În vara anului 1991, un turist german ajunge pe litoralul românesc, scoate camera și își filmează vacanța. Detaliul observat după 35 de ani

În vara anului 1991, un turist german ajunge pe litoralul românesc, scoate camera și își filmează vacanța. Detaliul observat acum în imagini, după 35 de ani.

Detaliul observat acum în imagini, după 35 de ani

Era vara anului 1991 când un turist german a ajuns pe litoralul românesc și și-a filmat vacanța. Camerele video deveneau accesibile publicului larg și tot mai mulți români tânjeau după un asemenea aparat.

HOROSCOP 2 zodii care încep toamna pe patul de spital. Cristina Demetrescu anunță probleme medicale pentru acești nativi

11:27

SOCIAL Dosar de pensie 2026 | Lista completă a actelor necesare + pe ce dată trebuie depuse. Te învățăm să te pensionezi, pas cu pas

11:17

 Loading ...

Camera lui a imortalizat stațiunile Neptun, Jupiter, Constanța și Mamaia.

Cum arăta litoralul românesc între două epoci? Dacă astăzi stațiunile autohtone sunt vizitate preponderent de români, în trecut lucrurile stăteau altfel. România investise masiv în turismul de la Marea Neagră, pentru a atrage turiști străini, care aduceau valută, scrie turismistoric.ro.

Germanii nu făceau excepție de la regulă.

Neckermann Reisen, companai care a contribuit decisiv la popularizarea vacanțelor charter accesibile pentru clasa medie vest-germană, avea țara noastră în itinerariul său.

În 1969, de exemplu, Mamaia era considerată una din cele mai importante destinații ale companiei.

Mai mult, la apogeu, în 1979, sute de mii de vest-germani au ajuns în România.

12 ani mai târziu, lumea aceea era pe cale de dispariție.

Un articol publicat în septembrie 1991 de ziarul german Taz descria Neptunul ca fiind foarte diferit de trecut: mulți români, puțini străini.

Litoralul românesc în 1991

Sigur, în 1991, Neckermann încă era prezent pe litoralul nostru.

Germanul care ridică o cameră video prin Neptun, Jupiter, Constanța și Mamaia a realizat, fără să-și dea seama, o consemnare a stațiunilor românești.

Litoralul se dezvoltase, în multe direcții, de la zero. Cercetările realizate în arhivele Uniunii Arhitecților din România vorbesc despre o operațiune denumită „Experimentul Litoral”.

România urma să creeze la Marea Neagră o adevărată rivieră. Mamaia a fost primul „cobai” pentru proiect.

Au apărut apoi Olimp, Neptun, Jupiter, Venus, Saturn și Cap Aurora, între anii 1967-1973.

Neptun reprezenta zona mai de lux a complexului turistic. Hotel Neptun fusese construit în 1967 după proiectul arhitecților Doru Dumitrescu și Cosma Iurov.

Jupiter fusese gândit pentru un turism de mase.

Nu sunt doar „hoteluri comuniste”

Ceea ce turistul german filmează în 1991 nu reprezintă însă doar niște „hoteluri comuniste”, ci o serie de concepții urbanistice coerente.

În vara anului 1991, vechea infrastructură exista încă în integralitatea sa.

Numărul total al sosirilor turistice înregistrate în România a coborât însă de la 12,3 milioane în 1990 la 9,6 milioane în 1991, o scădere de aproape 22%.

Sosirile turiștilor străini au coborât și ele, de la 1,43 milioane la 1,29 milioane.

Pentru piața germană, reculul a fost însă mult mai vizibil.

Jurnaliștii germani estimau că, în 1991, numărul germanilor veniți atunci în România în concediu ajunsese la numai câteva mii.

Diferența față de cei aproximativ 250.000 din 1979 spune aproape întreaga poveste.

Românii se înghesuiau să vină la mare

Totuși, litoralul nu era nicidecum gol. Turiștii români „invadaseră” stațiunile în 1991.

Călătoria turistului continuă la Constanța, iar aici perspectiva se schimbă. Stațiunile fuseseră proiectate ca niște universuri de vacanță, aproape separate de viața cotidiană a României. Constanța era altceva: oraș, port, centru administrativ și comercial, cu o istorie care cobora până la anticul Tomis. În 1991, diferența dintre oraș și stațiuni trebuie să fi fost și mai puternică.

România descoperea comerțul privat. Apăreau magazine, mici restaurante, terase și forme de economie care cu numai câțiva ani înainte fie nu existaseră, fie funcționaseră la limita legalității.

