Istoria neștiută a sediului central PSD. Clădirea a aparținut unuia din cei mai mari liberali români și ascunde o comoară vie în curte

Pe strada Kiseleff, la Nr.10, se înalţă o clădire impunătoare care atrage imediat atenţia prin arhitectură şi grija pentru detaliile care împodobesc zidurile exterioare. Nici n-ai crede ce lume diversă se ascunde în grădina din spate, cu atât mai puțin povestea fascinantă care învăluie sediul social-democraților.

Odată ce te apropii de poartă, poţi să citeşti pe plăcuţa montată pe zid că este un monument istoric şi este cunoscută cu numele de Casa lui Toma Stelian.

Cine a fost Toma Stelian

Avocat, colecționar de artă, dar mai ales, politician. Toma Stelian a fost unul dintre liberalii de frunte din perioada lui I.C. Brătianu.

A fost ministrul Justiției și al Apărării în perioada interbelică, după cum notează conf. dr. arh. Adrian Crăciunescu, în volumul dedicat Casei Toma Stelian.

ADMINISTRAȚIE Robert Negoiță cere desființarea Primăriei Generale. Primarul Sectorului 3 susține un model de administrație mai suplu, ca în marile capitale europene

10:44

Ce se aude în spațiu, de fapt? NASA a înregistrat sunetul real și specialiștii sunt speriați

10:29

Tot aici se mai spune că, din descrierile politice din Partidul Liberal, momente-cheie din deciziile politice luate de Ion I.C.Brătianu, ca şef al PNL, se întâmplau chiar în casa lui Toma Stelian, actualmente sediul PSD. O ironie a sorţii, s-ar putea spune, având în vedere că politicianul era considerat de fostul premier liberal  I.G Duca, asasinat de legionari în 1933 pe peronul Gării Sinaia, „un duşman al foştilor socialişti”.

Ion D. Berindey este arhitectul care a ridicat această clădire într-un stil neo-românesc şi tot el s-a ocupat şi de cavourile familiei, aflate în Cimitirul Bellu.

Un nou regim, o nouă destinație

În 1949, casa adăpostea sediul Uniunii Scriitorilor unde erau pregătiţi cei ce aveau să devină „cadre de scriitori şi critici literari” şi să populeze redacţiile ziarelor comuniste ale vremii.

Aceasta a devenit un fel de şcoală de îndoctrinare stalinistă, iar după moartea lui Iosif Vissarionovici Stalin, 1954-1955, aceasta a fost desfiinţată.

Apoi a fost transformat în cămin, internat, cu cantină proprie. În respectivul cămin s-a aflat chiar poetul Nicolae Labiş.

Două fotografii ale poetului sunt realizate chiar pe palierul uneia dintre scările de serviciu, iar a doua pe ghizdul fântânii romantice, care se poate vedea şi astăzi în curtea clădirii.

Clădirea se bucură şi de prezenţa unui lift de trei persoane, interior, deşi casa nu are mai mult de un etaj.

Fântâna misterioasă

La o primă vedere poate trece neobservată. Dar fântâna care are peste 100 de ani vechime, l-a fascinat până și pe poetul Nicolae Labiş. Iar în casa cea mare din curte s-au luat deseori decizii importante pentru soarta ţării de către premierul Ion I.C. Brătianu, aşa cum reiese dintr-o monografie a locului.

Comoara vie din grădina sediului PSD

În fața clădirii, curtea e plină de maşini şi de lume. Este şedinţă la PSD cu noii miniștri din guvernul Luca Niculescu. Ziarişti, miniştrii, şoferi şi SPP-işti aşteaptă răbdători să se termine discuţiile din interior. Departe de tumultul politic, în spatele clădirii, există o altă ședință. Zeci de pești Koi se luptă pentru supremație într-un iaz.

În 2013, iazul din spate s-a umplut cu peşti Koi

Sub copacii mari din grădina din spate dai de un iaz în care înoată, ca într-un dans alb-portocaliu, peste 80 de „regi ai iazurilor de grădină”. Aşa sunt cunoscuţi peştii Koi printre admiratorii acestei specii de crap.

Bazinul exista de la construcţia vilei, însă peştii au apărut abia în 2013.

De atunci, generaţiile de Koi se mai schimbă, iar numărul exemplarelor s-a mărit de la an la an, chiar dacă unii nu supravieţuiesc frigului iernii.

Peştii stau în apă pe toată perioada recii, pentru că specia este rezistentă la temperaturi scăzute.

Nu le pasă de frigul de-afară. Fac tumbe, dau din cozi, deschid guri ca nişte ventuze şi se grupează în apropierea siluetei de pe marginea luciului de apă.

O lume acvatică colorată şi liniştită ce contrastează cu aceea care se derulează în apropiere, în sediul de partid, unde se schimbă destinele ţării.

La fel ca și crapul „tradițional”, care este bine cunoscut din apele naționale, poate trăi o viață extrem de lungă. În condiții optime, aceasta poate dura cât o viață întreagă, adică 50-60 de ani.

La maturitate, pot atinge o lungime a corpului de 80-90 cm și o greutate de peste 6 kg într-un iaz de grădină cu o dimensiune adecvată de 25-30 de metri cubi.

Crapul koi este unul dintre pilonii familiei crapilor, care se mândrește cu o diversitate extraordinară de specii.

Familia numără peste 1.500 de specii și este cea mai numeroasă în țările din Asia de Sud-Est, cu o istorie și o tradiție puternică în piscicultură.

Crapul koi – sau crapul ornamental koi – este, de fapt, o variantă de reproducere a crapului „simplu”, adică Cyprinus carpio, crescut în mod artificial.