Remaniere guvernamentală în Rusia, Putin a avut ultimul cuvânt. Cine sunt noii „oameni de stat” preferați de liderul de la Kremlin

La o lună după alegerile parlamentare din Rusia, președintele Vladimir Putin a transformat în realitate o mult așteptată remaniere guvernamentală. Nu există reguli formale care să impună o astfel de măsură. Dar așteptările pentru o remaniere se acumulaseră în sistem. La o prima vedere, schimbările au fost nesemnificative, se arată într-o analiză publicată de Carnegie Endowment for International Peace. Dar – notează Tatiana Stanovaya ele evidențiază încă o dată o tendință crescândă din ultimii ani. Nucleul administrativ al sistemului este slăbit în favoarea unor conglomerate mari, orientate funcțional și specifice sectorului. „Aceasta nu este altceva decât erodarea statului însuși”, punctează autoarea analizei.

Iese în evidență faptul că această remaniere a evitate numiri de profil înalt. Este, de altfel, o abordare în deplină concordanță cu politica de personal a lui Putin.

• Spre deosebire de reorganizarea radicală a guvernului din 2020, remanierea actuală s-a concentrat pe consolidarea fundamentelor regimului.
• Este anticipată o perioadă prelungită de incertitudine și riscuri semnificative de escaladare.
• Putin a decis să păstreze două figuri cheie – Viaceslav Volodin, președinte al Dumei de Stat și premierul Mihail Mișustin ca prim-ministru.

O remaniere pe placul lui Putin

Remanierea, continuă autoarea analizei, a fost prezentată ca o inițiativă a lui Mișustin.

„Dar Putin a avut, evident, ultimul cuvânt. Reversul medaliei acestei manifestări exterioare de respect față de prim-ministru a fost o slăbire reală a poziției lui Mișustin.

În primul rând, Mișustin și-a pierdut mâna dreaptă.

• Dmitri Grigorenko a fost demis din funcția de șef al cabinetului guvernamental și viceprim-ministru. Acestea supraveghease și finanțele și dezvoltarea digitală.
• Grigorenko are o reputație de politician predispus la conflicte și se pare că Mișustin nu a fost capabil să-l protejeze.

După invadarea Ucrinei, în 2022, Mișustin s-a străduit să fie discret din punct de vedere politic. Dar acest lucru nu a oprit speculațiile despre presupusele sale opinii anti-război, ambițiile stratosferice și antipatia față de Putin. Reciproca este valabilă.

Mișustin ar deveni președinte interimar dacă Putin ar demisiona sau ar muri. Se pare că Putin nu este deosebit de îngrijorat de acest scenariu. Preferă să aibă un premier pe care îl consideră lipsit de viitor politic.

Putin este, de asemenea, conștient de faptul că războiul a consolidat pozițiile viceprim-miniștrilor, inclusiv Denis Manturov, Dmitri Patrușev și Alexander Novak”, explică Tatiana Stanovaya.

Stabilitatea macroeconomică a Rusiei, marea miză a Kremlinului

Remanierea a creat încă un viceprim-ministru influent, în persoana lui Anton Siluanov. Acesta conduce Ministerul Finanțelor. Promovarea confirmă faptul că Siluanov a devenit unul dintre cei mai influenți miniștri din guvern de când a preluat sarcina de redistribuire a activelor companiilor occidentale care părăsiseră Rusia.

„Noua funcție a lui Siluanov sugerează că Kremlinul își va continua urmărirea, fără compromisuri, a stabilității macroeconomice.

Putin consideră că Siluanov a făcut o treabă bună în gestionarea veniturilor în scădere ale Rusiei, a cerințelor tot mai mari ale armatei și a necesității de a evita orice tulburări sociale.

Cel mai interesant aspect al remanierii a fost decizia de a-l înlocui pe Grigorenko cu Irina Okladnikova. Aceasta a fost numită atât șefă de cabinet a guvernului, cât și viceprim-ministru.

• Okladnikova, în vârstă de patruzeci și unu de ani, a avansat traptă cu treaptă în Ministerul Finanțelor.
• Unii comentatori au etichetat-o ​​deja drept asociată a lui Siluanov.
• Dar este legată și de Manturov, cu care a petrecut mulți ani coordonând alocările bugetare pentru programe industriale.

Tatăl Okladnikovei, Andrei Volf, a fost manager senior la compania de inginerie mecanică Tractor Plants. Compania a fost achiziționată de conglomeratul de apărare de stat Rostec în 2017”, notează autoarea analizei.

Cazul „Trutnev”

O altă decizie interesantă a fost plecarea lui Iuri Trutnev din funcția de viceprim-ministru și trimis prezidențial în Districtul Federal din Extremul Orient.

Înlocuitorul său este guvernatorul regiunii Primorsky, Oleg Kozhemyako, care a fost cândva apropiat de Trutnev și este o figură familiară în Extremul Orient.

„Trutnev a fost un exemplu rar de trimis prezidențial care a adus greutate politică acestei funcții. În cazul său, au fost combinate o poziție puternică de viceprim-ministru cu o agendă substanțială, cum ar fi dezvoltarea Arcticii.

• Plecarea lui Trutnev era în discuție de mult timp din cauza unor probleme de sănătate.
• Și el are o reputație de personaj predispus la conflicte.
• A criticat public proiecte importante pentru Rostec și pentru Igor Sechin, influentul CEO al gigantului petrolier de stat Rosneft.
• Trutnev ar putea deveni acum unul dintre adjuncții șefilor de cabinet ai lui Putin. Este o poziție care nu este deosebit de împovărătoare, dar este prestigioasă.

Ministrul Transporturilor, Andrei Nikitin, a fost numit viceprim-ministru în locul lui Vitali Saveliov, care are acum un loc în Duma de Stat. Fostul rol al lui Nikitin de ministru al Transporturilor i-a fost încredințat lui Dmitri Yadrov, șeful organismului de supraveghere a aviației ruse Rosaviatsiya.

Cu alte cuvinte, sectorul transporturilor rămâne ferm în mâinile puternicei familii Rotenberg”, punctează Tatiana Stanovaya.

Un sistem care funcționează imprevizibil

Schimbările lui Putin fac parte dintr-o tendință importantă. Nucleul administrativ al statului rus pierde influență în favoarea unor grupuri de interese din ce în ce mai distincte și specializate.

„Manturov și Rostec câștigă mai mult control asupra industriei și a sectorului de apărare. Patrușev are agricultura. Siluanov are finanțele. Rotenbergii au transporturile. Novak are energia.

Este mai ieftin și mai ușor să redistribui responsabilitățile între acei oameni de stat care sunt strâns aliniați cu corporații mari și influente.

• Problema este că, încercând să consolideze cadrul de guvernare în acest fel, Putin creează un sistem care își va pierde capacitatea de a funcționa previzibil.
• Un astfel de sistem va întâmpina, de asemenea, dificultăți în a ține cont de interesul public.
• O criză gravă va duce aproape sigur la instabilitate.

Dacă se întâmplă acest lucru, o cohortă foarte diferită de oameni de stat va veni în ajutor: ofițeri militari și de securitate. Metodele lor ar fi foarte diferite”, avertizează cercetătoarea Tatiana Stanovaya.