Explicația inedită a unui fenomen petrecut în urmă cu 530.000.000 de ani

În urmă cu 530 de ani biosfera s-a diversificat foarte mult, apărând foarte multe noi specii terestre, printre care și majoritatea grupelor de animale moderne. O serie de studii recente au ajuns la concluzia că în Cambrian viața evolua cu de până la cinci ori mai rapid decât o face în prezent. Brusca diversificare a numărului de specii este cunoscută în literatura de specialitate drept „dilema lui Darwin”, pentru că s-a produs cu o frecvență care contrazice teoria celebrului naturalist britanic Charles Darwin cu privire la evoluția graduală.

Oamenii de știință încă nu cunosc cu exactitate toate cauzele care au generat această explozie a biodiversității terestre, însă Ian Dalziel, profesor la Institutul de Geofizică al Universității din Texas, susține că o parte a cauzelor are legătură cu procesul de derivă a continentelor.

ULTIMA ORĂ Anunțul oficial al Ministerului Culturii despre recuperarea Coifului de la Coțofenești și a brățărilor dacice

14:46

SCANDAL Până și dușmanii politici ai lui Macron sunt scandalizați de insultele lui Trump la adresa cuplului prezidențial al Franței. Cum a reacționat Macron

14:42

El este de părere că vechiul continent Laurentia (America de Nord din prezent) a rămas atașat de supercontinentul Gondwana mai mult timp decât o sugerează modelele de reconstrucție continentală folosite în prezent. Unele astfel de modele susțin că Laurentia s-ar fi desprins de Gondwana, încă dinaintea perioadei Cambriene. Prof. Dalziel este de părere că între Laurentia și Gondwana s-a format un ocean la începutul Cambrianului, iar schimbările tectonice au dus la creșterea nivelului oceanului planetar. „Atunci când apare un astfel de corp de apă, apa din alte părți este dislocată, la fel ca atunci când un corp este scufundat într-o cadă”, a explicat el pentru Live Science.

Acest volum de apă dislocat a format noi medii marine de mică adâncime care au oferit habitate ce au fost populate de noi specii. Procesul de derivă al continentelor a provocat și o ridicare spre suprafață a apei oceanice de adâncime, apă care a adus cu ea un important aflux de substanțe nutritive, oferind condiții optime pentru apariția unor noi forme de viață.

Ian Dalziel este de asemenea de părere că Laurentia a fost la un moment dat atașat de Antarctica și America de Sud, și nu de Africa și Europa, așa cum se credea. O parte din dovezile descoperite în depozitele de sedimente din Antarctica sugerează că America de Nord s-a desprins din zona munților Ellsworth din Antarctica.

Orice variantă de derivă a continentelor este însă foarte dificil de reconstituit. Cercetătorii nu se pot baza decât pe analiza datelor de paleomagnetism recoltate din anumite roci care păstrează urmele câmpului magnetic al Pământului. Aceste date indică modul în care câmpul magnetic al Pământului s-a schimbat de-a lungul timpului și locația plăcilor tectonice în perioadele de schimbare, scrie Agerpres.

Dalziel a explicat că măsurarea latitudinii plăcilor tectonice pornind de la aceste date este ușoară, însă evaluarea longitudinii este mult mai dificilă. Astfel, el este de părere că latitudinea preconizată a continentului Laurentia este corectă, dar nu și longitudinea. Astfel, nu se poate stabili cu exactitate când Laurentia s-a separat de supercontinentul Gondwana.

John Goodge, profesor de geologie la Universitatea din Minnesota, care nu a participat la acest studiu, susține că activitatea de cercetare desfășurată de Ian Dalziel este importantă pentru că îmbină datele de ordin paleomagnetic cu datele geologice recoltate de pe cinci continente.

„De multe ori, cei care studiază paleomagnetismul nu acordă nicio importanță geologiei. Ei au aceste seturi fixe de date și convingerea că nu se pot înșela”, a comentat John Goodge.

Problema principală pentru studiul paleomagnetismului este că datele magnetice pot fi rescrise atunci când se modifică câmpul magnetic terestru și astfel este dificil de identificat cărei perioade geologice îi corespund diferitele date obținute.

Noul studiu este prezentat pe larg în ultimul număr al revistei Geology.