Străini în noapte. Noaptea minții!

Străini în noapte. Noaptea minții!
Publicat: 15/04/2022, 18:48
Actualizat: 15/04/2022, 19:09

Sărită de pe ax a ajuns să fie lumea în care trăim! Fără repere, fără valori autentice, fără educație, fără rușine, fără bun simț… Plină de lăcomie, de ipocrizie, minciună, ură, narcisism. Fără dreptate, fără patriotism, fără politețuri, fără finețuri… O lume abrutizată, contorsionată sub povara sărăciei majorității strivită sub aura prosperității unei minorități căreia îi pasă doar de vârful piramidei pe care a cucerit-o cu persuasiune, bani sau sclavageală cât cuprinde pe lângă importantele personaje ale momentului. Cică nu mai există sclavie. Ha, ha, ha!

Săracul e sclavul bogaților, cred că vă e clar. În toate domeniile, lingăii sunt cei apreciați pentru că pot fi sclavii perfecți, învârtiți cu cheița. Și unde mai pun că unora le și place! Există sclavie și în unele familii, unde dominantul își asigură fericirea iluzorie lângă asupritul masochist care se minte singur că el un înțelept răbdător. E și acesta un alt fel de sclavie.

Ne mințim, însă că sclavia a dispărut, dar suntem martorii altor forme ale ei, mai sofisticate, camuflate în forme digerabile, ca să nu crăpăm otrăviți de scârbă și insuportabilitate. Până și cuvântul “libertate” a fost golit de substanță și e înlocuit de tot felul de E-uri cu potențial cancerigen social. E de la Egocentrism, E de la Excentricitate, E de la Extremism, E de la Execrație, E de la Expansibil, E de la Eradicare… Și astea toate nu fac altceva decât să ducă la o involuție căreia manipulatorii acestei lumi o îmbracă în staniolul unei evoluții inexistente în profunzimea identității umane. De fapt, de mult timp, ne furăm singuri identitatea.

Se trăiește așadar în dezechilibru. În zbateri. În convulsii. Trăim într-o lume zbanghie măcinată de multă prostie. Mă întreb cum de a fost posibilă venirea la putere a Prostiei, a Imposturii, a Lăcomiei?

Pare că oamenii (mulți dintre ei) și-au pierdut busola. Cum să fie altfel când eu citesc și mă crucesc că judecătorul exclus din magistratură nedefinitiv, Cristinică Danileț – un băiețas cu rădăcini macoviste rămas în meandrele unei adolescențe neterminate – s-a autopropus pentru CCR, declarându-se “disponibil” pentru un scaun la respectabila instituție? “Personal” disponibil, pe vremuri, era și la Crucea de piatră, la alegere și la orice oră. Disponibili au fost și cei care au făcut poliție politică, disponibili pentru a face jocurile serviciilor secrete au fost și destui magistrați. Disponibili pentru dispoziții. S-a găsit repede și cine să îl propună pe acest “disponibil” la CCR. USR-ul lui Drulă. Alți disponibili dispuși să racoleze și să infiltreze un prestator de karaoke, karate și figurație civică în Curtea Constituțională, unde domnul Danileț să tundă cu fierăstrăul gardul încă viu al Constituției.

Vă puteți imagina un Danileț pe scaunul de judecător CCR pe care a stat magistratul de calibru Mona Pivniceru? Nu vă ia cu frison de Omicron? E clar. Și aici, la ultima redută călcată în picioare deunăzi chiar de Înalta Curte, echilibrul se va duce pe Apa Sâmbetei.

O să îl auzim pe Danileț cum fredonează pe coridoarele Curții ”Strangers in the night”, ca în vremurile bune cu judecătoarea exclusă din magistratură, Cameluța Bogdan, prietena sa. Vă dați seama ce-ar fi?

