Tezaurul național al României a fost, de-a lungul timpului, obiectul multor legende și întâmplări fabuloase. Recuperarea tezaurului furat în Olanda readuce în centrul atenției valoarea și componența tezaurului țării în întregimea lui. Timp de un secol, până la descoperirea mormâmtului faraonului Tutankamon, a fost recunoscut ca unul dintre cele mai mari din lume, fiind admirat inclusiv de împăratul Napoleon al III-lea. A avut parte de foarte multe peripeții, demne, așa cum arată istoria recentă, de cele mai palpitante filme de aventuri. În secolul 2o, aurul României avea să fie oprit parțial de ruși, și pare pierdut la Moscova, în depozitele Kremlinului.

Joi, 2 aprilie, românii au primit o veste uriașă, recuperarea coifului și a două brățări din tezaurul dacic, după o spectaculoasă operațiune derulată de procurorii români și olandezi.

Coiful dacic – dezvăluit de o ploaie torențială la rădăcinile unui copac și luat acasă de doi copii

Coiful dacic este una dintre cele mai populare și cunoscute piese de aur antice din România, poza sa fiind regăsită în toate manualele de istorie.

Obiectul de tezaur de la Coțofenești (județul Prahova) are o poveste fabuloasă și plină de răsturnări de situație. Dezvăluit de o ploaie torențială la rădăcinile unui copac, acesta fost luat acasă de doi copii. Vândut apoi de tatăl lor, după ce preotul i-a spus că ar fi de aur, artefactul a fost recuperat de statul român. La aproape 100 de ani de la descoperirea lui, în 24 ianuarie 2025, a fost furat dintr-un muzeu din Olanda, unde era expus fără pază.

Este o piesă din aur masiv, cântărind 770 grame.  Coiful de la Coțofenești a aparținut cel mai probabil unui rege get-dac și datează din prima jumătate a secolului al IV-lea î.Hr. – în jurul anilor 400 î.Hr.

Coiful are o calotă de aur împodobită cu 7 rânduri paralele de nasturi conici radiați. Pe marginea inferioară prezintă un chenar de linii spirale punctate, care încadrează 4 plăci acoperite cu reliefuri. A fost lucrat din două bucăți de tablă de aur, produse prin batere la rece, dintr-un lingou de aur natural, nerafinat, cu compoziția: Au = 760‰, Ag = 225‰ și Cu = 10‰.

Vedeta celor mai mari expoziții internaționale și a numeroase documentare

• Începând cu anul 1972, coiful de la Coţofeneşti a fost expus în Tezaurul Istoric al Muzeului Național de Istorie al României (MNIR), fiind admirat de milioane de vizitatori din ţară şi din străinătate, conform Agerpres. Alături de cele mai valoroase descoperiri arheologice româneşti, coiful a fost expus la loc de cinste în mari expoziţii organizate în străinătate: Paris, Oxford, Stockholm, Frankfurt, Rotterdam, Florenţa şi Lisabona.

• În ultimele decenii, această capodoperă a artei aurului dacic a fost prezentată în numeroase filme documentare, pe coperţile unor publicaţii, pe afişe, ilustrate, mărci poştale şi chiar pe o emisiune monetară de aur lansată de Banca Naţională a României.

„Cloșca cu puii de aur” a fost cel mai mare tezaur din lume timp de un secol

Însă, povestea tezaurului României prinde contur în secolul 19, în localitatea Pietroasele din Buzău, locul în care acesta a fost descoperit din întâmplare de doi țărani, în anul 1837. Descoperirea de la Pietroasele a declanșat la acel moment o adevărată goană a căutătorilor de comori.

În scurt timp, Pietroasele a devenit cel mai vizitat loc din țară. „Cloșca cu puii de aur”a fost considerat timp de aproape 100 de ani, până la descoperirea mormântului lui Tutankamon, cel mai mare tezaur din lume.

Pe 25 martie 1837, chiar în ziua de Bunavestire, doi pietrari pe numele lor Stan Avram și Ion Lemnaru au descoperit sub o lespede veche incredibilele odoare. Locul exact al descoperirii este la un kilometru nord-vest de castrul de la Pietroasele, sub platoul Via Ardelenilor, la 400 de metri vest de biserica din Ochiu Boului, Pietroasa mică, în punctul numit Grădina Crudului.

Însă din momentul descoperirii și până în momentul în care a ajuns să fie expus la Muzeul Național de Istorie a României din București, tezaurul a avut de parcurs un drum lung și tulbure.

Zdrobit cu toporul de un afacerist străin

Imediat după descoperire, comoara a fost cumpărată de la țăranii care îl descoperiseră, de un anume antreprenor, pe numele său Verussi, notează Historia. Acesta a zdrobit cu toporul piesele pentru a le face mai compacte.

Banul Mihalache Ghica, fratele domnitorului Alexandru D. Ghica, reușește totuși să recupereze parțial tezaurul. Luminat, ca toată generația pașoptisă, boierul atrage atenția lumii științifice asupra descoperirii fabuloase de pe plaiurile Buzăului.

Primul pavilion al României la o expoziție internațională. Tezaurul este admirat de împăratul Napoleon al III-lea

Faima internațională o dobândește cu ajutorul scriitorului Alexandru Odobescu. Acesta restaurează deosebit de minuțios „Cloșca cu puii de aur”și îl expune în 1867, la Marea Expoziție Universală de la Paris. Era pentru prima oară în istoria tânărului stat român când se prezenta cu un pavilion propriu, la o expoziție internațională de o asemenea anvergură.

Tezaurul a fost numit “cea mai frumoasă floare a Expoziției” fiind admirat și de împăratul Napoleon al III-lea. Ulterior Alexandru Odobescu publică monografia “Le Tresor de Petrossa”, acesta dedicându-și viața studierii minunatelor odoare.

