Patrick André de Hillerin: Nicușor Dan a demis-o pe Oana Țoiu printr-o moțiune scumpă

În momentul în care administrația prezidențială a anunțat că a încheiat un contract de lobby în valoare de minim 3,4 milioane de dolari cu firma de avocatură Eversheds Sutherland, cel puțin două persoane ar fi trebuit să-și depună demisiile: Oana Țoiu, ministrul de Externe al României, și Andrei Muraru, ambasadorul României în SUA.

Prin semnarea unui contract atât de scump, care are drept scop „consultanța strategică și asistența în relațiile cu Guvernul și Congresul SUA”, președintele declară, de fapt, că nici ministerul de Externe și nici Ambasada României în SUA nu și-au făcut treaba. Întreținerea relațiilor cu Guvernul și Congresul SUA era fix treaba acestor două entități: ministerul și ambasada.

VIDEO Luminița de la capătul tunelului. Gemenele „Sorana” și „Ilinca” au fost străpunse cu mașina

19:46

CONTROVERSĂ Acțiunile Ferrari s-au prăbușit după anunțul noului model electric. Piața a reacționat negativ la premiera producătorului italian

19:45

Dacă este nevoie de angajarea unora din afară nu înseamnă decât o recunoaștere costisitoare a faptului că ditamai ministerul și cea mai importantă ambasadă a țării în străinătate sunt din cale-afară de incompetente.

Oana Țoiu dădea semne de incompetență încă de la instalarea pe funcție. Nu părea să aibă pregătirea necesară pentru a fi ministru de Externe și nu părea nici să aibă o idee clară despre prioritățile ministerului pe care-l conduce încă. Doamna Țoiu stăpânește la perfecție limba de lemn a work-shop-urilor progresiste, își poate însuși rapid teme minore ale inexistentei diplomații a UE, dar cam atât.

Luni întregi, doamna Țoiu a fost mai degrabă al doilea ministru de Externe al Republicii Moldova și al doilea ministru de Externe al Ucrainei. Asta a reprezentat domnia sa la întâlnirile externe: interesele acestor două țări vecine.

La multe evenimente internaționale, Oana Țoiu s-a întâlnit mai degrabă cu Mihai Popșoi, omologul de la Chișinău, decât cu reprezentanți ai diplomațiilor mai importante ale Europei sau lumii. Iar cu ministrul de Externe de la Chișinău, Oana Țoiu ar fi putut vorbi în orice seară a anului, dacă o rodea dorul.

Ieșea la geamul biroului ministerial din Aleea Alexandru, își punea mâinile pâlnie la gură și striga spre Est: „Ăi, Popșoi, și fași, ăi? Biem o cafia?”.

În doar câteva secunde, din Chișinău i s-ar fi răspuns: „Ți pup, tu, Oană, tu! Nu pot cafia în seara aista, cî m-o pus Maia să-i aranjez vizita în Stati, la Tramp. Chiar, tu nu-l duși pi al tău la Tramp?”.

Dând larg din mână a lehamite, să se vadă de la MAE moldovean, Țoiu ar spune, plictisită: „Nu-l duc, ăi, Popșoi, că am triabă multî. Cât îi ziulica din lungî trie și urmăresc pi unde mai zboarî copchiii lui Ponta, să-i dau jos din avion”. „Ghini, tu Oană. Las cî biem la Briusel!”. „La Briusel, Popșoi, la Briusel!”.

Despre Excelența Sa domnul ambasador Muraru ce am mai putea spune?

Probabil că este unul dintre cei mai slabi ambasadori pe care l-a avut țara noastră în SUA în ultimii 36 de ani, poate chiar mai mult. M-am întrebat deseori cum l-or fi convins pe Iohannis să-l trimită ambasador: „domnule președinte, are o mare calitate: seamănă foarte tare cu Elmer Fudd. Americanii îl adoră pe Elmer Fudd”. Iar Iohannis, auzind asta, a zis, rapid, „Da”. Doar că nimeni nu-l adoră pe Elmer Fudd.

Dacă voiam un ambasador care să semene cu cineva din aceeași poveste cu Elmer Fudd, dar care chiar să fie iubit de americani și nu numai, ar fi trebuit să trimitem la Washington pe cineva care să semene cu Bugs Bunny sau Daffy Duck.

Și nici n-ar fi trebuit să fie, de fapt, atât de celebri. La ce performanțe inexistente a avut Andrei Muraru, orice iepuroi mai răsărit, orice rață întreprinzătoare s-ar fi descurcat mai bine decât actualul ambasador.

Bugetul MAE pentru acest an este de aproximativ 320.000.000 de euro. Mai bine de o treime din acest buget, respectiv 116 milioane de euro, o reprezintă cheltuielile cu personalul.

Iar pentru că acest personal al MAE nu și-a făcut treaba în ceea ce privește relațiile cu SUA, președintele României angajează o firmă americană să acopere incompetența instituției românești desemnate să se ocupe de afacerile externe ale țării.

În 6 luni, durata minimă a contractului cu Eversheds Sutherland, România va cheltui aproape 3% din bugetul de salarii al MAE pentru a îmbunătăți relația cu SUA. Într-un an va cheltui 6% din bugetul de salarii al MAE. Este enorm.

Și, culmea, această cheltuială suplimentară se întâmplă din cauza unor membri ai partidelor care vorbesc toată ziulica despre eficientizarea cheltuielilor publice: USR și PNL.

Nicușor Dan n-a ieșit în public să-i acuze pe cei doi de crasă incompetență. A făcut ceva mult mai rău: le-a dat peste nasurile alea fudule, angajând pe altcineva să le facă treaba. Este un nou tip de moțiune, după moțiunea de cenzură și moțiunea simplă: moțiunea scumpă. Ar trebui ca cei care au provocat această cheltuială suplimentară să plece imediat din funcții. Este clar că nu au ce căuta acolo, cel puțin din punctul de vedere al președintelui Dan.

Pe tăcute, Nicușor Dan a urlat la închipuiții fandosiți din USR și PNL: „Incompetența costă, băi!”.

Acum să așteptăm și reacția lui Bolojan. Sigur are el o explicație, sigur va găsi o soluție. În definitiv, bolnavii de cancer, veteranii de război și mamele aflate în concediu de îngrijire a copilului nu au plătit destul la buget.

AUTORUL RECOMANDĂ:

• S-aprindem lumina în cămara cu ONG-uri
• Ilie Bolojan, eroul boților, al like-urilor cumpărate și al activiștilor de partid
• Fascinanta Românie: exportăm democrație!