Dar hai să mai vedem cum arată societatea noastră, ce se întâmplă cu ea și cu mapamondul în general?  Citesc prin maldărul de știri apărute în ultima perioadă de timp. Și spicuiesc câteva care mi-au atras atenția într-un fel anume. Ca la o scurtă revistă a presei, cu ceva comentarii:

Aflăm că secretarul de stat al SUA – Anthony Blinken – constată că “asistăm la un regres alarmant al democrației, al statului de drept, al respectării drepturilor omului în lume”. Cam târziu. Regresul ăsta are loc în România de mai bine de 10 ani. Nu era nevoie să vină invazia rusească peste Ucraina ca să avem astfel de concluzii de peste Ocean. Și mai spune Blinken, referindu-se la Etiopia, că “toți beligeranți au comis atrocități”. Adevărat. La scară extinsă. Dar ce să vezi? Cam peste tot în lume, în zonele de conflict armat, beligeranții comit atrocități. Ține de psihologia profundă a războiului, de resentimente, de tulburări de comportament în rândul soldaților, și de o parte și de alta.

În timp ce oamenii intră în depresie, uitându-se la ceapa verde și roșiile de pe tarabe, la carnea din galantare, la ulei, la ouă, cartofi și pâinea cea de toate zilele cum le crește prețul de parcă ar fi frământat cu drojdie, la Camera Deputaților s-a aprobat majorarea limitei de viteză pentru drumurile expres la 120 km/oră. Că avem și multe drumuri expres! Pe bune? Hai că o să o ducem mai bine… Zic că 120 la oră ne salvează, mai uită românul de foame, că dacă merge mai repede îl costă oleacă mai mult benzina și motorina. Așa că mai taie de pe listă două legături de lobodă, un kil de făină și un bax de apă. Dar, cine se grăbește flămând ajunge!

În fine, am citit pe un site că dacă dormi cu șosete în picioare noaptea nu e bine deloc. Cică o să ai probleme majore mai ales cu fluxul sanguin. Dar ce să facă bucureștenii? Că mai toată iarna au fost avarii peste avarii, dacă puneai mâna pe ecranul televizorului era mai cald decât caloriferul, apă caldă curgea în sincope, ce mai… dacă și ciorapii fac rău, zic ca iarna viitoare să dormim dezbrăcați, pe balcon. Cine știe, poate criogenarea ajută la nemurire.

În plin boom al creșterii prețurilor la imobiliare, de parcă salariile românilor s-ar fi dublat peste noapte, Guvernul a aprobat alocarea prin OUG a 1,77 miliarde lei pentru compensarea creșterii prețurilor la materialele de construcții și pentru creșterea prețurilor la forța de muncă. Ce pot să mai zic? Aștept minunea. Minunea scăderii prețurilor pe piața imobiliară care este, de departe, în topul celor mai ridicate din țările europene. Iar în ceea ce privește forța de muncă în domeniu și-n altele, hai să nu ne mai amăgim. Românului nu prea îi mai place să muncească. Doar să o fușărească. Iar meseriașii buni au plecat de multă vreme prin Italia, prin Spania, prin Anglia… Asta e.

În România avem de toate. Avem grămada de refugiați, unii foarte săraci, alții foarte bogați ,care nu au dat conaționalilor lor nici măcar unu la sută din bogăția financiară cu care au trecut granița. Cei care aveau krivne morman de schimbat în euro sau dolari ca să plece spre alte zări mai vesele precum Coasta Dalmată, Anglia, Portugalia, nu au dat dovadă de bune maniere. BCR-ul, banca dispusă să le schimbe moneda națională, s-a trezit în fața unui asalt, iar domnii ucraineni erau așa de grăbiți să li se rezolve tranzacțiile, încât au făcut scandal că ei nu ar trebui să stea la coadă pentru că sunt refugiați. O fi normal așa, în țara ta, unde ești programat să îți rezolvi problemele bancare, să înghiți în sec și să te dai la o parte ca să nu se mai agite, scandaloși, frații noștri care ne-au scos din școala educației în limba noastră maternă la ei în țară? E o întrebare.

