Ideologul jihadismului global a murit mai mult „tocat” decât „prăjit”

Ideologul jihadismului global a murit mai mult „tocat” decât „prăjit”
Publicat: 03/08/2022, 14:01
Actualizat: 03/08/2022, 14:03

Toată lumea îl știa pe egipteanul Ayman al-Zawahiri, din relatările presei, drept mâna dreaptă a lui Ossama bin Laden. El era ”numărul 2” din Al Qaida. Realitatea a demonstrat că, pe parcursul istoriei acestei organizații teroriste, animată de ideologia jihadismului salafist, Bin Laden era de fapt vitrina ei mediatică și sursa ei de finanțare.

Bin Laden era băgat în față pentru carisma sa, și respectat pentru banii pe care îi aducea organizației. Dar creierul ideologic și militar al organizației Al Qaida a fost întotdeauna al-Zawahiri. El a devenit liderul Al Qaida în 2011, după uciderea lui Ossama bin Laden de către forțele americane în Pakistan.

Acest inginer egiptean a fost ideologul principal al organizației Al Qaida.  A avut o carieră extremistă în Egipt, țara sa natală, alături de Jihadul Islamic Egiptean și de Frăția Musulmană. Zawahiri și-a creat propriul său grup terorist pe care l-a implicat într-un complot ce a dus la uciderea președintelui egiptean Anwar Sadat, în octombrie 1981. Ulterior, Ayman al-Zawahiri s-a alăturat brigăzilor internaționale de luptători, veniți din diverse țări musulmane, să lupte împotriva ocupației sovietice în Afganistan. Acolo s-a cunoscut cu Ossama bin Laden. Deși ajutați cu armament de către americani pentru a-i înfrânge pe sovietici, mujahedinii conduși de bin Laden și al-Zawahiri, îmbătați de victoria asupra unei superputeri (Uniunea Sovietică),  au decis că este timpul să o distrugă și pe cealaltă (Statele Unite). Zawahiri a fost cel care a teoretizat necesitatea de a distruge Statele Unite. Odată distrusă America, credea ideologul egiptean, urma lupta împotriva regimurile arabe pro-occidentale din Orientul Mijlociu, susținute de americani. Aceste regimuri erau văzute ca un obstacol în calea instaurării unui califat global – o teocrație islamică care să domine lumea.

În esență, jihadiștii salafiți doresc să reînvie un trecut glorios al fostelor imperii islamice, apărute cu mai bine de o mie de ani din urmă, și sunt gata, pentru atingerea acestui scop, să declanșeze un război total între Islam și Occident. Într-un manifest video din 1998, transmis pe canalul Al Jazeera, Al-Zawahiri vitupera: „A-i ucide americani și pe aliații lor – civili și militari – este o datorie individuală a fiecărui musulman, în fiecare țară în care se află și oriunde îi este la îndemână să o facă”.

Propagând un discurs virulent anti-occidental, obsedat de ideea de a produce cât mai multe atentate în Occident, Ayman al-Zawahiri devenise o țintă prioritară a serviciilor secrete din întreaga lume. După atacurile din 11 septembrie 2001, Departamentul de Stat american a oferit o recompensă de 25 de milioane de dolari pentru informații sau detalii concrete ce puteau conduce la capturarea acestuia. Căutarea, identificarea și lichidarea acestuia au fost operațiuni minuțioase și perseverente care au continuat și după lichidarea lui Ossama bin Laden, în 2011.

Înainte de lichidarea emirului egiptean – care avea mâinile pătate de sânge nevinovat în urma unor atentate teribile în New York, Londra, Madrid – un raport al Națiunilor Unite confirma că liderul Al Qaida era într-o colaborare fructuoasă cu talibanii. Moartea lui Ayman al-Zawahiri este un nou succes în combaterea terorismului internațional. Totodată, trimite un semnal noului regim de la Kabul că, deși trupele americane s-au retras din Afganistan, eventuala colaborare între talibani și liderii de organizații teroriste islamiste este monitorizată non-stop. În urma retragerii forțelor militare americane din zonă, Afganistanul tinde să devină din nou, ca pe vremea lui Ossama bin Laden, un refugiu sigur pentru liderii terorismului global.

Dar, poate cel mai interesant aspect al bombardamentului informațional din presa internațională pe tema lichidării lui Ayman al-Zawahiri – în urma unei laborioase operațiuni a CIA – este chiar felul în care acesta a murit. O dronă fără pilot a lansat două rachete Hellfire R9X către Zawahiri, în timp ce acesta stătea pe balconul vilei sale din Kabul. R9X este o armă cu propulsie cinetică ce eliberează, în momentul impactului, o puzderie de lame ascuțite către ținta vizată. Nu întâmplător militarii americani au poreclit-o „bomba ninja” sau „bomba care scuipă săbii”. Când încearcă să descrie cât mai plastic efectul ei letal, specialiștii în tehnologie militară spun că racheta R9X seamănă mai puțin cu o minge de foc și mai mult cu un blender de tocat carne și legume. Practic, liderul organizației teroriste Al Qaida a fost mai mult “tocat” decât “prăjit”.

Din imaginile în premieră prezentate presei de către purtătorul de cuvânt al Consiliului de Securitate Națională, John Kirby, se observă cum clădirea din Kabul în care se ascundea ideologul jihadismului global nu este una care arde în urma exploziei, ci una fărâmițată. Balconul pe care se afla Al Zawahiri în momentul impactului a fost complet distrus, dar nu există semne ale unui incendiu masiv în zona exploziei. Lamele armei au tăiat practic pereții, străpungând cu o forță teribilă orice le-a ieșit în cale. Totul a fost transformat în câteva secunde, ca într-un blender, într-o pastă omogenă de moloz, praf, obiecte și fragmente de corp uman.

Cel care a fost cu adevărat creierul atentatelor din 11 septembrie 2001 din New York și-a primit pedeapsa. A murit prins într-un melanj de moloz și metal, precum americanii uciși odată cu prăbușirea turnurilor gemene de la World Trade Centre. Ca un efect de bumerang, același tip de moarte, provocată de atentatele orchestrate de el în 2001, l-a găsit până la urmă și pe el, ascuns în Kabul, oferindu-i poate aceleași chinuri pe care le-a provocat și el victimelor de la World Trade Centre. Karma, răzbunarea istoriei, persistența incredibilă a serviciilor secrete americane? Poate toate la un loc. Dar, mai presus de orice, o lecție pentru fanaticii care se hrănesc permanent cu obsesia de a distruge civilizația occidentală.

Bogdan Rădulescu
Bogdan-George Rădulescu, jurnalist, analist politic. Jurnalist între 1995-2015 (Radio România Internațional, Radio România Actualități). A fost corespondent la Bruxelles pentru Radio România (2011-2015), acreditat la Comisia Europeană şi la citeste mai mult