Războiul nevăzut. The Guardian: Instabilitatea din Orientul Mijlociu, accentuată de forțele intermediare folosite de Iran, Israel și SUA

În Orientul Mijlociu există războiul nevăzut și o presiune în creștere pentru dezarmarea milițiilor și consolidarea autorității statului. Dar tentația de a folosi forțe intermediare rămâne puternică. După ce și-a încheiat scurta vizită în regiune, secretarul de stat american Marco Rubio a încercat să prezinte în cea mai bună lumină discuțiile sale cu liderii statelor din Golf.

Aceștia sunt profund îngrijorați, notează Jason Burke pentru The Guardian. Acordul încheiat la începutul acestei luni între Iran și SUA nu reușește să le răspundă îngrijorărilor legate de eforturile continue ale Teheranului de a-și proiecta puterea și influența în întreaga regiune.

„Ne-au împărtășit niște preocupări foarte concrete”, a recunoscut secretarul de stat american. Rubio a insistat că orice acord definitiv nu va impune Teheranului doar să își restricționeze programul nuclear.

Iranul trebuie să oprească sprijinul acordat Hamasului în Gaza, Hezbollahului în Liban, milițiilor din Irak și Houthilor din Yemen.

Iranul a cauzat tensiuni semnificative între Israel și Washington

Însă analiștii și oficialii occidentali din domeniul securității cred că Iranul își va spori probabil sprijinul pentru astfel de grupuri după conflict.

Activitățile luptătorilor ilegali – finanțați și înarmați de Israel și, într-o măsură mai mică, și de SUA – sunt, de asemenea, susceptibile de a se intensifica, spun aceștia.

Hezbollah rămâne pilonul principal al coaliției iraniene de grupuri „proxy” din Orientul Mijlociu, în ciuda faptului că a suferit grav în confruntările prelungite cu Israelul în 2024 și 2025.

• Organizația islamistă militantă a eșuat în rolul său strategic principal pentru Iran, acela de a descuraja un atac direct israelian.
• Însă Teheranul rămâne atașat de Hezbollah.
• Hezbollah a fost fondat în Liban cu sprijinul Corpului Gărzilor Revoluționare Islamice din Iran, în urmă cu mai bine de 40 de ani.

„Iranienii văd aceasta ca pe o fază proastă temporară și cred că Hezbollah se va regenera… Este absolut vital ca Gărzile Revoluționare să își reconstruiască reprezentanții în regiune și să le controleze deciziile”.

Declarația îi aparține lui Hanin Ghaddar, cercetător senior la Institutul Washington pentru Politica din Orientul Apropiat.

• Iranul a condiționat armistițiul dintre Teheran și Washington de încetarea luptelor și în Liban.
• Iranul a cauzat, astfel, tensiuni semnificative între Israel – care dorește să continue ofensiva împotriva Hezbollah – și Washington.

Houthii, intransigenți și utili în timpul războiului

Houthii din Yemen, care au și ei legături strânse cu Teheranul, s-au alăturat conflictului recent abia în ultimele sale zile.

• Și-au demonstrat capacitatea de a viza Israelul – deși au provocat puține daune – și de a amenința transportul maritim internațional prin Marea Roșie.
• Cu toate acestea, ei rămân ceva mai independenți de principalii lor sponsori.

„Houthii sunt foarte intransigenți și au fost utili în timpul războiului. Dar au propriile procese decizionale care nu îi implică pe iranieni”, a mai spus Ghaddar.

Kurzii, mult mai reticenți

În Irak, milițiile șiite, hrănite și susținute de Iran timp de mai bine de două decenii, și-au etalat puterea în timpul conflictului. Dar nu și-au desfășurat niciodată întregul arsenal ofensiv, se mai arată în analiza The Guardian.

• Grupurile și-au revendicat responsabilitatea pentru zeci de atacuri cu drone și rachete împotriva activelor americane din țară. Au vizat Kuweitul, dar nu s-au mobilizat în masă.
• Atacurile aeriene letale de represalii și politica internă irakiană complexă au contribuit la a-i face pe liderii multor facțiuni precauți în ceea ce privește escaladarea oricărui conflict cu SUA.

„Sunt mai reticenți în a lua riscuri decât ar dori probabil iranienii”, a declarat Michael Knights, expert în milițiile irakiene de la Horizon Engage, o firmă de consultanță globală în domeniul riscurilor politice.