Colac peste pupăză, avem de rezolvat cu Federația Rusă extrădarea cerută de Kremlin pentru o cecenă care a venit din Ucraina și pe care rușii o au pe lista neagră a teroriștilor din Siria. O fi așa, nu o fi? Instanța o să decidă. Eu, de ceva vreme, mă tot întreb câți dintre cei care au trecut granița nu or fi te miri ce acoperiți care au împânzit VESTUL… Dar asta se va vedea mai târziu, toamna, când se numără “bobocii”. Până atunci, mecanismele manipulării și dezinformării merg ca unse…

Energia, infrastructura, securitatea structurii informațiilor, până și investițiile în mass-media vor trebui să aibă OK-ul SRI și SIE, așa a hotărât Guvernul. Investitorii străini trebuie să transparentizeze informațiile legate de ei înșiși, un fel de spovedanie în fața serviciilor secrete din comisie. Dar de ce era nevoie de asta? Și înainte, adică până azi, investitori sau cumpărători străini care făceau achiziții mai mari de 10.000 de euro, erau verificați la sânge, iar dacă Oficiul Național pentru Spălarea Banilor nu dădea OK-ul, banii cumpărătorului nu mai intrau în contul vânzătorului. Tranzacția era stopată. Să înțeleg că chestia asta a fost făcută acuma de Guvernul Ciucă la intimidare? Pare că ne întoarcem în timp, înlocuind supravegherea din umbră cu una la vedere, cu alte metode care pun presiune pe viața noastră. Sigur, contextul în care s-a dat acest OUG ar fi războiul. Totul este subsumat ideii de conflict dintre Rusia și Ucraina și listelor cu sancțiuni. Cam așa arată al treilea război mondial, nu credeți?

Altă informație evidențiază cum sunt franjurii culturii pe la noi. Filarmonica Banatul din Timișoara se pregătea de spectacol cu manele. S-a stopat în ultimul moment. Ce să zic? Asta-i soarta noastră. În timp ce unii se ocupă cu globalizarea, noi ne-am trezit ocupați cu manelizarea.

Se petrec lucruri bizare pentru secolul în care trăim. Ciocniri între lumea noastră și cea a necuvântătoarelor. Un urs a fost lovit de două mașini pe Valea Prahovei, dar a avut puterea să se ridice. Bine că s-a ridicat. Doamne-ajută! Cunosc cazuri în care un urs a lovit un om și omul nu s-a mai ridicat. Se întâmplă în România, țara cu cei mai mulți urși din Europa. Așteptăm vizita Prințului. Ați mai auzit ceva de cazul acela cu vânătoarea ilegală și cu cel mai mare urs carpatin, zis Arthur, care a fost ucis în “conflictul armat” din Carpați? Eu nu.

Imperiul lui Traian Băsescu s-a dărâmat. Nu și Sistemul, care are grijă să se debaraseze de cei de care nu mai are nevoie. Elena Udrea e la un pas de extrădare și închisoare, iar Ioana, fiica președințelui, e și ea în impas. Se vor reuni ele la Târgșor? Nu e clar încă. Dar nu asta ar trebui să fie grija noastră. Pe români nu îi mai interesează cam deloc soarta acestor personaje, câtă vreme puterea de cumpărare pentru produsele de maximă necesitate a scăzut înfiorător și criza mușcă deja din masa atâtor familii. Avem și noi refugiați în propria țară. Oameni bătrâni cu pensii mizerabile, copii care scormonesc prin gunoaie după mâncare și haine, aurolaci care dorm prin canale. Pe ei cum îi ajută Guvernul și societatea?

Dărnicie văd că avem cât cuprinde când e vorba de alții. Pentru ai noștri, ce măsuri s-au luat? Mă lasă rece programul “Sprijin pentru România”. Firimituri care nu ajung nici pe-o măsea, dar care urmăresc doar impactul electoral pe termen mediu, nimic mai mult.

Mai sunt și alte știri care ne arată vertijul în care ne producem existența de zi cu zi. La capitolul Fake, dragul nostru actor Horațiu Mălăele a ajuns să citească despre moartea sa. Deh, așa e când unii au ajuns să se creadă scriitori sau chiar jurnaliști doar pentru că postează pe rețele de socializare propriile emanații în goana după accesări. Așa cum mulți dintre jurnaliști au ajuns să se intituleze “de investigații-anchetă”, deși nu au produs în viața lor o anchetă, ci doar copy paste-uri asamblate.

