Iranul își alege președintele pe fondul crizei nucleare și economice

Iranul își alege vineri președintele după o campanie controlată de putere, care pune capăt erei Ahmadinejad, marcată de opt ani de confruntare cu Occidentul asupra dosarului nuclear și de sancțiunile care au plonjat țara într-o criză economică, relatează AFP.

În iunie 2009, Republica Islamică a fost afectată de manifestații împotriva realegerii contestate a lui Mahmoud Ahmadinejad, reprimate sever.

În acest an, Ghidul suprem iranian, ayatollahul Ali Khamenei, vrea „alegeri ordonate, calme și fără contestări”, comentează Alireza Nader, cercetător la centrul american RAND corporation.

ULTIMA ORĂ Ministrul Finanțelor, Alexandru Nazare, calmează apele și dă semnale că agenția de rating S&P nu va retrograda România la categoria „junk”. Ce argumente aduce

20:39

PROTEST Lanț uman la protestele din Franța: părinții și profesorii au format un lanț uman ca să-i apere pe elevi de confruntările cu jandarmii

20:32

Washingtonul și Parisul au denunțat „lipsa de transparență” a procesului de selecție a celor opt candidați, dintre care cinci conservatori mai mult sau mai puțin apropiați Ghidului, realizat de Consiliul Gardienilor Constituției.

Această instanță, controlată de ultrareligioși, l-a exclus pe fostul președinte moderat Akbar Hashemi Rafsandjani (1989-1997) și pe candidatul susținut de Ahmadinejad, Esfandiar Rahim Mashaei.

Printre pretendenți se află Ali Akbar Velayati și Said Jalili, doi consilieri apropiați ai Ghidului, actualul primar al Teheranului Bagher Ghalibaf, un tehnocrat cu trecut militar și polițienesc, moderatul Hassan Rohani care a surprins prin discursul său ofensiv și fostul șef al Gardienilor Revoluției Mohsen Rezai. Ultimul candidat aflat în cursă, moderatul Mohammad Gharazi, fost ministrul al Comunicațiilor, este considerat ca având foarte puține șanse. Alți doi candidați s-au retras în această săptămână.

Constituția îi interzice lui Ahmadinejad să candideze pentru un al treilea mandat consecutiv.

Campania a fost anostă: au fost trei dezbateri televizate cu format foarte strict, practic niciun afiș în țară, unde reuniunile publice ale militanților sunt interzise.

Mir Hossein Moussavi și Mehdi Karroubi, liderii mișcării de contestare din 2009, care sunt de doi ani consemnați la domiciliu, s-au invitat totuși la dezbatere, cu slogane care cereau eliberarea lor la funeraliile unui lider religios reformator.

Ayatollahul Khamenei, în vârstă de 73 de ani, a făcut apel la o participare masivă care ar fi „un vot de încredere pentru regim”. Dar cei 50,5 milioane de alegători sunt mai preocupați de criza economică.

Iranul s-a angajat într-o luptă dură cu marile puteri, care suspectează programul său nuclear, relansat în 2005, după preluarea puterii de către Ahmadinejad, că ar ascunde un aspect militar.

Teheranul dezminte orice ambiție războinică și cere recunoașterea dreptului său de a dispune de energie nucleară civilă. Ayatollahul Khamenei, care are ultimul cuvânt în dosarele sensibile, a afirmat periodic că bomba atomică este un „haram” (interzisă prin legea islamică).

În fața intransigenței, criticate de unii candidați, a negociatorului iranian Said Jalili, ONU și marile puteri au impus sancțiuni economice, sporite în 2012 de un embargo financiar și petrolier al Statelor Unite și Uniunii Europene.

În total, programul nuclear a costat Iranul „peste 100 de miliarde de dolari pierderi din investiții străine și venituri petroliere”, estimează Karim Sadjadpour, expert al Fundației Carnegie pentru pace, cu sediul în Statele Unite.

Exporturile de petrol, sursă majoră de venituri, au scăzut cu 40 la sută în 2012, potrivit Guvernului. Izolat de sistemul bancar internațional, Teheranul nu își mai poate repatria petrodolarii, evaluați la cinci miliarde de dolari pe lună.

Economia a fost afectată dur, cu o inflație oficială ce depășește 30 la sută și o devalorizare de aproape 80 la sută a monedei sale, rialul. Costul „coșului zilnic” a crescut cu 63 la sută într-un an, afirmă un specialist în domeniu.

Conflictul sirian este un alt dosar fierbinte pentru Iran, care este un susținător al regimului Bashar al-Assad. El este acuzat că furnizează arme și se implică în conflict, direct sau prin intermediul Hezbollahului libanez.

Observatorii se întreabă în legătură cu manevrele viitorului președinte în privința acestor dosare, „controlate de Ghidul Suprem și de Gardienii revoluției”, armata de elită a regimului, devenită o putere economică din cauza sancțiunilor, apreciază Afshon Ostovar, expert al centrului de cercetare american CNA.

Dacă viitorul președinte este „capabil și vrea aceast lucru, el va trebui să pună presiune pe regim pentru a face concesii în privința dosarului nuclear și să ajute la ameliorarea situației economice. Dar mă îndoiesc că vreunul dintre candidați se află în poziția de a face acest lucru sau vrea să își asume acest risc”, conchide Ostovar.