Afganistan – dar și a militarilor reprezentând alte țări occidentale – permite Rusiei o nouă abordare în Afganistan. Se deschide o filă albă, iar ea trebuie completată, pragmatic, cât mai rapid. Vladimir Putin le-a cerut talibanilor să nu permită ca insurgenții radicalizați să profite de un astfel de moment și să ”migreze” spre țările vecine, pentru a crea tensiuni, Rusia fiind evident interesată de securitatea fostelor republici sovietice din Asia Centrală care se învecinează cu Afganistanul.

Pe de altă parte, Moscova nu poate aborda superficial un eventual aflux regional de refugiaţi şi o intensificare a traficului de opiu şi heroină. Luna trecută, Rusia ar fi obținut deja asigurări din partea talibanilor că orice victorie nu va amenința aliații săi regionali și că aceștia vor continua să lupte împotriva militanților SI (n.red. – Statul Islamic).

Există, totuși, și analiști politici care văd în această reacție rapidă a Moscovei și un fel de ”repliere”, Rusia fiind ”luată prin surprindere” de preluarea puterii de către talibani. Andrey Serenko – de la Centrul Rus pentru Studiul Afganistanului Contemporan – a avut o poziție tranșantă, conform BBC, afirmând că nu se poate discuta, în momentul de față, de o strategie a Moscovei în ceea ce privește Afganistanul și că există ”îngrijorare” în spatele zidurilor Kremlinului.

Ipoteza de lucru poate fi adusă în discuție, firește, însă este destul de greu de crezut că Moscova a asistat, indiferentă, la o astfel de schimbare de regim, fără a avea un răspuns pregătit din timp, fie el și unul introductiv. Deocamdată.

Cristian Lisandru
S-a născut în București, pe data de 18 iulie 1968, și este absolvent al Facultăţii de Jurnalism, specializarea Comunicare. Activitatea jurnalistică – editorialist GÂNDUL.RO, scriind articole de investigație, politică internă, politicăciteste mai mult
Urmărește Gândul.ro pe Google News și Google Showcase