Urmașii lui Vadim. Cine preia discursul naționalist în România?

În România, Corneliu Vadim Tudor a fost cea mai reprezentativă figură a discursului extremist după 1989. Apogeul său a fost în 2000, când a fost aproape să ajungă președintele României, fiind votat de peste 33% din electorat.  După 2004, numărul votanților PRM a fost însă în continuă scădere, fapt dublat de preluarea discursului său, de către partidele tradiționale. PSD a condus campania la prezidențiale sub sloganul „Mândri că suntem români”, strategii social-democrați făcând deseori apel la „ortodoxismul” candidatului Victor Ponta. Înainte, PNL s-a așezat într-o poziție anti-maghiară, Crin Antonescu împingând UDMR în afara guvernării chiar dacă USL avea semenat un acord în acest sens cu Uniunea lui Kelemen Hunor.

Cu toate că fragmente de discurs naționalist au avut și alți politicieni în perioada campaniilor electorale, Traian Băsescu și-a structurat atent un discurs naționalist și își urmează și în prezent nișa bine profilată a naționalismului. Una dintre temele la care a apelat în ultimii ani a fost cea a unirii României cu Republica Moldova. Într-un discurs ținut la Alba Iulia, la o conferință a Mișcării Populare din august 2015, Băsescu a declarat că „obiectivul de țară al partidului trebuie să fie unirea României cu Moldova”.

SOCIAL Bani în plus la pensiile din ianuarie 2026, pentru pensionarii din aceste orașe din România

10:59

SOCIAL Caz unic în România. Cât are de plătit impozit Andra din București, pentru apartamentul ei din Sectorul 2

10:52

Poziționarea lui în criza refugiaților este și ea reprezentativă. El a declarat  că trebuie impusă „limitarea drastică a accesului cetățenilor care vin din zona de conflict sau sărăcie către Europa (…) Avem de rezolvat problema teroristă”.  „Procesul de islamizare al Europei va continua. Europa a intrat într-un război antiterorist”‘, a adăugat Băsescu. Totodată, despre proiectul moscheii care ar urma să fie construită la Bucureși, liderul Mișcării Populare a spus că aceasta ar trebui să aibă aceleași dimensiuni ca biserica românească de la Istanbul. Poziționarea discursului său ca apărător al drepturilor și aspirațiilor naționale  confirmă că naționalismul nu este doar nișa ideală a momementului, ci poate singura în care se poate plasa avantajos o nouă (eventuală) avangardă a opoziției azi. Astfel, Traian Basescu încearcă în mod evident să vireze către alt electorat, cățărându-se pe un discurs populist, naționalist, anti-imigraționist și cu tot mai dese ieșiri anti-occidentale.

Un alt personaj politic ce a făcut „uz de discursul naționalist din dotare” a fost generalul Gabriel Oprea. Ilustrativă a fost participarea acestuia lui la ceremonia organizată la Miercurea Ciuc cu ocazia Zilei Naționale a Drapelului din 26 iunie 2015.

 În discursul său Gabi Oprea a invocat adesea cariera sa militară ca garant al fidelității lui față de interesele României.”Ca militar, am un respect deosebit pentru valorile fundamentale ale statului român și așa cum mă știți niciodată nu voi ezita să afirm că interesul național unește un popor și dă forță unei națiuni”, declara Gabriel Oprea pe 26 iunie 2015 la Miercurea Ciuc. Partidul său, fondat în 2010, se formulează ca un partid ce luptă pentru „protejarea interesului național” și „promovarea patriotismului pozitiv”.

Partidul Romania Unită se profilează și el ca o alternativă în spațiul politic pentru publicul naționalist. Acesta este condus de Bogdan Diaconu, cel care a fost ales ca deputat pe listele PSD, partid din care a demisionat în 2014 din cauza cooptării la guvernare a UDMR-ului. „Ponta era aservit lui Kelemen Hunor”, după cum ne-a declarat.

