REVOLTAT. Un europarlamentar țărănist a dat în judecată Parlamentul, pe Iohannis, Orban și Vela: „Interdicția părăsirii locuinței, arest la domiciliu”

REVOLTAT. Un europarlamentar țărănist a dat în judecată Parlamentul, pe Iohannis, Orban și Vela: „Interdicția părăsirii locuinței, arest la domiciliu”
Europarlamentarul PNȚCD Cristian Terhes / Foto: Facebook

Europarlamentarul PNȚCD Cristian Terhes a dat în judecată Parlamentul, pe Klaus Iohannis, Ludovic Orban şi pe Marcel Vela, pentru „încălcarea dreptului la libertate individuală cu ocazia stării de urgenţă”.

Într-o postare de pe Facebook, europarlamentarul susţine că interdicţia părăsirii locuinţei sau a gospodăriei este o limitare similară arestului la domiciliu.

Terhes susţine că o ordonanţă militară nu poate decide detenţia administrativă în locuinţă a tuturor persoanelor aflate pe teritoriul României.

Acţiunea în instanţă a fost înregistrată pe 8 mai.

Terhes: E vorba de privare de libertate

„Europarlamentarul PNŢCD Cristian Terhes a acţionat în judecată Preşedintele, Primul-ministru, Ministrul de Interne şi Parlamentul pentru încălcarea dreptului la libertate individuală cu ocazia stării de urgenţă

Într-o acţiune civilă contra paraţilor Preşedintele României, Primul-ministru, Ministrul de Interne şi Parlamentul României, prin cele două camere, europarlamentarul PNŢCD Cristian Terhes a înaintat o „cerere de «habeas corpus»”, solicitând instanţei să „dispună punerea mea în libertate de îndată din starea manifest ilegală de detenţie administrativă în locuinţă în care am fost plasat în timpul stării de urgenţă”.

În aceeaşi cerere, europarlamentarul Cristian Terhes a mai solicitat instanţei „să dispună că am dreptul să părăsesc locuinţa oricând, pentru orice motive, fără a prezenta vreun document justificativ şi fără a risca vreo sancţiune”, precum şi „să dispună ca sentinţă este imediat executorie”.

Acţiunea contra susnumitilor paraţi a fost depusă la Tribunalul Bucureşti în perioada stării de urgenţă şi înregistrată de instanţă pe data de 8 mai cu numărul 10121/3/2020. Până în prezent cauză nu are termen de judecată.

http://portal.just.ro/3/SitePages/Dosar.aspx…

Cu privire la starea de fapt din acţiune, europarlamentarul PNŢCD a arătat că „prin actul paraţilor Ministrul Afacerilor Interne şi Primul-Ministru al Guvernului României, aplicabil în baza actelor paraţilor Preşedintele României, Primul-Ministru al Guvernului României şi Parlamentul României, reclamantul a fost, este şi va fi în stare de privare de libertate, în detenţie administrativă în locuinţă, pe care împotriva voinţei sale nu o poate părăsi decât în situaţii excepţionale, sub sancţiunea unor amenzi contravenţionale în cuantum extrem de mare, începând cu data de 24.03.2020 şi până în dată de 14.05.2020 inclusiv”.

Cu privire la argumentele de drept ale solicitării, reclamantul a arătat că prin decretele Preşedintelui, încuviinţate de Parlament, s-a instituit şi prelungit starea de urgenţă pe teritoriul României.

În baza acestor decrete, apoi, Ministrul de Interne a emis, iar Primul-ministru a aprobat Ordonanţa Militară 3/2020, care, la art. 1, „instituie interdicţia pentru toate persoanele de a ieşi din locuinţa sau gospodărie, prevăzând prin excepţie, în mod expres şi limitativ, câteva situaţii în care este permisă totuşi părăsirea locuinţei sau a gospodăriei”. Cei care încalcă această dispoziţie, prevede Ordonanţa Militară, vor fi amendaţi contravenţional.

