De ce sunt românii săracii Europei? O simplă statistică scoate la iveală o realitate îngrijorătoare

Redactor:
Cristina Andrei
România este a doua cea mai săracă țară din Uniunea Europeană, arată cele mai recente date furnizate de Eurostat. În țara noastră 40% din populație se află în prezent în risc de sărăcie și excluziune socială, iar 48,5% dintre copii trăiesc în condiții precare. Lipsa banilor se simte cel mai puternic la sate, acolo unde trăiesc aproape jumătate dintre români, unii dintre ei în condiții care pentru statele occidentale ar putea părea mai degrabă smulse din epoca medievală. Studiul realizat de World Vision România arată că 2 din 3 gospodării din mediul rural se confruntă cu „lipsuri materiale semnificative", formulare care, în cifre înseamnă că pentru 66,1% din românii de la țară banii fie sunt insuficienți, fie abia ajung de la o lună la alta.

Din totalul populației României, circa 45% locuiește la sate, ceea ce înseamnă că lanțul slăbiciunilor angrenează aproape jumătate din populația României, punând în pericol dezvoltarea noilor generații. Dintre cei care locuiesc la sate, două treimi sunt amenințați de stigmatul sărăciei și recunosc că se confruntă acut cu lipsa banilor pentru a reuși să-și asigure un trai decent. Studiul realizat de World Vision România demonstrează că cei mai mulți dintre românii de la țară abia reușesc să se descurce, pentru că banii fie nu le ajung deloc, fie le asigură la limită cele necesare de la o lună la alta.

Ne învârtim, astfel, într-un cerc vicios în care malnutriția, lipsa educației și gradul scăzut de ocupare întrețin starea de sărăcie, iar cei mai afectați sunt copiii. 48,5% dintre minorii români trăiesc în condiții precare și, fără hrană corespunzătoare, fără acces la educație.

„Noua generație de sărmani”, rezultat al lipsei de educație

Suntem săraci pentru că nu avem educație sau ne lipsește educația pentru că suntem săraci? Un răspuns clar la această întrebare nu există, pentru că ne aflăm îm fața unei probleme care nu pare să aibă ieșire, cu efecte extrem de grave pe termen lung. Lipsa educației alimentează starea acută de sărăcie în care trăiesc mulți dintre românii din mediul rural, și acest lucru începe cu renunțarea la școală.

În 2014, peste 18% dintre copiii români au decis să abandoneze studii, procent care ne situează mult peste media europeană de 11,1% a ieșirii timpurii din ciclul de învățământ. Aceasta nu înseamnă decât că șansa lor de a-și depăși condiția și de a avea o viață mai bună este tăiată din fașă. Astfel, copiii săracilor de astăzi aleg să muncească la câmp pentru o pâine sau să aibă grijă de animalele din gospodărie, lăsând educația să pară, mai degrabă, un lux.

Principalul motiv invocat este lipsa banilor, iar aproape jumătate dintre elevii chestionați pentru realizarea studiului World Vision România confirmă că au renunțat să mai meargă la ore din această cauză. Frigul, lipsa curentului electric și nevoia de hrană îi opresc de la teme pe 360.000 de minori (1 din 5 conform Raportului „Bunăstarea Copilului din Mediul Rural”) care își ajută părinții muncind în gospodărie, înainte sau după școală. Unii dintre micuți au dezvăluit că resimt, într-adevăr, efectele oboselii generate de muncă, iar 225.000 de copii lipsesc complet de la școală pentru a munci în gospodărie.

Rezultatele studiului arată că 37% dintre copiii de 6 ani nu erau încă la școală la momentul colectării informațiilor. Aceasta poate însemna că ei erau încă la învățământul preșcolar, doar că, de fapt, cercetarea a dovedit că un sfert dintre copiii de 3 ani nu mergeau nici la grădiniță.

Lipsurile majore și responsabilitățile domestice nu le mai permit copiilor să urmeze o educație. Așa se explică procentul de 37% dintre persoanele cu vârste de peste 15 ani care prezintă analfabetism funcțional: nu înțeleg ceea ce citesc sau nu știu să scrie corect. În acest sens, și capacitatea elevilor de a aplica noțiunile și cunoștințele dobândite în școală este în scădere cu două procente față de anul 2012.

