Michel Houellebecq renunță la promovarea celui mai recent roman al său, după atentatul de la Paris

Scriitorul francez Michel Houellebecq a anunțat, joi, că a suspendat turneul de promovare a celui mai recent roman al lui, „Soumission”, acuzat în anumite cercuri că ar sprijini islamofobia, după moartea unuia dintre prietenii săi în atentatul comis asupra publicației Charlie Hebdo, relatează AFP.

„A fost profund afectat de moartea bunului său prieten Bernard Maris”, economist de stânga și acționar al săptămânalului de satiră Charlie Hebdo, a declarat François Samuelson, agentul renumitului scriitor francez.

„Michel Houellebecq a părăsit Parisul și a mers într-o zonă rurală cu multă zăpadă”, a adăugat la rândul ei editura Flammarion.

Bernard Marais avea o admirație profundă pentru Michel Houellebecq, în care vedea un analist lucid al liberalismului, dedicându-i chiar și o carte, „Houellebecq économiste”, apărută în 2014.

Patrick André de Hillerin: Incompetența ucide

20:25

FLASH NEWS „Criza invizibilă” din Strâmtoarea Ormuz. Cum afectează războiul din Orientul Mijlociu producția de cipuri de ultimă generație

20:25

Prima pagină a publicației Charlie Hebdo prezenta în ziua atentatului o caricatură a lui Michel Houellebecq, iar mai multe pagini din interior erau consacrate celui mai recent roman al acestuia, „Soumission”, în care apreciatul scriitor francez își imaginează o Franță guvernată de un partid musulman în anul 2022.

Catalogat, pe rând, ca „sublim” și „iresponsabil”, acest roman de 300 de pagini a generat o avalanșă de comentarii, cele mai critice dintre ele acuzându-l pe Houellebecq că alimentează islamofobia și că participă la promovarea partidului de extremă dreaptă Frontul Național din Franța.

Scriitorul francez, obișnuit cu polemicile care au însoțit lansările fiecăruia dintre romanele sale, era omniprezent în presa națională din această săptămână, pentru a-și promova această carte.

12 persoane (11 bărbați și o femeie) au murit, iar alte 11 au fost rănite, miercuri, într-un atac comis de indivizi înarmați cu arme automate și lansatoare de rachete la sediul parizian al revistei satirice Charlie Hebdo. Printre decedați se numără directorul publicației, Stéphane Charbonnier (Charb), și alți trei cunoscuți caricaturiști – Jean Cabut (Cabu), Bernard Verlhac (Tignous) și Georges Wolinski (Wolinski).

Atentatul nu a fost revendicat, dar autorii săi au urmat, se pare, ordine ale organizației extremiste Stat Islamic, împotriva căreia Franța este angajată militar în Irak. Pe de altă parte, martorii citați de presa franceză au declarat că redacția publicației Charlie Hebdo a fost atacată de simpatizanți ai rețelei teroriste Al-Qaida.

Michel Houellebecq s-a stabilit în Irlanda unde a trăit mai mulți ani, după succesul romanului său „Particulele elementare” („Les Particules élémentaires”) din 1998, dar a revenit în Franța și s-a mutat la Paris.

Potrivit agentului său, scriitorul nu beneficiază în prezent de protecție din partea Poliției franceze.

Michel Houellebecq, unul dintre cei mai cunoscuți și traduși autori francezi, a primit, în 2010, prestigiosul premiu Goncourt, pentru romanul „Harta și teritoriul”. Supranumit „copilul teribil al literaturii franceze”, romancierul a mai fost nominalizat de două ori la premiul Goncourt, în 1998, cu „Particulele elementare”, și șapte ani mai târziu, cu „Posibilitatea unei insule”.

Născut pe 26 februarie 1958, în insula La Réunion, potrivit biografiei sale oficiale, și în 1956, potrivit altor surse, Houellebecq a devenit un scriitor cult în 1994, cu volumul „Extinderea domeniului luptei/ Extension du domaine de la lutte”. Anterior, în 1992, el a publicat primul volum de poeme, „Pe urmele fericirii”, distins cu premiul Tristan Tzara. Al doilea volum de poeme, „Sensul luptei”, a obținut Prix de Flore în 1996.

Monstru rece și provocator pentru unii, geniu absolut pentru alții, acesta a publicat în 1998 volumul „Particulele elementare/ Les Particules élémentaires”, care a fost tradus în 25 de limbi și recompensat cu Prix Novembre. În 2000, i-au apărut un disc, „Prezența umană”, cu poeme în lectura proprie, acompaniate de muzica lui Bertrand Burgalat, și „Lanzarote”, un volum între reportaj și ficțiune, cu fotografii.

Un exponent al antieroului și al disperării, el publică în 2001 cel de-al treilea roman, „Platforma/ Plateforme”, consacrat turismului sexual. În anul 2002, devine primul francez căruia i s-a acordat prestigiosul IMPAC Dublin Literary Award. Urmează „Posibilitatea unei insule/ La Possibilité d’une île”, în 2005, volum care este recompensat cu premiul Interallié.

La editura Polirom au fost publicate romanele sale „Platforma” (2003), „Extinderea domeniului luptei” (2005), „Particulele elementare” (ediția a doua revăzută, 2006), „Posibilitatea unei insule” (2006), „Inamici publici” (2008; Polirom, 2009), în colaborare cu Bernard-Henry Lévy, și „Harta și teritoriul” (2011).