Un reporter german aflat în România în aceeași vară observa tocmai această schimbare: noile magazine și localuri private ofereau o imagine timpurie a economiei de piață, deși prețurile puteau fi enorme raportate la salariile românilor.

Camera turistului surprinde astfel ceva ce niciun film oficial nu ar fi putut reproduce la fel de bine: cotidianul. Nu vedem România pe care statul voia să o prezinte străinilor și nici România reinterpretată retrospectiv. Vedem pur și simplu ceea ce un om aflat în vacanță considera suficient de interesant pentru a filma.

Mamaia, o istorie turistică îndelungată

Ultima mare oprire este Mamaia. Dacă Neptun și Jupiter aparțineau valului de dezvoltare din anii 1960-1970, Mamaia avea deja o istorie turistică mult mai lungă.

Stațiunea fusese inaugurată la începutul secolului XX și cunoscuse o importantă dezvoltare interbelică, dar forma pe care o recunoaștem în filmările din 1991 fusese construită în principal după 1955.

Aici începuse marele experiment urbanistic al litoralului socialist.

La începutul anilor 1960, la Mamaia fusese realizat un ansamblu cu aproximativ 10.000 de locuri de cazare, unul dintre cele mai ample proiecte hoteliere europene ale momentului.

Modelul creat aici — hoteluri amplasate între mare și lac, spații verzi generoase și zone de servicii integrate — avea să influențeze dezvoltarea întregii coaste românești.

Pentru Neckermann, Mamaia avea o semnificație aparte. Compania promovase stațiunea încă din perioada în care vacanțele cu avionul deveneau accesibile clasei medii vest-germane, iar în 1969 Mamaia se număra deja printre destinațiile sale importante.

Într-un fel, cercul se închide în 1991.

Un turist german, venit prin aceeași mare industrie a vacanțelor organizate care contribuise, cu decenii înainte, la succesul Mamaiei în Occident, filmează acum stațiunea într-un moment în care sistemul turistic pentru care fusese construită începea să dispară.

Hotelurile sunt încă acolo. Plaja este aceeași. Marea este aceeași.

Dar lumea din jurul lor nu mai este.

Probabil acesta este cel mai interesant lucru pe care îl surprind cele trei filmări.

Ele nu arată nici litoralul comunist din perioada sa de maximă dezvoltare și nici litoralul privatizat, fragmentat și profund transformat pe care îl vom cunoaște ulterior.

Surprind, în schimb, intervalul dintre cele două lumi.

Capitalismul din hotelurile socialismului

În septembrie 1991, presa germană relata că fostele întreprinderi turistice de stat fuseseră deja descentralizate și transformate în peste o sută de societăți comerciale. Privatizarea propriu-zisă era însă abia la început, iar statul continua să controleze o mare parte din infrastructura turistică.

Era, cu alte cuvinte, un capitalism care încă locuia în hotelurile socialismului.

Nimeni nu știa foarte bine cum avea să arate litoralul românesc peste cinci sau zece ani.

Probabil nici turistul german care filma nu bănuia că imaginile sale aveau să devină, peste decenii, documente despre una dintre cele mai complicate transformări din istoria recentă a României.

Există numeroase filme oficiale despre litoralul românesc al anilor 1960, 1970 și 1980.

În ele, hotelurile sunt impecabile. Plajele sunt filmate din unghiurile potrivite. Turiștii zâmbesc. Stațiunile par construite pentru o vacanță fără sfârșit.

„Mai frumos atunci”

Cele trei filmări din 1991 sunt valoroase tocmai pentru că nu încearcă să facă asta.

Neptun și Jupiter apar după aproape un sfert de secol de existență. Constanța trăiește primele transformări ale economiei de piață. Mamaia păstrează încă structura marii stațiuni internaționale construite în deceniile precedente.

Pe străzi, pe plaje și printre hoteluri începe însă să apară o altă lume.

Ar fi prea simplu să privim aceste imagini doar prin filtrul nostalgiei și să spunem că litoralul era „mai frumos atunci”.

La fel de simplist ar fi să le interpretăm exclusiv ca pe începutul unui declin.

Ele documentează ceva mult mai interesant: momentul în care una dintre cele mai ample construcții turistice ale României se trezea, aproape peste noapte, într-un sistem economic pentru care nu fusese niciodată proiectată.

În vara lui 1991, pentru câteva zile, un turist german venit prin Neckermann a trecut prin Neptun, Jupiter, Constanța și Mamaia și a lăsat camera să filmeze.

Nu știa că înregistrează sfârșitul unei epoci.

După mai bine de trei decenii, vacanța lui a devenit istorie.