PRU se remarcă drept formațiunea cu poate cel mai determinat discurs anti-maghiar și se recomandă ca formațiune ce luptă pentru „apărărea valorilor naționale și restabilirea unei forme de patriotism național modern”. Contactat telefonic, Bogdan Diaconu a declarat pentru Gândul că PRU este format din „oameni cu interesul național în sânge și cu coloană vertebrală, nu oficială”. „Europa trece printr-o criză identitară și morală (..) așa se explică asecnsiunea naționaliștilor în țări ca Suedia, Austria sau Grecia”, a adăugat el. „Iohannis ar trebui să nu mai accepte ordine de la șefa lui (A.Merkel) și ar trebui să organizeze un referendum să decidă populația dacă vrea cote obligatorii de refugiați”, ne-a mai zis liderul PRU. Acesta a încheiat spunând că „nu are sentimente pentru Orban (premierul Ungariei)”, însă în problema refugiaților, „el (Orban) este un exemplu pentru cum își apără țara”.

Criza constantă a politicienilor din România, problemele din interiorul UE, atentatele teroriste sunt factori care au contribuit la întreținerea interesului pentru discursul naționalist și chiar l-au accentuat.

Chiar Corneliu Vadim Tudor, cel care prin moartea lui a lăsat un loc liber în spațiul public pentru naționaliști, spunea că „politica e arta de a sta la pândă”. Stau oare la pândă formațiunile naționaliste pentru a se replia pe fostul electorat PRM după moartea tribunului? Va crește interesul pentru audierea extremei drepte în contextul problemelor Europei?

Un aspect care se observă în sfera naționalistă marchează azi ruptura între extremismul de salon, cu funcții și relații televizate, de cei care muncesc acum pe brânci, în stradă sau în online, să așeze o nouă temelie. Asociația Rost, Fundația Ogoranu, Fundația Profesor George Manu și organizația Noua Dreaptă sunt câteva exemple de organisme de extremă dreaptă constituite legal în România care adoptă un discurs naționalist.

Asociația Rost se propune ca o platformă de opinii „în spiritul dreptei creștine”. Printre scopurile asumate de aceasta se numără: „redarea demnității românilor și mândria de a aparține acestui neam” sau „prezervarea identității naționale a românilor din teritoriile românești temporar desprinse de trupul țării”. Pe site-ul organizației apare chiar mesajul: „Credința creștină neclintită, spiritul de jertfă și izbînzile pe tărîm cultural ale Domnitorului Constantin Brâncoveanu definesc un model de trăire pentru membrii Asociației Rost”.

Fundația Ogoranu se înfățișează ca un ONG ce luptă pentru”cinstirea și păstrarea demnității națiunii române”. Iar printre obiectivele lor se află: „editarea de cărți și materiale audio-video privind lupta de rezistență națională și organizarea unor servicii de asistență socială și medicală pentru foștii luptători și familiile acestora”. Fundația este condusă Coriolan Baciu, unul dintre discipolii lui Ion Gavrilă Ogoranu.

Fundația Profesor George Manu respectă același algoritm, remarcându-se prin elogierea unor membri ai Mișcării Legionare și diseminarea lucrărilor doctrinare legionare. Ca și celelalte grupări, Fundația George Manu pledează pentru un naționalism ortodox.

De remarcat ar fi apelul pe care aceste organizații naționaliste îl fac la religia ortodoxă. Acesta este dublat concomitent de critica la adresa valorile Europei unite. Se poate traduce ca o tentativă de a convinge auditoriul din sfera naționalistă că ei sunt acei luptători de partea binelui(creștinismul) ce se opun unei „alterități malefice” reprezentate de Uniunea Europeană.

Organizația Noua Dreaptă este una dintre cele mai cunoscute organizații de extrema dreaptă. Noua Dreaptă se recomandă ca „reprezentanta dreaptei naționale, creștine și sociale, în opoziție cu dreapta liberală, anti-națională, atee și oligarhică”.  

