Are SUA un plan de ieșire din conflictul cu Iran? „Donald Trump a căzut în aceeași capcană” / Putin, potențial mediator

„Înțelepciunea în politica externă începe cu capacitatea de a distinge problemele care pot fi rezolvate de problemele care pot fi gestionate, dar nu și rezolvate”. Este opinia a doi analiști cu vastă experiență, George Beebe și Trita Parsi, exprimată în Foreign Policy.

• George Beebe este directorul departamentului de strategie generală de la Institutul Quincy și fostul director al departamentului de analiză CIA pe tema Rusiei.
• Trita Parsi este vicepreședinta executivă a Institutului Quincy pentru o Administrare Responsabilă a Statului.

Doi președinți americani au fost nevoiți să învețe această lecție pe calea cea mai grea.

• George W. Bush credea că răsturnarea lui Saddam Hussein va transforma Orientul Mijlociu.
• Barack Obama credea că încheierea domniei lui Muammar al-Gaddafi va stabiliza Libia și va accelera Primăvara Arabă.

„Niciuna dintre variante nu s-a dovedit corectă. Gestionarea și limitarea acestor amenințări ar fi fost mult preferabilă efectelor dăunătoare în lanț care au rezultat din încercările eșuate de a le elimina – efecte care continuă să afecteze Europa și Orientul Mijlociu și astăzi”, notează George Beebe și Trita Parsi.

„Nici trupele terestre nu pot rezolva această problemă”

Acum – continuă autorii analizei -, „președintele Donald Trump a căzut în aceeași capcană”.

A crezut că poate pune capăt, mai degrabă decât să gestioneze și să atenueze provocările reprezentate de Iran.

„Este deja evident, la mai bine de trei săptămâni de la începerea operațiunii militare comune americano-israeliane, că puterea aeriană – doar ea – nu va produce o schimbare de regim în Iran. Asta în ciuda eficacității sale în eliminarea anumitor lideri iranieni.

În mod similar, deși atacurile aeriene reduc, fără îndoială, numărul navelor și lansatoarelor de rachete iraniene, ele nu pot șterge know-how-ul nuclear al Iranului.

• Nici nu pot elimina forța de drone a Iranului.
• Și nici arsenalul său ușor de ascuns de mine, nave de patrulare cu atac rapid, torpile și alte mijloace de atacare a rutelor de transport și a infrastructurii critice de care depind statele din Golful Persic și economia mondială.
• Nici trupele terestre nu pot rezolva această problemă.
• Operațiunile speciale la scară mică sunt aproape sigur incapabile să asigure linia de coastă bine apărată de-a lungul Strâmtorii Ormuz.

Nu pot să distrugă stocul de uraniu puternic îmbogățit al Iranului. Nu pot împiedica Iranul să atace instalațiile energetice vulnerabile ale statelor din Golf sau instalațiile vitale de desalinizare”, avertizează George Beebe și Trita Parsi.

Ce poate face Trump?

La o examinare superficială a topografiei Iranului – o vastă întindere muntoasă, creată special pentru a dejuca invaziile se vede că o operațiune terestră la scară largă ar necesita o forță cel puțin la fel de mare ca întreaga armată americană.

„Ar implica aproape sigur atât recrutare, cât și pierderi mult peste cele suferite în Irak, Vietnam și Coreea.

• Ar dura luni de zile pentru ca armata americană să se pregătească pentru o astfel de operațiune, iar poporul american este foarte puțin probabil să o susțină.
• Dacă eliminarea amenințărilor iraniene se dovedește a fi aproape imposibilă, ce poate face Trump pentru a le gestiona?
• posibilitate – o strategie de „cosire a gazonului” – ar fi modelată după atacurile periodice ale Israelului asupra arsenalelor inamicilor săi de fiecare dată când acestea sunt reaprovizionate.

Trump ar declara victoria și ar pune capăt operațiunilor de bombardament. Ar păstra, în același timp, capacitatea de a relua atacurile dacă Iranul își va reconstrui infrastructura militară deteriorată”, mai scriu autorii analizei.