„Prin urmare, regula este reprezentată de interdicţia, impusă tuturor persoanelor care se afla pe teritoriul României, de a părăsi locuinţa sau gospodăria. Numai prin excepţie, exclusiv în cazurile expres şi limitativ prevăzute de text, o persoană poate ieşi din locuinţa sau gospodărie, având în acest caz obligaţia deţinerii unui document justificativ şi fiind supusă controalelor poliţieneşti, sub sancţiunea amenzilor contravenţionale.

Limitarea dreptului la libertate individuală

Interdicţia părăsirii locuinţei sau gospodăriei, prin spaţiul extrem de limitat, prin durată, prin modalităţile de control şi sancţiune, nu este o simplă limitare a libertăţii de circulaţie, ci este o limitare a dreptului la libertate individuală, consacrat de art. 23 din Constituţie şi de art. 5 din Convenţia europeană a drepturilor omului.

Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului este în acest sens, o asemenea măsură reprezentând o limitare a dreptului la libertate şi la siguranţă şi atrăgând aplicabilitatea art. 5 din Convenţie […].

Ca măsură în sine (nu vorbim de scopul ei, ci doar de existenţa ei), interdicţia părăsirii locuinţei sau a gospodăriei este o limitare similară arestului la domiciliu.

Pentru comparaţie, interdicţia impusă unei persoane de a părăsi zona internaţională a unui aeroport (o zonă foarte extinsă, ce poate include restaurante, magazine, hoteluri) a fost considerată în jurisprudenţa europeană o privare de libertate. Condamnaţii care execută pedeapsa în regim deschis pot circula liber în interiorul penitenciarului, într-un spaţiu cu mult mai mare decât o locuinţă, dar sunt în stare de privare de libertate. Condamnaţii care execută pedeapsa în regim deschis pot desfăşura activitate de muncă în afară penitenciarului şi fără pază, părăsind zilnic penitenciarul la o anumită oră şi fiind obligaţi să se întoarcă la o anumită oră, dar situaţia lor juridică este tot de privare de libertate, întrucât faptul de a nu se întoarce constituie evadare.

Starea de privare de libertate este una administrativă (iar nu judiciară) şi extra-penala (măsură de siguranţă pentru prevenirea transmiterii bolilor contagioase).

Prin urmare, în perioada 24.03.2020 – 14.05.2020, reclamantul s-a aflat, se afla şi se va afla în stare de privare de libertate, şi anume de detenţie administrativă (extra-judiciara şi extra-penala) la locuinţa sa”, s-a argumentat în cererea către instanţă.

Limitarea dreptului la libertate individuală prin aceasta Ordonanţă Militară este nelegala din cel puţin două motive, s-a argumentat în cerere.

„1. Primul motiv de nelegalitate a stării de privare de libertate a reclamantului este reprezentat de neîndeplinirea condiţiei de validitate a limitării dreptului constând în existenţa unei baze în dreptul intern a acestei limitări.

Conform jurisprudenţei constante a Curţii Europene a Drepturilor Omului, o limitare a unui drept trebuie să fie prevăzută de «lege», ca noţiune europeană autonomă, adică o sursă a dreptului intern.

Ordonanţa Militară nr. 3/2020 trebuie să respecte limitele fixate prin Decretul nr. 195/2020 pentru a fi validă – conform art. 4 alin. (2) din decret -, respectiv prin Decretul nr. 240/2020 pentru a rămâne în vigoare – conform art. 3 alin. (3) şi art. 7 din decret.

Singurele norme juridice din decretele de instituire, respectiv de prelungire a stării de urgenţă, care permit limitarea dreptului la libertate individuală, sunt pct. 1 din anexa nr. 2 la Decretul nr. 195/2020 şi pct. 1 din anexa nr. 2 la Decretul nr. 240/2020. Aceste norme, care au o redactare similară, permit paratului Ministrul Afacerilor Interne, cu acordul paratului Primul-Ministru al Guvernului României, prin ordonanţa militară, să decidă: «Izolarea şi carantinarea persoanelor provenite din zonele de risc, precum şi a celor care iau contact cu acestea; măsuri de carantinare asupra unor clădiri, localităţi sau zone geografice».

Prin urmare, o ordonanţă militară nu poate decide detenţia administrativă în locuinţa sau gospodărie a tuturor persoanelor aflate pe teritoriul României, deoarece emitenţii ordonanţelor militare nu au fost abilităţi prin decretele de instituire sau prelungire a stării de urgenţă să facă acest lucru.

