Mare sărbătoare cu cruce roșie în Calendarul Ortodox pe 2 februarie 2026. Tradiția Întâmpinării Domnului, prăznuită la 40 de zile de la Crăciun

Luni, 2 februarie 2026, Biserica Ortodoxă prăznuiește Întâmpinarea Domnului, una dintre cele mai importante sărbători cu cruce roșie, celebrată la 40 de zile de la Nașterea lui Hristos și legată de aducerea Sa la Templu.

Întâmpinarea Domnului este prăznuită anual la 40 de zile după Nașterea Mântuitorului și marchează momentul în care Pruncul Iisus este dus la Templu de Fecioara Maria și de dreptul Iosif, pentru împlinirea Legii Vechiului Testament.

Aceasta prevedea ca orice întâi-născut de parte bărbătească să fie închinat lui Dumnezeu în a patruzecea zi de la naștere, când avea loc și rânduiala curățirii mamei.

CONTROVERSĂ SUA condiționează apărarea Europei în cadrul NATO de loialitatea față de Trump. Fiecare țară a primit câte un chestionar

23:44

REACȚIE Eugen Tomac comentează articolul despre Călin Georgescu din publicația americană Newsweek, care a fost șters ulterior: „Există grupuri de interese”

23:40

Potrivit tradiției creștin-ortodoxe, în Templu, Pruncul Hristos este întâmpinat de dreptul Simeon și de prorocita Ana, două figuri esențiale ale așteptării mesianice. Conform crestinortodox.ro, dreptul Simeon era un om al rugăciunii și al răbdării, ales să fie martor al împlinirii profețiilor.

Tradiția spune că Simeon a fost unul dintre traducătorii Pentateuhului din limba ebraică în limba greacă. Ajuns la versetul „Iată Fecioara va lua în pântece şi va naşte fiu”, acesta ar fi înlocuit cuvântul „fecioară” cu „femeie”, considerând imposibilă o astfel de naștere. Pentru această necredință, Dumnezeu i-a făgăduit că nu va muri până nu Îl va vedea pe Mesia născut din Fecioară, așa cum este consemnat în Evanghelia după Luca (2, 25–26).

Rugăciunea sacră rostită de Simeon

Momentul central al sărbătorii este clipa în care Simeon Îl ia în brațe pe Pruncul Hristos și rostește una dintre cele mai cunoscute rugăciuni ale creștinătății:

„Acum slobozeşte (eliberează) pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău, în pace, că văzură ochii mei mântuirea Ta, pe care ai gătit-o înaintea feţei tuturor popoarelor, lumină spre descoperirea neamurilor şi slavă poporului Tău, Israel” (Luca 2, 29–32).

Simeon cere eliberarea nu din oboseală, ci din împlinire deplină. Din cântările bisericești ale sărbătorii reiese că el pleacă pentru a vesti chiar și celor adormiți vestea întrupării Fiului lui Dumnezeu.

Părintele Teofil Paraian sublinia semnificația profundă a acestui praznic, afirmând că „noi suntem mai avantajaţi decât dreptul Simeon, pentru că putem să-L primim pe Hristos în fiinţa noastră şi să-L purtăm în noi nu numai câteva clipe, ci o viaţă întreagă şi chiar o veşnicie întreagă”.

Prorocita Ana completează simbolic acest tablou duhovnicesc, reprezentând Legea și Proorocii Vechiului Testament, care își găsesc împlinirea deplină în persoana Mântuitorului Hristos.