„Cum ar putea arăta un astfel de acord?”

Războiul nu se poate încheia fără consimțământul Iranului, iar autorii analizei pun 3 întrebări esențiale.

• Cum poate Trump să găsească o modalitate de a aborda preocupările principale ale Teheranului?
• Cum poate atenua, în același timp, provocările pe care le prezintă un acord?
• Și cum ar putea arăta un astfel de acord?

„Orice acord de succes ar trebui să asigure un armistițiu durabil între Statele Unite și Iran, incluzând în același timp și Israelul.

În mod ideal, Iranul s-ar angaja să oprească toate atacurile asupra Israelului, fie directe, fie prin intermediari.

• SUA s-ar asigura că Israelul încetează toate atacurile asupra Iranului sau a organizațiilor aliate, cum ar fi Hezbollah.
• Teheranul și-ar reînnoi angajamentul de a nu produce arme nucleare și de a deschide complet Strâmtoarea Hormuz.

Washingtonul ar acorda scutiri de sancțiuni țărilor pregătite să finanțeze reconstrucția Iranului.

De asemenea, ar permite unui anumit grup de state – cum ar fi China, India, Coreea de Sud, Japonia, Turcia, Irak și altele din Golf – să reia comerțul cu Teheranul.  Achiziționarea de petrol iranian ar reduce prețurile globale la energie”, punctează George Beebe și Trita Parsi.

Rusia, potențial mediator?

Rolul Rusiei ca potențial mediator s-ar putea dovedi util, consideră George Beebe și Trita Parsi.

Moscova s-a oferit să depoziteze uraniu iranian puternic îmbogățit pe propriul teritoriu, ca parte esențială a unui acord nuclear.

„Iranienii nu mai au încredere în propriii trimiși ai lui Trump, Steve Witkoff și Jared Kushner.

• Washingtonul ar trebui să ia în considerare oferta Rusiei de a ajuta la negocierea unui acord de compromis.
• Președintele rus Vladimir Putin are numeroase motive să joace rolul de pacificator. Acest lucru ar consolida prestigiul și influența Rusiei pe scena mondială.

Mai mult, Moscova se opune de mult timp achiziționării de arme nucleare de către Iran, ceea ce ar reprezenta o amenințare atât pentru Rusia, cât și pentru stabilitatea de la periferia sa sudică.

Un acord care să dezamorseze capacitățile nucleare ale Iranului este în interesul Rusiei.

Orice ieșire viabilă va necesita ca fiecare parte să revendice o oarecare victorie. Fie că le place sau nu, sunt în aceeași barcă: fie se vor scufunda, fie vor ajunge împreună la țărm”, încheie autorii analizei publicate de Foreign Policy.

RECOMANDAREA AUTORULUI:

• Operațiunea israeliană „Răgetul Leului” rescrie regulile războiului modern. Sistemul nervos militar al Iranului, distrus strat cu strat. „5.700 misiuni de luptă, în 18 zile am zburat cât într-un an” 
• Războiul din Iran și 6 riscuri strategice pe care Trump ar trebui să le evalueze. „Teheranul pare să perceapă operațiunea «Epic Fury» ca pe o amenințare existențială, luptă ca și cum ar fi așa”
• Totul sau nimic în Arctica? Putin mută provocator, 7 submarine nucleare din clasa Delta-IV și Borei au fost desfășurate în zona Peninsulei Kola. „Două treimi din flotă”
• Războiul din Iran continuă, dar cum se va încheia? Geopolitical Futures: „Fie Trump a ignorat informațiile, fie comunitatea de informații a făcut o greșeală fundamentală”
• Se reaprinde flacăra războiului în Yemen? Rebelii Houthi „au degetele pe trăgaci”, dar încă nu au intervenit în apărarea „sponsorului” Iran. 3 scenarii îngrijorătoare sunt deja pregătite