Aceasta are și o aripă politică din mai 2016 (Partidul Noua Dreaptă) și dispune de o rețea de filiale în țară și în străinătate. Cu aceste argumente încearcă să se propună „ca o alternativă pentru actuala clasă politică”, care a fost descrisă de Tudor Ionescu (liderul formațiunii) ca „un partid unic al corupților, care ne-a adus în situația de a fi colonie a SUA și UE”. După atentatele teroriste de la Paris, Noua Dreaptă a organizat un miting, miercuri, 18 noiembrie, în Piața Universității „împotriva acceptării cotelor obligatorii de refugiați”. Liderul Noii Drepte a făcut chiar un apel pentru Guvernul Cioloș: „Cerem să alăture România țărilor care au respins cotele de imigranți!”. Apoi l-a criticat și pe Traian Băsescu: „fostul președinte al României, trebuia să fie mai vocal când era președinte, vorbea atunci de Statele Unite ale Europei și de cedarea suveranității (…) abia acum îl auzim că e bine că România nu e în spațiul Schengen sau că nu avem nevoie la București de mega-moschee” .

Totodată, liderul organizației Noua Dreaptă ne invită „să nu confundăm Europa cu Uniunea Europeană” și se opune vehement proiectului de construire a celei mai mari moschei din Europa la București. „În Slovacia nu e construită nici o moschee și nu vor construi nici o moschee pentru a netezi drumul refugiaților la Bratislava” a adăugat acesta. „S-a ajuns în situația în care indemnizația pentru un imigrant să fie mărită la 1200 lei pe lună, în timp ce pensia medie în România este undeva la 980 lei pe lună”, a continuat el.

Va reuși Noua Dreaptă să preia și alegători în inițiativa ei politică?  „Vom încerca să recuperăm suveranitatea pe care au cedat-o partidele vechi în ultimii 25 de ani (…) vom încerca să aducem mai aproape de înfăptuire unirea cu Rep.Moldova și să fim o stavilă în fața separatismului maghiar din centrul României”, așa sună câteva promisiuni pe care liderul Noii Drepte le face publicului naționalist din România;

E adevărat că în afară de Traian Băsescu și Gabriel Oprea, discursul naționalist nu a mai propulsat în prim-planul politicii românești alte figuri după moartea lui Vadim. Ar mai fi de amintit și PNL-ul sub conducerea lui Crin Antonescu când liderul liberalilor s-a folosit de discursul naționalist. „PNL este partidul politic care a adus o contribuție decisivă la crearea României Mari (…) IC Brătianu este cel care a semnat Tratatul de la Trianon, care a consfințit constituirea României Mari ca stat modern, cu granițe și configurație statală inatacabilă”, declara Antonescu în 2010 când anunța că europarlamentarii liberali nu-i vor acorda votul lui Laszlo Tokes pentru postul de vice-președinte al PE.

Totuși, asta nu înseamnă că interesul pentru audierea discursului naționalist a dispărut.

Adevărat este și faptul că formațiunile care își asumă caracterul extremist nu au căutat să penetreze politica românească nici după declinul PRM-ului, fiind mai degrabă interesată să se desfășoare prin asociații culturale, de memorie și istorie. Astfel, că diseminarea ideilor extremiste a continuat.

Și deși nu există însă o asociere sistematică între formațiunile de extrema dreaptă din România, Fundația „Ion Gavrilă Ogoranu”, cotidianul online,„Buciumul” sau gruparea Mișcarea Legionară (organizată de Șerban Suru) sunt și ele câteva exemple de unde adepții extremei drepte pot audia în continuare discursul naționalist. Retorica acestora are ca teme predilecte Mișcarea Legionară, ultranaționalismul, unirea cu Rep.Moldova, xenofobia sau statutul actual al minorităților etnice, religioase și sexuale din România.

Astfel, măcar prin prisma mediului online, există un habitat unde ideile și valorile extremei drepte pot să supraviețuiască în România după moartea lui Vadim. Cu alte cuvinte, interesul pentru un discurs naționalist va exista în continuare. Întrebarea care rămâne este dacă discursul naționalist va aduce și votanții PRM-ului de altă dată.

Moartea lui Vadim marchează o ruptură între extremismul de salon, cu funcții și relații televizate unde era oglindit spiritul epopeii naționale recitat de Vadim și cei care astăzi muncesc pe brânci pentru a așeza o nouă temelie. O temelie adaptată la problemele cu care se confruntă Europa, probleme ce pot da glas resentimentului ca pasiune politică și implicit să aducă votanți pentru extrema dreaptă și pentru discursul naționalist.