Tatăl român i-a furat copilăria, s-a lăsat de tenis și a spălat vase la restaurant, dar a intrat în Top 10 WTA. Povestea fabuloasă a jucătoarei în care Elveția își pune toate speranțele

Timea Bacsinszky (28 de ani) se află în aceste zile la Cluj-Napoca, la mai puțin de 200 de kilometri distanță de un loc care îi trezește emoții. Tatăl tenismenei elvețiene, Igor, este originar din Satu Mare, dar atunci când vorbește despre orașul din nord-vestul României îi place să-l menționeze doar pe bunicul ei. Asta pentru că Timea a rupt complet legătura cu cel care i-a fost mai degrabă antrenor decât parinte. Bacsinszky a fost forțată să joace tenis, izolată și obligată se se antreneze din greu, iar copilăria ei a devenit una foarte tristă. A trăit zile disperate, în care s-a gândit chiar să apeleze la ajutorul autorităților pentru a scăpa de coșmar.

„Mă gândeam să sun la liniile telefonice pentru copiii abuzați”

„Nu puteam să ies nici măcar în oraș, deoarece tatăl meu era foarte sever. Știu că sună dur, dar mă ținea practic într-o cușcă. În închisoare! Nu vreau să mă plâng, spun aceste lucruri doar pentru a le deschide ochii celorlalți. Nu am avut o copilărie ușoară. Îmi aduc aminte că erau linii telefonice pentru copiii abuzați și mă gândeam să sun. Dar îmi era frică, tatăl meu putea vedea pe factura telefonică și atunci aș fi avut probleme”. Fiind foarte talentată, Bacsinszky a impresionat la junioare, iar rezultatele promițătoare (a disputat trei semifinale de Mare Șlem) au „condamnat-o” să urmeze drumul sportului care i-a furat copilăria.

TURISM Cât costă o zi în Vama Veche, fără cazare. Calcul complet: transport + mâncare + distracții, varianta economică și varianta premium

09:08

CONTROVERSĂ Moscova, conflictul din Ucraina și realitatea alternativă. Cum s-a transformat ideea de pace într-un prag psihologic letal pentru Putin

09:00

A dat racheta de tenis pe tigaia din bucătărie

Stresul suferit a avut însă efecte devastatoare mai târziu, în anul 2011, atunci când Timea a trecut prin momente de cumpănă. S-a accidentat grav la picior, a fost nevoită să facă mai multe operații, după care s-a hotărât să nu-și mai neglijeze adevărata plăcere. Sportiva născută la Lausanne și-a urmat pasiunea pentru bucătărie, pe care o abandonase din cauza tatălui. O trecere uluitoare, de la rachetă la tigaie, pe care a făcut-o angajându-se la restaurantul unui hotel! Atunci s-a descoperit pe sine: „Nu știu dacă acea perioada mi-a ajutat reverul sau forehandul, dar am devenit mult mai modestă. Sunt foarte mulți oameni în lume care lucrează în hoteluri, restaurante, în bucătării”.

Citește continuarea în PROSPORT