Singurele limitări ale dreptului la libertate individuală permise de decrete pentru ordonanţele militare privesc persoanele provenite din zonele de risc şi persoanele care iau contact cu acestea (deci, nu întreaga populaţie care se afla pe teritoriul României) şi carantinarea unor clădiri (întrucât carantinarea unor localităţi sau zone geografice nu mai reprezintă o limitare a dreptului la libertate individuală, ci a libertăţii de circulaţie).

Plasând prin ordonanţa militară în stare de detenţie administrativă în locuinţa sau gospodărie toate persoanele aflate pe teritoriul României, paraţii Ministrul Afacerilor Interne şi Primul-Ministru al Guvernului României au depăşit limitele abilitării fixate prin Decretele nr. 195/2020 şi nr. 240/2020, deci normele corespunzătoare din Ordonanţa Militară nr. 3/2020 sunt ilegale, consecinţă fiind că starea de detenţie în locuinţă a paratului, întemeiată pe aceste norme ilegale, este la rândul ei ilegală”, s-a argumentat în primul motiv de nelegalitate al Ordonanţei Militare care privează romanii de libertate.

„2. Al doilea motiv de nelegalitate a stării de privare de libertate a reclamantului este reprezentat de neîndeplinirea condiţiei de validitate a limitării dreptului constând în existenţa unei norme juridice previzibile, clare, care să prevadă aceasta limitare.

Conform jurisprudenţei constante a Curţii Europene a Drepturilor Omului, o limitare a unui drept trebuie să fie prevăzută de «lege», ca noţiune europeană autonomă, adică o sursă a dreptului intern, care însă nu este suficient să existe, ci trebuie să îndeplinească şi condiţia calitativă a previzibilităţii, a clarităţii.

Ordonanţa Militară nr. 3/2020, care decide starea de detenţie administrativă a reclamantului, a fost emisă, respectiv menţinută în vigoare prin Decretele nr. 195/2020 şi nr. 240/2020.

În ambele decrete (privind instituirea, respectiv prelungirea stării de urgenţă), în conţinutul propriu-zis al decretului, imediat după ce s-a decis (prin art. 1) instituirea / prelungirea stării de urgenţă, s-au fixat (în art. 2) drepturile omului care fac obiectul limitărilor în această stare excepţională.

Din modul de redactare a art. 2 din ambele decrete ar rezulta că enumerarea este expresă şi limitativa. Or, în această enumerare, dreptul la libertate individuală nu se regăseşte, ceea ce ar duce la concluzia că el nu poate suferi limitări în perioada stării de urgenţă. Numai în anexa nr. 2 la decret, fără a se vorbi în terminis de dreptul la libertate individuală, se prevede posibilitatea limitării acestuia, în limitele arătate supra.

Prin urmare, sub aspectul limitării dreptului la libertate individuală, Decretele nr. 195/2020 şi nr. 240/2020 nu satisfac testul de claritate, de previzibilitate, ceea ce înseamnă că limitarea nu este prevăzută de «lege» în sens european autonom.

Prin contaminare, nelegalitatea bazei juridice (Decretele nr. 195/2020 şi nr. 240/2020) atrage şi nelegalitatea dispoziţiilor din Ordonanţa Militară nr. 3/2020 (emisă în baza primului decret şi menţinută în vigoare prin cel de-al doilea) privind detenţia administrativă în locuinţa sau gospodărie. Şi pentru acest al doilea motiv deci, starea de privare de libertate a reclamantului este nelegala”, s-a argumentat al doilea motiv de nelegalitate al Ordonanţei Militare care privează romanii de libertate.

Convenția europeană a Drepturilor omului

Europarlamentarul Terhes şi-a întemeiat acţiunea direct pe art. 5 pară. 4 din Convenţia europeană a drepturilor omului.

Aceasta „normă convenţională consacra o garanţie importantă a libertăţii individuale, şi anume dreptul de «habeas corpus» (corpul să fie al tău), care îşi are originea în dreptul englez.

