România lui Dragnea și Antonescu

Decizia Curții Constituționale, prin care s-a amânat cu un an scăderea pragului de prezență la referendum, a reprezentat o teribilă lovitură pentru vicepremierul Dragnea, nu pentru prezidențiabilul Antonescu. Pesedistul este conștient că fără revizuirea Constituției și adoptarea referendumului pentru aceasta, în loc de nașterea regionalizării, putem asista la un deces. Miza este uriașă pentru „teritoriu”, iar proiectul este un pariu personal al lui Dragnea pentru care ar face orice. Și nu mai are răbdare. În schimb, Antonescu este legat de Constituție, dar ar accepta o amânare până în toamna lui 2014, pentru a fi sigur că referendumul trece.

Întrebarea la care trebuie să răspundă liderii USL este: riscăm să inițiem un referendum pentru revizuire după actuala lege în această toamnă sau așteptăm anul viitor? Scepticii spun că nu vom avea nicio regionalizare și totul va fi un fiasco. Liviu Dragnea se încăpățânează să creadă în continuare în șansele „copilului său”. Iar chinurile facerii sunt groaznice.

Avertismentul lui Bill Gates cu privire la telefoanele mobile. Cum i-ar afecta, de fapt, pe copii

17:59

CONTROVERSĂ Plângere penală pe numele noului primar USR al Timișoarei, Ruben Lațcău. Urmașul lui Fritz se confruntă cu o serie de acuzații, privind accidentul rutier în care a fost implicat, cu o zi înainte de preluarea mandatului de edil

17:50

Toamna aceasta putem asista și la o premieră. Nașterea copilului de suflet al lui Liviu Dragnea – regionalizarea se poate transforma într-o sărbătoare națională care să țină trei zile (să sperăm că nu și trei nopți). După experiența nefericită de anul trecut, cu referendumul pentru demiterea președintelui Băsescu, Dragnea a anunțat că referendumul pentru modificarea Constituției poate dura mai multe zile (o singură zi cu program prelungit s-a dovedit o rețetă a eșecului).

Regionalizarea este un proiect despre care s-a vorbit mult, dar despre care se știu destul de puține. Doar Dragnea știe versiunea oficială, dar o ține la sertar, șefii din teritoriu încearcă să intuiască ce vrea vicepremierul.

Se spune că în România vor veni mai multe euro-fonduri după regionalizare, că autoritățile vor fi mai aproape de cetățeni. Pe scurt, că totul va fi bine. Regionalizarea pare un panaceu pentru toate problemele românilor, de care până acum parcă nu s-a știut. Miracolul regionalizării face parte și din branduirea istorică a lui Dragnea, care poate rămâne cunoscut drept marele reorganizator al țării.

Dacă Liviu Dragnea a părut precipitat și dornic să sune mobilizarea în toată țara pentru ca planul său să fie votat la referendum, Crin Antonescu a avut o atitudine diferită. Deși mulți s-au grăbit să spună că judecătorii CCR i-au aplicat prezidențiabilului USL o lovitură în plex prin amânarea intrării în vigoare a noii legi a referendumului, acesta a părut mai degrabă că profită de decizia luată.

În timp ce Dragnea vrea referendum musai în toamnă pentru a avea regiuni de la 1 ianuarie, Antonescu propune cuplarea referendumului pentru Constituție cu alegerile prezidențiale (toamna lui 2014). Pentru liberali, decizia CCR în privința referendumului se poate constitui într-o veritabilă scrisoare de garanție că PSD va sta alături de ei în USL pentru a-și vedea proiectele realizate. De fapt, liberalii au spus de mai multe ori neoficial, că amânarea adoptării Constituției și mai ales a regionalizării întărește USL. Ce motivație ar avea PSD să mențină alianța după ce se vede cu sacii în căruță?

Mai mult, Antonescu poate miza pe faptul că noua Constituție nu i se va aplica dacă ea va fi adoptată după alegerea sa ca președinte. Iar atunci, puterile președintelui vor rămâne neatinse. În schimb pesediștii vor avea regiunile și garanția că în 2016 președintele nu poate impune premierul.

Dragnea încearcă să ne convingă că regionalizarea va aduce fericirea în casa românilor. Antonescu că mandatul său de președinte va fi unul diferit de al lui Băsescu.

Să nu uităm aceste cuvinte ale lui Crin Antonescu, rostite la Teleorman, fieful lui Dragnea, înaintea alegerilor parlamentare, când armonia domnea în USL, iar „coabitarea” nu exista.

„Vă doresc patru ani în care să puteți spune sau la capătul lor să puteți spune: niciodată nu le-a fost mai bine nici Alexandriei, nici Teleormanului și nici României decât pe vremea în care Ponta era prim-ministru, Dragnea era măcar ministru și Antonescu era președinte. Doamne-ajută!”

Cine se opune acestui plan măreț?