Un soclu pentru Mondial

PSD și PC se pot felicita pentru achiziție: Călin Popescu Tăriceanu își justifică, din plin, existența în fruntea Senatului. În două zile lucrătoare, cu un elan revanșard greu de egalat și în perfectă rezonanță cu premierul Victor Ponta, a declanșat trei atacuri împotriva președintelui României, Traian Băsescu. Două se desfășoară la Parlament – Declarația prin care aleșii îi cer demisia de onoare șefului statului, din cauza scandalului generat de arestarea fratelui său și a suspiciunii că ar fi știut de implicarea acestuia în afaceri penale cu personaje interlope și chemarea SRI și a SPP la raport, în legătură cu același subiect – și unul la CSM, apelat să înceapă o anchetă judiciară pentru a vedea dacă dl Băsescu și-a protejat fratele de justiție. Iar dl Tăriceanu, care s-ar instala la Cotroceni, în caz de demisie a președintelui, este posibil să aibă așteptări.

Într-o cronolgie normală, cererea de demisie, bazată, acum, doar pe scenarii, ar fi trebuit să vină abia după ce ancheta judiciară ar fi confirmat că președintele a încercat să-și scape fratele. Coalția guvernamentală se pare că nu crede însă că intervenția în justiție a șefului statului, respinsă vehement de acesta, poate fi dovedită și, atunci, pune mai multă presiune asupra adversarului, sperând să greșească, dacă nu să cedeze, menținând subiectul cald pentru public și detașându-se, totodată, superior, față de împricinat.

Mai mult decât orice alt subiect, dosarul Mircea Băsescu-Bercea Mondialu” a oferit un nesperat prilej tuturor acelora care, până mai ieri, făceau spume perorând împotriva justiției să pozeze în cavaleri ai dreptății, cu respirația proaspătă și frumos mirositoare. Un spectacol la fel de dezgustător ca dansul din buric al numitului Bercea cu familia prezidențială. Să-i văd dându-se justițiari pe dl Tăriceanu, cunoscut ca semnatar al celebrului „bilețel roz” („Dragă Traian, îți trimit alăturat un document redactat de Petromidia în legătură cu cercetările care au loc. Dacă ai ocazia, să vorbești la Parchet despre subiect?”), pe dl Ponta, în al cărui cabinet prim-ministerial șeful CJ Mehedinți, Adrian Duicu, făcea, potrivit procurorilor, trafic de influență simt că mi se apleacă. Toți baronii mafioți exultă zilele acestea, toți se simt răzbunați de Sandu Anghel-Bercea, căruia i-ar ridica un monument – e salvatorul României, în opinia lui Radu Mazăre – și egali la morala slăbuță cu șeful statului, asimilat prin fratele lui, lumii penale.

Un lucru nu mai pot susține cu tărie: că justiția este „băsistă”, teză cu care s-au acoperit, în anii din urmă, șiruri de politicieni corupți condamnați, ca Dan Voiculescu, șeful PC, care fuge, din toate puterile, de verdictul final. Și, dacă discursul despre „justiția băsistă” nu mai ține, atunci trebuie înlocuit cu altul. „Președintele este corupt”, sună refrenul pesedist, pe care liderii partidului și dl Tăriceanu se străduiesc să o demonstreze. Iar dlui Băsescu, cu doi urmăriți penal (ginerele Radu Pricop a intrat și el, astăzi, în colimator) în propria familie, îi va fi dificil să contracareze. În ciuda distanțării de oaia neagră a familiei, discursul său anticorupție nu mai este convingător, iar neintervenția în justiție, cu care se laudă, reprezintă un merit doar într-o societate bolnavă. Aș vrea ca președintele să aibă dreptate și justiția să fi dezvoltat suficienți anticorpi, încât să însănătoșească societatea, chiar dacă Puterea e tot infectată.