Oricum ar fi, șansele copiilor de a rămâne în sistemul de învățământ până la absolvire sunt serios afectate de situația materială precară a familiei din care fac parte. Studiul citat a demonstrat că, atunci când vine vorba despre reducerea cheltuielilor, peste un sfert dintre părinți au admis că, în primul rând, au decis să cumpere mai puțin rechizite și cărți pentru școala copiilor, dar și să renunțe la activitățile extrașcolare, inclusiv meditații, participarea la concursuri, olimpiade sau tabere educative. Familiile care reușesc, totuși, să învingă sărăcia și să-și trimită copiii la studii se lovesc, însă, de alte probleme. Una dintre cele mai mari este deplasarea până la o școală care, de multe ori se află chiar într-o altă localitate. Acest drum costă, așa că 64,4% dintre cei mici sunt nevoiți să parcurgă toată distanța pe jos. Copiii din mediul rural petrec in medie 35 de minute în drumul spre școală iar 1 din 5 copii merge mai mult de o oră pe jos până la școală.

Raportul „Bunăstarea Copilului în Mediul Rural”

Toate aceste compromisuri înseamnă că sunt puțini aceia care ajung ca la maturitate să aibă și o calificare profesională care să-i ajute, astfel, să-și câștige existența mai ușor. Soluția rămâne tot la munca în agricultură, cu ziua, prost plătită și fără viitor. În lupta cu sărăcia, mulți dintre copiii de la țară ajung, așadar să abandoneze școala, anulându-și, practic, orice șansă de a ieși de pe ulițele satului, de a-și construi o carieră și, în ultimă instanță, de a câștiga bani care să-i scoată de pe lista sărmanilor din România. Lipsa educației este unul dintre factorii care întrețin cel mai puternic starea materială precară cu care se confruntă jumătate din populația țării, iar generațiile viitoare urmează, de cele mai multe ori, exemplul părinților și bunicilor. Astfel, dacă lucrurile nu se vor schimba, statisticile vor rămâne la fel de sumbre, iar sărăcia va dărâma, ca într-un joc de domino, și șansele generațiilor viitoare la o viață decentă.

Malnutriția, al doilea element în „lanțul slăbiciunilor”. 225.000 de copii se duc la culcare cu burta goală

Un copil flămând nu poate învăța la școală și, prin urmare, nici nu poate să se dezvolte așa cum ar trebui pentru a-și asigura mai departe o viață lipsită de griji. Din această perspectivă, situația românilor care trăiesc la țară, mai ales a copiilor, este cu atât mai dificilă cu cât, dintre țările UE, România era depășită în 2011, în ceea ce privește riscul de sărăcie al copiilor, doar de Bulgaria. Lipsa banilor nu se reflectă doar asupra educației, ci și a alimentației și sănătății persoanelor de la țară. Studiul World Vision România a arătat că 225.000 de copii români se duc zilnic flămânzi la culcare, iar dintre familiile din mediul rural 72% nu le pot asigura celor mici o dietă minimum diversificată, fapt care provoacă îmbolnăviri grave sau malnutriție. Mai departe, problemele de sănătate acutizează nevoia de bani pentru tratamente, iar acest lucru conduce la afundarea și mai adânc în sărăcie. Astfel, România rurală cultivă o populație bolnavă care, din cauza lipsei de bani, se va perpetua peste ani, fără cale de ieșire.

Cu toate că raportul „Bunăstarea Copilului în Mediul Rural” a arătat că părinții sunt conștienți că „trebuie să ofere copilului tot ce este mai bun, alimentația fiind pe primul loc”, aceștia au recunoscut că, de cele mai multe ori, nu dispun de suficiente resurse pentru a le asigura o alimentație sănătoasă. Produsele cultivate în gospodăriile proprii sau în comunitate, sunt insuficiente și nu acoperă necesarul pentru toată perioada anului. Jumătate dintre respondenți declară că nu pot oferi o hrană care să conțină produse din fiecare grupă alimentară: cereale, carne, ouă, produse lactate, legume și fructe. Cumpărarea ingredientelor din magazine este cu atât mai dificilă, în condițiile în care foarte mulți nu au bani nici pentru asigurarea strictului necesar, nici măcar pentru acoperirea nevoilor de bază ale copiilor.

Aceasta înseamnă că cei mici sunt privați de vitamine și minerale esențiale creșterii și dezvoltării armonioase, motiv pentru care și viitorul lor este pus în pericol. Odată cu ei, și noile generații vor fi afectate, pentru că niște adulți bolnavi nu pot da naștere unor copii sănătoși și nici nu îi pot îngriji așa cum ar trebui.

