Cu ce-i mai bun Tudose decât Dragnea?

Mulți i-au acordat o doză de credit premierului Tudose.

După un început ezitant, pe parcursul căruia l-au cam trecut apele – la propriu și la figurat -, părea că omul deține, totuși, o anume tărie de caracter generatoare de fermitate profesională. Chiar mai mare decât aceea a lui „Grindeanu cel adevărat”, apărut la finalul „guvernului lui însuși”.

Pe parcurs, omul s-a mai dezumflat câteva atmosfere, dar nici nu s-a lipit, definitiv, de sufletul lui Dragnea.

Marota sa: că nu poate lucra cu diverși miniștri impuși de lider (cum ar veni, de CEx), și că, dacă tot i se cer performanță și recunoaștere europeană, să fie lăsat să-și facă echipă/să-și aleagă miniștrii, ceea ce mi s-ar fi părut corect și benefic.

FLASH NEWS Ce pedeapsă i-ar aplica lui Sorin Grindeanu ministrul demis al Fondurilor Europene, Dragoș Pîslaru

17:41

INEDIT Ce statuete au observat craiovenii în centrul orașului. Mesajul transmis de Lia Olguța Vasilescu

17:33

Dar nu și lui Liviu Dragnea, care, prin intermediul majorității miniștrilor (mai ales a doamnelor ministru), controla, evident, guvernul și strategia instituției, peste capul de expresie (uneori, amenințător), al premierului

De aici, toată agitația, toată nebunia, ieșirile la rampă, contrele în prime time, și, spre final, aerul/aura că el, Tudose, ar putea reface echilibrul în partid, alături de câțiva susținători, cu scopul reinstaurării „democrației în partid” – o sintagmă de-a lui Niculae Bădălău, omul care se dovedește că nu știe ce vrea, cât vrea și până unde vrea.

Ei bine, toate acestea au lăsat impresia că pe Mihai Tudose îl recomandă vocea și caracterul.

Da” de unde?! Câteva din ultimele sale reacții, deplasate și ca sens și ca exprimare, ne-au dovedit, o dată în plus, că pe om, totuși, îl ia apa la vale.

Sigur că toți cei care l-au ascultat, cu oarecare atenție, de când e șef la guvern, i-au distins stilul deloc distins și elegant, exprimarea bolovănoasă, uneori grobiană, „șarmul” și felul inconfundabil de a „glumi”, de a persifla, de a umili și, într-un final, de a spune prostii.

Astfel, cel puțin două dintre intervențiile sale din ultima perioadă au dovedit, pe lângă o pronunțată incoerență verbală, o agresivă lipsă de respect, precum și neștiința exprimării diplomatice, obligatorii, în postura în care se află.

De exemplu, declarațiile pe care le-a făcut premierul Tudose, în contextul unei discuții despre Regele Mihai, Familia Regală și legea care se referă la instituționalizarea relației între aceasta și statul român, au frizat absurdul, dovedind o crasă lipsă de decență.

Iată: „Adică, eu mai spun o dată, pot să spun Regele Mihai fiindcă a fost rege al României. A fost rege și avea un regat. Era România regat. Astăzi, România e republică. El a fost un rege, Regele Mihai, dar regina… nu știu cine… Mă scuzați, dar e republică pe aici!… Putem să ne proclamăm orice, facem o fundație și ne proclamăm orice. Nu mai există ceremonialul de încoronare… Păi încoronare la ce? Ca nu ai jucăria”, a bâiguit, penibil, Tudose.

Ca să nu mai vorbim despre „deschiderea” acestuia către glume și expresii de prost-gust sau către „metaforele” aiuritoare, complet deplasate.

O astfel de ieșire a plasat MAE român, statul însuși, într-o poziție extrem de delicată și o nedorită defensivă, în anul Centenarului, față de Ungaria.

Încercând să răspundă într-un atare mod celor trei formațiuni politice maghiare (UDMR, PPMT și PCM) -, care au semnat rezoluția privind obținerea autonomiei teritoriale a Ținutului Secuiesc, premierul Mihai Tudose nu a găsit nimic mai inteligent de spus decât: „Fără a minimaliza sau ignora subiectul, părerea mea este că anul acesta va fi unul al încercărilor de a băga bățul prin gard, noi să sărim la ei, ei la noi, și anul ăsta să devină unul al certurilor, în loc să fie al unirii. Nu sunt trei mari partide, e drept că nu trebuie ignorați, dar eu vă spun foarte simplu: am transmis că, dacă steagul secuiesc va flutura pe instituțiile de acolo, toți vor flutura lângă steag”.

Răspuns prin care a dat apă la moară maghiarilor, reușind să amplifice tensiunile despre care vorbea, generând, implicit, un conflict diplomatic care îi vine mănușă politicii maghiare.

Indiferent în ce măsură ne-a devenit simpatic premierul Tudose, în calitate de opozant al lui Liviu Dragnea, nu-i poate fi acceptat, înțeles și creditat acest comportament de șef de autobază.

Întrucât, vorba lui Dragnea, la Bacău, noi sperăm ca Tudose să rămână premier…