Din nefericire, Odobescu este acuzat de presa românească a vremii că ar fi vândut tezaurul. După un pelerinaj de 6 luni la Kensington Museum din Londra și Viena, comoara revine acasă, la Muzeul de Antichităţi din București. Astfel, acuzațiile apărute în presă se dovedesc a fi fost nefondate.

„Cloșca cu puii de aur” este furat în 1875 și scapă ca prin miracol

Însă, istoria povestea frământată a tezaurului nu se oprește aici. În noaptea de 19 spre 20 decembrie 1875, în timpul unui viscol crunt care se abătuse asupera Capitalei, tezaurul este furat și mutilat.

Prin valoarea obiectelor furate, dar și prin modul de operare, acțiunea infracțională a fost cunoscută drept unul dintre marile furturi din istoria Bucureștilor. Grigore Pantazescu, un seminarist pasionat de circ, îl furase. Este prins chiar înainte de a topi tezaurul și condamnat la 6 ani de închisoare, însă acesta moare în condiții suspecte, fiind împușcat în timpul unei tentative de evadare.

8 miliarde de euro valorează tezaurul României ”uitat” la ruși

De menționat că acesta nu include și tezaurul rămas la ruși și care nu a mai fost returnat țării noastre de peste un secol. Acesta conținea nu mai puțin de 90 de tone de aur (detalii AICI).

România estimează că Tezaurul de aur valorează în prezent aproximativ 8 miliarde de euro. De la Vladimir Lenin la Iosif Stalin, la Boris Elțîn și Vladimir Putin, liderii de la București, inclusiv în perioada comunistă, au încercat să determine Kremlinul să rezolve controversa. Au avut un succes parțial– majoritatea artefactelor istorice au fost returnate în anii 1935 și 1956. Însă, nu și rezervele de aur, care nu se știe când și dacă vor mai reintra în posesia românilor.

Decizia înstrăinării acestuia a fost luată de liderii României în perioada Primului Război Mondial. După un dezastru militar, România era în pragul colapsului. Casa Regală, în frunte cu Regele Ferdinand I și Regina Maria, plus premierul Ionel Brătianu, se temeau să nu piardă și Moldova. Singurul aliat disponibil în proximitate era Rusia, aflată atunci în plină Revoluție bolșevică.

Întregul tezaur a fost depozitat la Kremlin, parțial în Sala Armelor, parțial în depozite. Tezaurul românesc era echivalentul a 93 de tone de aur, dintre care aproximativ 91 de tone de aur fin, potrivit Adevarul. Cele două state au semnat în acel moment un tratat pentru a asigura întoarcerea tezaurului după război, însă acest lucru nu s-a întâmplat în ultimul veac.

Banca Naţională a României este păstrătoarea dosarului „Tezaur”, care reuneşte toate documentele privind depozitarea stocului său de aur, la Moscova.

Am reușit, totuși, o recuperare parțială. Tablourile lui Grigorescu și 33.000 monede de aur

După sfârșitul Celui de Al Doilea Război Mondial, când comunismul pune stăpânire deplină pe România, sovieticii admit o  restituire parțială din tezaurul românesc. Această retrocedare include și celebrul tezaur de la Pietroasele menționat anterior, picturi de Nicolae Grigorescu și 33.000 de monede de aur. 

În ziua de 11 iunie 1956, telexurile din întreaga lume au preluat știrea transmisă de Agenția TASS privind Hotărârea Consiliului de Miniștri al URSS de a transfera guvernului român „un bogat Tezaur istoric și artistic”.

Delegația română care a preluat tezaurul artistic al României era compusă din Mihai Ralea, Gheorghe Oprescu, Andrei Oțetea, Tudor Arghezi, Marius Bunescu, generalul Vasile Rascanu și o serie de experți.

Tezaurul de la Pietroasele, expus la Muzeul Național de Istorie, are 12 piese de aproape 20 kg de aur

Din anul 1971, tezaurul buzoian este expus la Muzeul Național de Istorie a României din Bucureștil, la fel ca tezaurul dacic. Este compus din 12 piese cu o greutate totală de 19, 820 kg de aur.

Piesele componente sunt:

• o fibulă mare in forma de vultur care poartă pe piept marele caboson oval, mărginit simetric în cruce de 4 cabosoane mici și rotunde;
• o fibulă mică;
• două fibule mijlocii;
• o tavă;
• o cană-oenoche;
• o pateră;
• două coșulețe poligonale;
• un colan cu inscripție;
• un colan simplu;
• un colan cu balama.

Tezaurul a primit numele de „Cloșca cu puii de aur” datorită fibulelor în formă de pasăre.

Tezaurul oprit de ruși, declarat „un caz internațional unic”

În anul 2024, la Strasbourg, a fost adoptată, prin vot, „Rezoluția Parlamentului European din 14 martie 2024 referitoare la returnarea tezaurului național al României însușit ilegal de Rusia”. Sub acest titlu fără echivoc, Parlamentul European „îndeamnă Federația Rusă să returneze integral României restul tezaurului național al României care a fost trimis în Rusia, în 1916 și 1917, pentru a fi păstrat în siguranță”.

Situația tezaurului românesc este considerat „un caz internațional unic”. Au fost invitate o serie de structuri europene să introducă această problemă pe agenda discuțiilor cu Rusia, potrivit Radio România Internațional.

AUTORUL RECOMANDĂ

Ce au în comun FURTUL de la Luvru și furtul Coifului de la Coțofenești. Asemănări, coincidențe, scenarii și breșe de securitate aproape neverosimile

Povestea diademei princiare de 765 de grame descoperite în fortăreața dacilor de la Bunești-Averești