Dar, în fine, asta nu-i treaba mea, ci a celor care le dau crezare. Poate că din cauza debitelor de informații false de pe Grupul Meta s-o fi supărat și președintele Franței, Macron, care a declarat în interviul acordat săptămânalului Le Point că “Nu trebuie să ezităm să luăm în considerare desființarea celor care dețin monopolul și să îi reglementăm”. Nu a zis explicit grupul Meta, dar spre Meta s-au îndreptat, cert, criticile lui.

În timp ce săracii noștri își numără bruma de bani, în timp ce asistații sociali tind să devină clasă majoritară, în timp ce spitalele bubuie de bolnavi cronici și de explozie de boli incurabile, în timp ce gazele din Marea Neagră așteaptă să fie exploatate și noi să ieșim din teroarea crizei energetice, în tot acest timp în care ne uităm cum prostia a devenit virtute în România și trufia a ajuns atitudinea marțafoilor și pițipoancelor care compromit imaginea ministerelor, în aceste vremuri în care reclamele cu medicamente tâmpesc de cap telespectatorii și ne injectează pe toți cu ideea de maladie și necesitatea de a cumpăra spre marele profit al lui Big Pharma, în instanțele patriei încă se petrec lucruri ciudate, la parchete se deschid dosare clasate cum e cel al fostului procuror SIIJ Adina Florea, la CSM se fac și desfac alianțe electorale, administrațiile locale din zonele prăduite de foștii edili o duc din ce în ce mai greu și unele stau în buza falimentului.

Țara geme de probleme, dar noi citim cum deputatul fost sindicalist Dumitru Coarnă trebuie să-i plătească adjunctului de la Poliția Capitalei Radu Gavriș daune de 2.000 de euro dacă rămâne definitivă decizia, pronunțarea la “Colectiv” s-a amânat a nu știu câta oară, înainte de Paște un preot ucrainean a luat arma-n mână și a plecat la luptă, Udrea se plânge de osteoporoză judecătorilor bulgari, de la Federația Spaniolă de Fotbal s-au furat documente, conversații și înregistrări audio private… Hackerii sunt peste tot. Pericolul mișună la tot pasul, pe întreaga planetă. Mai puțin la Polul Nord. De acolo nu avem știri care să ne cutremure. Nici nu se înghesuie nimeni să cotropească acest teritoriu.

În tot acest timp, lumea a rămas blocată între pandemie și războiul ruso-ucrainean. Războiul are partea lui sinistră, cu moarte, violuri, bombe, dezastru și atrocități la vedere, dar și partea de regie și spectacol ascunse după cortina cenzurii militare și a serviciilor secrete ale părților aflate în conflict. Adevărul stagnează în zona gri și oftează printre fake-news-urile bine plasate. Economiile tuturor statelor s-au gripat, tot așa și negocierile dintre ruși și ucraineni. Războiul acesta nu este un semn al puterii – cum spunea recent Adrian Severin într-o discuție La Gold FM cu Cosmin Gușă, ci “al slăbiciunii combatanților și al locului în care noi ne găsim”.

Mai simplu, acolo unde nu mai e loc pentru negocieri și soluții pentru încetarea conflictului, așa cum a existat în timpul Războiului Rece, acolo este slăbiciune, nu putere. Cu cât acest război va dura mai mult, cu atât mai mare va fi întunericul în care ne adâncim existența și greu se  va mai ajunge la luminița din capătul tunelului. Închei, așadar, deși mai aveam multe de scris, citând din Andre Glucksman (“Prostia”):

”Războaiele moderne nu mai pot fi, fizic vorbind, câștigate. Dacă adversari deosebit de hotărâți mobilizează ansamblul mijloacelor și alianțelor de care dispun, încercarea se va sfârși prin dispariția tuturor”.

E pur si muove!

P.S. – Antidot. Amarul vremurilor noastre poate fi diluat dacă îl ascultăm, în liniște, ca să ieșim din întunericul ce a cuprins planeta, pe Frank Sinatra: “Strangers in the night, two lonely people…”

Adina Anghelescu-Stancu
Cunoscut jurnalist de investigatii, generatia presei anilor '90, prin condeiul căreia au trecut toate marile scandaluri ale ultimilor 30 de ani. Licențiat în Drept, specializat în nișa subiectelor din sfera justiției, cofondator al site- ului luju.ro, citeste mai mult