Convenţia nu se preocupă să stabilească subiectul de drept care poate decide o privare de libertate, dar impune existenţa garanţiei, pentru persoana privată de libertate, de a se putea adresa unui judecător, căruia să îi solicite să verifice legalitatea stării de privare de libertate, acesta având puterea să ordone eliberarea persoanei dacă va constata că privarea de libertate este nelegala. Persoana care a fost lipsită de corpul său (prin privare de libertate) obţine restituirea acestuia de la un judecător.

Fiind vorba de o normă internaţională convenţională în materia drepturilor omului la care România este Parte, ea este direct aplicabilă în dreptul intern, cu valoare interpretativă constituţionala şi cu forţa supra-legislativa, în temeiul art. 11 alin. (2) şi art. 20 din Constituţie. Prin urmare, art. 5 pară. 4 din Convenţia europeană, păstrându-şi statutul de normă internaţională, este în egală măsură normă a dreptului intern roman, consacrând direct pentru reclamant un drept individual şi fiind direct aplicabilă de autorităţile şi instanţele romane”, s-a argumentat în cerere.

La finalul acţiunii reclamantul a reiterat instanţei solicitarea „că, printr-o sentinţă despre care să prevadă expres că este executorie din momentul pronunţării, în baza art. 5 pară. 4 din Convenţia europeană a drepturilor omului (norma direct aplicabilă în dreptul roman şi având forţa superioară), în urma constatării nelegalităţii manifeste a normelor juridice aplicabile din Ordonanţa Militară nr. 3/2020 şi din Decretele nr. 195/2020 şi nr. 240/2020, să dispună încetarea de îndată a stării de detenţie administrativă în locuinţă a reclamantului, recunoscând dreptul acestuia de a părăsi locuinţa oricând doreşte, pentru orice motiv doreşte, fără a dispune de vreun document justificativ şi fără a risca vreo sancţiune dacă părăseşte în aceste condiţii propria locuinţă”.

Cine îl reprezintă în instanță pe Terhes

Europarlamentarul Cristian Terhes este reprezentat în instanţă, în această acţiune, de către avocatul Corneliu-Liviu Popescu.

Comentând această acţiune, europarlamentarul PNŢCD Cristian Terhes a spus:

„Chestiunea în cauză de faţă este una de legalitate şi nu de oportunitate. Nu pun în discuţie acum dacă măsura izolării cu forţa a românilor în case de către Preşedinte şi Guvern a fost oportună, ci faptul că aceasta a fost complet nelegala.

De la reprezentanţi ai celor mai înalte funcţii în stat, care au minţit romanii în ultimii ani spunând că apără statul de drept, te-ai fi aşteptat să fie primii care să respecte Constituţia şi legea, lucru pe care nu l-au făcut. Decretele Preşedintelui şi Ordonanţele Militare sunt vădit abuzive, încalca nepermis drepturi şi libertăţi fundamentale, sunt în afară Constituţiei şi legii, iar instanţele de judecată vor trebui să sancţioneze acest lucru.

Fac un apel la toţi romanii să nu-şi cedeze drepturile şi libertăţile pentru o amăgitoare siguranţă, pe care diverşi oameni politici pretind că le-o garantează, deoarece vor ajunge să rămână şi fără drepturi şi fără siguranţa. Voi lupta contra oricăror acţiuni prin care se încalcă drepturile şi libertăţile romanilor, pentru că un astfel de precedent nu trebuie lăsat nesancţionat, deoarece nici Preşedintele şi nici Guvernul nu sunt mai presus de lege!”

Europarlamentarul PNŢCD Cristian Terhes a iniţiat şi alte demersuri legale în vederea anularii decretelor Preşedintelui privind instituirea şi prelungirea stării de urgenţă, precum şi a unor Ordonanţe Militare adoptate în baza acelor decrete”, scrie Cristian Terhes, pe Facebook.

Amenzile în starea de urgență, neconstituționale

Curtea Constituţională a publicat miercuri, 13 mai, decizia prin care a declarat neconstituţional articolul 28 din OUG 1/1999, care reglementa amenzile din timpul stării de urgenţă, şi OUG 34/2020, prin care s-au mărit amenzile.

 

Inchide