Pictorul Paul Gherasim a murit. ”Pictorul așteaptă în fața unei pânze albe să descopere, în tăcere, o urmă de pictură”

Priveghiul (miercuri și joi) și slujba de înmormântare (vineri, 5 august, ora 11.00, după Sfânta Liturghie) vor avea loc la Mănăstirea Stavropoleos din București.

Pictorul Paul Gherasim s-a născut pe 25 iunie 1925, în localitatea Botești, județul Suceava. Acesta a studiat inițial desenul cu pictorul Nicolae Dărăscu, iar între anii 1943-1947 a studiat pictura cu profesorul Jean Alexandru Steriade, în cadrul Academiei de Arte Frumoase, din București. Începând cu anul 1946 a participat la numeroase expoziții de artă, atât personale, cât și colective, scrie doxologia.ro.

În 1985, Paul Gherasim a întemeiat Grupul Prolog, împreună cu Horea Paștina, Mihai Sârbulescu, Cristian Paraschiv și Constantin Flondor. Despre acesta Părintele Dumitru Stăniloae spunea: „Prolog înseamnă, în limba greacă, primul cuvânt. El deschide calea pentru înțelegerea lucrărilor prezentate. Am putea spune că fiecare pictură sau colecție de picturi este un început în pătrunderea puterii și gândirii creatoare a lui Dumnezeu cel infinit. Căci nimic nu este fără Dumnezeu. Caracteristica principală a Grupului Prolog, în toate variantele sale, este spiritualitatea. O spiritualitate indefinită, stăruitoare, care parcă învăluie imaginea, emanând din ea”.

De-a lungul carierei sale, Paul Gherasim a obținut numeroase premii, dar și distincții, dintre care amintim: Premiul Revistei „Arta” (în 1972); Marele Premiu al Uniunii Artiștilor Plastici (în 1979); Premiul „Ioan Andreescu”, al Academiei Române (în 1995): Ordinul „Steaua României”, în Grad de Comandor (în 2001) sau Crucea Patriarhală, Distincție acordată de Patriarhia Română (în 2002).

Despre creația sa, marele pictor spunea într-un interviu că: „Nimeni nu poate să întreacă o pasăre cum cântă și nimeni nu poate să întreacă ceea ce a lăsat Dumnezeu… vederea spre descoperire. Noi, pictorii, transpunem această frumusețe, dar respectăm măsura”, dar și că „Străvezimea frumuseții lui Dumnezeu e în fiecare semn al Creației sale, iar pictorul așteaptă în fața unei pânze albe să descopere, în tăcere, o urmă de pictură”.