Ucraina. Euromaidanul singurătății

Ucraina e a doua țară ca mărime din Europa (după Rusia) – 603,700 kilometri pătrați. (Ca să înțelegem cum stăm, România, pe locul al 12-lea, ocupă o suprafață de 238,392 kilometri pătrați). Populația Ucrainei se apropie de 46 milioane. E însă o țară în mare impas economic, cu datorii la FMI, dependentă de gazul rusesc. (Antreprenorii ruși i-au cam cumpărat majoritatea obiectivelor industriale). Când, în noiembrie anul trecut, la Vilnius, președintele Ianukovici (pe atunci n-avea mâinile pătate de sânge) a refuzat, în ultimul moment, să semneze acordul de asociere cu UE, a declarat ritos: avem nevoie de 15 miliarde pe an – ne dați ori nu ne dați? Le dau rușii. Primele trei miliarde din cele 15 au ajuns în decembrie trecut, următoarele două erau așteptate zilele acestea. Plus reducerea cu o treime a prețului gazelor. Și s-au angajat să se țină de cuvânt până la ultimul cent, chiar dacă actuala echipă de conducere a Ucrainei va fi măturată de la putere. Este, de altfel, ceea ce cer, în primul rând, protestatarii din Kiev, sătui de regimul corupt și violent: parlamentare și prezidențiale anticipate.

Cu atâta amar de bănet își plătește Rusia liniștea.

Uniunea Europeană nu e prea convinsă că are nevoie de Ucraina, iar Statele Unite nu sunt deloc entuziasmate de intrarea acesteia în UE (amintiți-vă discuția dintre doamna Victoria Nuland, înaltul reperezentant al Departamentului de Stat pentru Europa și ambasadorul american la Kiev, cu diplomaticul „Fuck UE!”) dar – cum au sprijinit revoluția portocalie – simpatizează și cu Euromaidanul, fără să-și asume riscuri mai mari. În ce o privește, Germania nu e dispusă să-și strice bunele relații cu Putin, de unde și tonul său ambiguu.

Pentru Rusia însă, Ucraina are o importanță geostrategică uriașă: e parte a perimetrului său de securitate, regiunea-tampon în fața țărilor NATO. Pe teritoriul Ucrainei se află Odesa și Sevastopol. Fără aceste două porturi, pe de o parte influența Rusiei la Marea Neagră ar fi compromisă, iar pe de altă parte accesul la Mediterana – blocat. Problema lui Putin nu e libertatea pe care și-o cer protestatarii în stradă – s-o ia. Nu s-ar crampona nici măcar de omul său, Ianukovici – să plece. Un singur lucru nu trebuie să se întâmple: să piardă Ucraina din sfera de influență. (Ucraina în continuare sub influență rusească poate fi o amenințare pentru Polonia și România. Polonia are astăzi ministru de Externe, România nu).

Ce altceva mai rău s-ar putea întâmpla în Ucraina decât un război civil, al cărui deznodământ să fie secesiunea vestului naționalist de estul filorus? Dacă la Kiev se strigă lozinci pro-europene, la Simferopol se cere în stradă: „Opriți Euromaidanul!”

N-am auzit niciodată un imn național în care cuvântul libertate să fie mai des invocat. Ucrainienii sunt setoși de libertate, dar pentru fiecare libertatea înseamnă altceva.

În timp ce pe Euromaidanul din Kiev se moare, marile puteri agită declarații diplomatice și își fac calcule reci.