Milițiile șiite din Irak au fost folosite și de Iran pentru a viza grupurile kurde și a le descuraja să se alăture activ războiului. În realitate, kurzii aveau propriile motive pentru a evita orice angajament.

Un plan american controversat

Chiar la începutul conflictului cu Iranul, în ianuarie, SUA și Israelul au încercat să mobilizeze grupuri armate în rândul minorităților etnice din Iran.

Au acționat inclusiv în rândul arabilor din sud-vestul Iranului și al populației Baloch din sud-estul Iranului.

Eforturile au eșuat. „Au existat contacte generale cu aceste comunități. Dar acestea nu s-au dezvoltat”, a declarat Michael Milshtein, un fost ofițer de informații care este acum analist la Universitatea din Tel Aviv.

De asemenea, nici strategia americano-israeliană cu facțiunile kurde din nordul Irakului nu a avut succes. Asta în ciuda legăturilor lor istorice cu ambele țări.

• Foști înalți oficiali militari kurzi și americani au dezvăluit un plan american de lungă durată, în caz de război.
• Planul prevedea ca mii de luptători kurzi ușor înarmați să treacă în nord-vestul Iranului, însoțiți de forțele speciale americane.
• Protejați de forțele aeriene americane și israeliene, acești luptători ar avansa apoi cât mai departe și cât mai repede posibil, cu scopul de a destabiliza regimul de la Teheran și de a declanșa revolte în alte părți.

Forțele militare și paramilitare convenționale ale Iranului erau așteptate să se apere împotriva kurzilor care înaintau. Astfel, ar fi fost expuse la raiduri aeriene devastatoare.

Un plan care stă „pe raft” de 20 de ani

Cei care au cunoștință directă despre plan l-au descris ca fiind „pe raft” de mai bine de 20 de ani. Au opinii diferite în ceea ce privește șansele sale de succes.

• Un fost consilier al forțelor speciale americane, cu o vastă experiență în regiune, a declarat că o forță kurdă, cu forțe speciale americane integrate, ar fi putut „să treacă prin Iran ca un ferăstrău circular”.
• Un altul a spus că progresul dincolo de regiunile dominate de kurzi din nord-vest ar fi fost dificil, dacă nu chiar imposibil.

În cele din urmă, au fost disponibili doar „câteva sute” de luptători pentru desfășurare imediată.

• Liderii kurzi erau precauți față de SUA după ceea ce au considerat o „trădare” în Siria cu doar câteva săptămâni înainte.
• Atunci, Washingtonul a susținut un acord impus care a adus autoritățile civile și militare kurde sub controlul guvernului central.

Atât foștii oficiali americani, cât și cei kurzi au declarat că planul prevede o perioadă de pregătire de 12 până la 24 de luni. Trebuie antrenați suficienți luptători. Trebuie distribuite arme. Trebuie creat comandament unificat în rândul kurzilor.

Casa Albă pare să creadă că planul ar putea fi implementat în câteva zile.

Un ultim factor a fost opoziția personală puternică din partea președintelui turc Recep Tayyip Erdoğan. Acesta l-a convins pe Donald Trump să reconsidere situația. Dar doar după câteva zile în care avioanele de război israeliene au atacat secțiile de poliție, cazărmile și posturile de frontieră iraniene pentru a permite grupărilor kurde să lanseze o invazie.

„Nu te poți baza pe intermediari”

Pe lângă legăturile lor cu kurzii, serviciile de informații israeliene ar fi furnizat bani, informații și arme unei noi miliții druze din Siria.

Consiliul Militar a fost creat pentru a proteja minoritatea religioasă asediată, au declarat oficiali militari israelieni săptămâna trecută. Experții subliniază că acesta se va opune și consolidării autorității noului guvern sirian în regiunile lor, ceea ce servește intereselor Israelului.

În Gaza, Israelul a format o serie de miliții palestiniene pentru a lupta împotriva Hamas. Acestea au lansat raiduri împotriva Hamas și au întreprins alte misiuni tactice „foarte limitate”, dar cu rezultate foarte mixte

„Nu vor schimba în niciun fel situația strategică din Gaza… Nu au niciun sprijin popular și… nu pot fi absolut deloc o alternativă la Hamas”, a mai declarat analistul Michael Milshtein.

„Nu te poți baza pe intermediari. Nu sunt doar inutili, provoacă daune”, a punctat Milshtein.