Atunci când te gândești că nu mai ai ce pune pe masă a doua zi, și medicamentele sau vizitele la doctor par lucruri mult prea puțin importante. Confruntați cu lipsuri materiale, un sfert dintre adulții intervievați în cadrul studiului admit că au renunțat sau iau în calcul să renunțe la cumpărarea de medicamente sau chiar la consultațiile la medic. Percepția generală este că, deși teoretic gratuită, accesarea serviciilor medicale pentru copii implică unele costuri pe care cei mai vulnerabili nu și le pot permite (de la costuri de transport la oraș, la medicamente,). Atunci când se află în situații de criză majoră, românii aleg mai degrabă, ca strategii de reducere a cheltuielilor, să taie bugetul alocat medicamentelor sau examenelor medicale. În ultimul an, 16,3% dintre familii au amânat sau au renunțat la vizita la medic, pe când 17,6% au restrâns cumpărarea de medicamente din considerente financiare, iar în jur de 8% din familii au amânat sau au renunțat la vizita la medic.

Oamenii sunt speriați și de celebra „șpagă” pe care se aude că trebuie să o dea doctorilor – „Dacă nu ai bani, copilul e tratat după ureche”, declară unul dintre participanții la studiu. Fără bani ca să „bage în buzunar” românii de la țară renunță să mai treacă pe la medic, așa că, din cauza sărăciei, se îmbolnăvesc, capătă afecțiuni contagioase sau boli care se transmit copiilor și, mai departe, urmașilor, lăsând astfel moștenire o lume bolnavă.

Acest lucru este dovedit și de statisticile care arată cât de mult le lipsesc condițiile pentru o igienă de bază persoanelor din mediul rural. În România anului 2014, 80,4% dintre locuințe nu erau racordate la rețeaua de canalizare, 65,2% dintre familii mergeau la toaletă în curte și doar aproximativ jumătate beneficiau de apă curentă. În aceste condiții, cei mai mulți dintre copiii de la sate declară că nu-și fac baie sau duș în fiecare zi. 40% dintre tinerii cu vârste cuprinse între 12 și 18 ani se spală de 2 sau de 3 ori pe săptămână, iar 7,5% din copiii cu aceste vârste au indicat că fac baie sau duș o singură dată în șapte zile.

Gradul de ocupare redus accentuează starea de sărăcie

Din cauza abandonului școlar, deci și a lipsei de calificare profesională, în mediul rural, rata șomajului în rândul tinerilor cu vârsta cuprinsă între 18-24 de ani este de 22%, iar gradul de ocupare al persoanelor cu vârsta între 18 și 60 de ani este de aproximativ 46%. Aceste cifre demonstrează că, pe termen lung, la nivel macroeconomic, România se va confrunta cu probleme grave legate de forța de muncă și de șomaj, iar sărăcia extremă se va perpetua mult timp de acum înainte.

Situația precară a românilor, mai ales a populației rurale, care se înrăutățește constant, a intrat și în atenția guvernului Cioloș. Executivul a lansat în această săptămână un pachet anti-sărăcie care prevede că, până în 2020, numărul persoanelor aflate în risc de sărăcie ar trebui să scadă cu cel puțin 580.000 de persoane. Acesta cuprinde 47 de obiective, de la creșterea ratei de ocupare a populației cu vârste între 20 și 64 de ani, până la reducerea numărului de persoane aflate în risc de sărăcie și excluziune socială.

„Avem în România foarte mulți oameni supuși riscului de sărăcie, dintre care 1,7 milioane sunt copii, cu riscurile mai mari, mai ales în mediul rural”, a spus premierul Cioloș în prezentarea pachetului integrat pentru combaterea sărăciei.

Măsurile sunt stabilite în funcție de vârstă, pe baza unei scheme integrate organizată pe etape din viață, de la naștere până la sfârștiul vieții, după cum a menționat Cioloș. Pachetul prevede cu prioritate că, în cazul nou-născuților, un obiectiv este acela ca niciun copil să nu rămână „fără identitate”, iar referitor la copiii cu vârsta de până la 3 ani, e nevoie de asigurarea unor creșe comunitare la orașe și de plata unor îngrijitori în mediul rural. Pentru preșcolari s-a vorbit despre aplicarea intensă a programului „Fiecare copil la grădiniță”, prin asigurarea, în același timp, de haine și rechizite pentru minorii care beneficiază de tichete sociale.

Potrivit strategiei, și elevii vor beneficia de programe precum „Școala – motor de incluziune în zonele defavorizate”, „Școală după școală” sau a doua șansă. Persoanele cu vârste cuprinse între 24 și 65 de ani sunt vizate prin acest pachet de măsuri active de ocupare, antreprenoriat rural, antreprenoriat urban și social. Pentru vârsta a treia vor exista programe precum „Bunicii comunitții”, prin care vârstnicii vor putea fi implicați în îngrijirea copiilor.

Pachetul anti-sărăcie cuprinde și o serie de măsuri pentru familie, de la granturi pentru îmbunătățirea locuințelor, pachete de stimulare pentru muncitorii cu ziua, până la prevenirea separării copilului de familie.

Inchide