Cum te stimulează citirea unui roman – STUDIU

Citirea unui roman captivant declanșează modificări reale și măsurabile în funcționarea creierului, care pot dura cel puțin cinci zile după încheierea lecturii, au descoperit cercetătorii americani de la Emory University, potrivit independent.co.uk.

Oamenii de știință americani au descoperit că lectura unei cărți bune poate determina o conectivitate mai mare la nivelul creierului și schimbări neurologice care persistă într-un mod asemănător cu memoria musculară.

Schimbările au fost înregistrate în cortexul temporal stâng, regiunea senzorio-motorie primară a creierului, asociată, de asemenea, cu receptivitatea limbajului.

ACTUALITATE Ouă roșii, niciodată de la market. Riscul de a ruina masa de Paște

23:02

ACTUALITATE Ion Cristoiu: „PSD nu vrea prăbușirea Coaliției. Vrea aceeași Coaliție cu un alt premier de la PNL”

23:00

Neuronii din această regiune sunt responsabili de convingerea minții că realizează o acțiune pe care de fapt nu o îndeplinește de exemplu când gândul la alergare activează neuronii asociați cu alergarea efectivă.

„Schimbările neuronale despre care am descoperit că sunt asociate cu sistemele mișcării și senzației fizice sugerează că lectura unei cărți ne poate transporta în corpul protagonistului”, a declarat neurologul Gregory Berns, coordonatorul studiului.

La studiu au participat 21 de studenți, care au citit romanul „Pompeii”, de Robert Harris, scris în 2003. Cartea a fost aleasă în cadrul acestui studiu datorită intrigii sale extrem de captivante.

Timp de 19 zile, studenții au citit câte un fragment din carte în timpul serii, creierul fiindu-le testat cu ajutorul scanării RMN în dimineața următoare. După terminarea cărții, creierul studenților a mai fost scanat timp de cinci zile.

Modificările neurologice au fost detectate și în următoarele cinci zile, ceea ce arată că impactul exercitat de lectură nu a fost doar o reacție imediată, ci a avut o influență de durată.

„Chiar dacă participanții la studiu nu citeau cartea în timp ce erau supuși acestor teste, ei au păstrat această conectivitate ridicată. Numim acest fenomen «activitate-umbră», fiind foarte asemănător cu memoria musculară”, a adăugat profesorul Gregory Berns.