FT: Povestea unui român care lucrează în Germania. „Viața lui nu este mai bună decât era în România”

Financial Times publică povestea lui Sorin Pavalache, un român de 35 de ani care muncește în Germania de doi ani, dar care nu a reușit nici măcar să se apropie de visul cu care a plecat din România.

El a ajuns în Germania în urmă cu doi ani cu intenția de a se folosi de un loc de muncă din industria cărnii, și apoi să își lanseze propria afacere, scrie Ziarul Financiar care citează articolul din Financial Times.

Cu toate acestea, Sorin Pavalache împarte cu alți nouă români un apartament cu două camere, are un salariu mediu de 1.200 de euro pe lună, prea mic pentru a-și permite să facă cursuri de limba germană. Spune că se teme că se va scufunda în alcoolism, ca mulți dintre muncitorii românii din orașul german în care lucrează acum, scrie publicația.

Își descrie situația spunând că viața lui a ajuns ca una din acele glume „cu vești bune și vești rele”. Vestea bună este că a ajuns în Germania, iar „vestea rea este că viața lui nu este mai bună decât era în România”.

DEZVĂLUIRI Raport devastator al Curţii de Conturi despre barajele din România: „Nu au autorizație. Stare accentuată de degradare, abandonate sau cu probleme”

09:38

ULTIMA ORĂ Nou mesaj Ro Alert pentru locuitorii din Prahova. Apa livrată consumatorilor poate fi folosită doar pentru igienizarea grupurilor sanitare

09:27

Sorin Pavalache este doar un element al clasei muncitorilor cu salarii foarte mici – cel mai mare astfel de sector din Europa Occidentală – care reprezintă fața ascunsă a atât admiratului succes economic german, mai notează publicația.

Lucrează alături de bărbați și femei din România, Polonia, Bulgaria, dar și din Franța și Germania, la o linie de tranșare a carcaselor de porc. Este o muncă „mizeră”. Echipamentul de protecție nu-i ține prea bine de cald. Apa și sângele care mustesc pe podea îi pătrund în cizme. Muncitorii trebuie să ceară supraveghetorului permisiunea de a merge la toaletă, spune Sorin Pavalache.

„De la început am avut impresia că nu ne consideră oameni. Suntem doar bunuri de care compania se folosește și care apoi nu mai au nicio întrebuințare”, spune românul.

Citește continuarea articolului în Ziarul Financiar