Kievul se zbate în plin scandal de corupție, iar centrul real al jocului pentru pace se află în relația Washington-Moscova. Europa, spectatoare

Departe de vacarmul public și de retorica sancțiunilor, americanii și rușii comunică ceea ce, în momentele importante, nu au încetat niciodată să facă: negocierile tăcute. Conform dezvăluirilor apărute în Axios, administrația Trump lucrează discret, în contact direct cu Moscova, la un plan amplu de închidere a dosarului ucrainean. Cele 28 de puncte ale documentului vizează patru dimensiuni esențiale: pacea în Ucraina, definirea noilor garanții de securitate, rearanjarea arhitecturii strategice europene și configurarea relațiilor viitoare ale Washingtonului atât cu Moscova, cât și cu Kievul. O tentativă de rescriere a întregii ordini geopolitice, inspirată – potrivit anturajului prezidențial american – de succesul diplomatic obținut recent de Trump în dosarul Gaza.

Dinspre Moscova, reacția este previzibil optimistă. Kremlinul știe că orice semnal de negociere venit dinspre Washington implică, inevitabil, o anumită disponibilitate la compromis. Iar Moscova mai știe și că astfel de procese sunt lente și complicate: timp câștigat pe front, unde dinamica nu așteaptă diplomația.

AUTO Anul 2026 vine cu schimbări majore pentru șoferi. Cum vor funcționa radarele inteligente și cum se aplică amenzile

18:25

ULTIMA ORĂ Taiwanul a fost lovit de un cutremur major cu magnitudinea de 7, la doar câteva zile după unul similar, de 6,1

17:58

Din partea americană, personajul-cheie este Steve Witkoff, emisarul lui Trump. El coordonează redactarea planului și a avut discuții intense cu Kirill Dmitriev, șeful fondului suveran rus și arhitect discret al multor inițiative diplomatice ale Moscovei. Cei doi au petrecut trei zile în Miami, la finalul lui octombrie – suficient pentru a confirma existența unui canal de comunicare real între cele două puteri, indiferent de zgomotul mediatic care le separă oficial. Dmitriev a dat şi un alt semnal: Washingtonul și Moscova discută posibilitatea unui nou schimb de spioni. Gest simbolic dar în geopolitică, simbolurile sunt adesea preludiul aranjamentelor serioase.

În acest cadru deja complex, un semnal suplimentar vine de la Casa Albă. Aripa republicană tradițională, cu senatorul Lindsey Graham în frunte, cere un plus de sancțiuni contra Rusiei. Trump declară că le poate accepta – dar numai cu condiția esențială ca aplicarea lor să fie controlată de administrația sa. Și pe bună dreptate: în Washington, cine controlează mecanismul sancțiunilor controlează instrumentarul real al presiunii externe. Puse în mâna Casei Albe, sancțiunile devin un instrument flexibil, ajustabil în funcție de mersul tratativelor cu Moscova.

În paralel, pe scena ucraineană se joacă un alt episod, aparent intern, dar încărcat de semnificație geopolitică. Fără a aluneca în speculații, e imposibil de ignorat că scandalul de corupție care zguduie acum Kievul apare într-un moment perfect sincronizat cu presiunile americane. NABU – biroul anticorupție – este, se știe, una dintre instituțiile ucrainene cel mai strâns conectate la FBI. Surse de la Kiev vorbesc chiar despre un ofițer de legătură american care supraveghează dosarele „strategice” și pe cele cu implicații politice sensibile. Coincidență? Poate. Dar mecanica faptelor sugerează altceva: Washingtonul trimite Kievului un avertisment că are pârghii pentru a netezi drumul negocierilor cu Moscova.

Zelenski, la rândul său, pare să fi înțeles mesajul. Turneul său european și scrisorile de intenție pentru achiziții majore de avioane din Suedia și Franța indică o tentativă clară de diversificare a sprijinului. În fața presiunilor americane și a degradării lente a situației de pe front, Kievul încearcă să se reasigure politic, căutând în Europa o contragreutate la intenţiile Washingtonului.

Astfel se conturează tabloul momentului: o Americă nerăbdătoare să închidă dosarul ucrainean, o Rusie pregătită să negocieze de pe poziția iniţiativei sale consolidate de pe front, o Europă redusă la statutul de spectator și o Ucraină prinsă între frontul care se erodează și echilibrele care se prefigurează. Ca întotdeauna, centrul real al jocului nu se află în declarațiile publice, ci în dialogurile tăcute dintre Washington și Moscova – acolo unde, în cele din urmă, se decide viitorul Ucrainei.

AUTORUL RECOMANDĂ: