Riscurile la care ne expunem din cauza stresului de la locul de muncă

Îmbolnăvirea de diabet de tipul II duce la creșterea semnificativă a riscului de apariție a bolilor de inimă, atacurilor cerebrale, orbirii și chiar a situațiilor unde este necesară amputarea unor membre.

Cercetătorii de la Institutul de Epidemiologie din Munich au monitorizar 5.337 de bărbați și femei, cu vârsta între 29 și 66 de ani, care aveau un loc de muncă constant.

Într-un interval de 12 ani, aproximativ 300 dintre persoanele studiate, care fuseseră sănătoase la început, s-au îmbolnăvit de diabet de tipul II. Pe lângă măsurarea indicelui de masă corporală (IMC, raportul dintre greutate și pătratul înălțimii) și informații privind istoricul medical al familiilor, cercetătorii au chestionat voluntarii și în legătură cu nivelul de stres de la locul de muncă. Stresul la locul de muncă a fost definit de cercetători, în cadrul acestui studiu, ca fiind situația când angajatul este pus în fața unor sarcini greu de îndeplinit, fără a avea niciun control asupra modului de rezolvare a acestora.

RĂZBOI Cel puțin patru persoane au murit, iar alte zeci au fost rănite, în urma valului masiv de atacuri cu drone și rachete al Rusiei asupra Kievului

14:10

REACȚIE PSD îi cere lui Ilie Bolojan să demisioneze, după ce omul pe care l-a numit în fruntea vămilor a fost reținut pentru corupție

14:09

Cercetătorii au descoperit că voluntarii cei mai stresați la locul de muncă prezentau un risc cu 45% mai mare de a se îmbolnăvi de diabet de tipul II. Studiul, publicat în revista Psychosomatic Medicine, arată că și în cazul persoanelor cu un IMC relativ normal, stresul la locul de muncă rămâne un important factor de risc. Un indice de masă corporală egal sau mai mare de 30 de unități este văzut, de obicei, ca o zonă cu risc crescut de instalare a diabetului.

„Potrivit datelor noastre, în mare, unul din cinci angajați se confruntă cu un nivel mărit de stres la locul de muncă. Nu ne referim la stresul normal cu care ne confruntăm la muncă, ci mai degrabă la situația în care persoanele în cauză clasifică presiunea la care sunt supuse ca fiind foarte mare și, în același timp, se confruntă cu foarte puțină flexibilitate legat de modalitatea de îndeplinire a sarcinilor sau deloc, iar puterea de decizie nu le aparține”, a declarat profesorul Karl-Heinz Ladwig.

Mecanismul prin care stresul duce la diabet nu este clar cunoscut, dar este posibil ca expunerea constantă la niveluri ridicate ale hormonilor asociați cu stresul să afecteze echilibrul glucozei din organism. Un nivel mărit de glucoză în sânge poate afecta sistemul circulator și organele corpului. Printre simptomele acestei boli se numără oboseala, setea, urinările frecvente și vindecarea lentă a rănilor.

Diabetul de tipul II era cunoscut în trecut ca „diabet cu instalare târzie”, cele mai multe cazuri apărând în rândul persoanelor de vârstă mijlocie și mai bătrâne, dar în prezent tot mai mulți adolescenți și persoane cu vârsta până în treizeci de ani sunt diagnosticați cu diabet de tipul II.

Alasdair Rankin, director de cercetare la Diabetes UK, spune că oamenii de știință încep să investigheze rolurile jucate de stres și un program de lucru prelungit în îmbolnăvirea de diabet de tipul II. „S-a demonstrat că mulți dintre acești factori sunt legați cu diabetul de tipul II. Dar este greu de spus dacă acest lucru se întâmplă printr-un efect direct asupra organismului sau toți acești factori afectează modul în care avem grijă de sănătatea noastră. Este nevoie de cercetări suplimentare pe acest subiect. Gestionarea stresului la locul de muncă este importantă și este un lucru rațional. Știm ca modul cel mai bun de a reduce riscul de îmbolnăvire de diabet de tipul II este să avem grijă de greutate, mâncând sănătos și echilibrat și făcând exerciții fizice regulat”, a declarat Rankin.

Bogdan Enache, [email protected]