„Circ” la casa în care s-a născut Hitler: „în fiecare an este la fel”

„În fiecare an are loc același circ”, spune, cu nemulțumire, un locuitor din Braunau am Inn, un mic oraș din nordul Austriei, la vederea zecilor de protestatari antifasciști care se adună în fața unei clădiri cu trei etaje a cărei fațadă a fost alterată de intemperii.

„Afară cu naziștii!”, strigă demonstranții, din rândul cărora mulți poartă hanorace cu glugă și ochelari de soare, în ciuda timpului ploios.

Acesta nu este însă un oraș obișnuit și aceea nu este o casă obișnuită: în spatele zidurilor clădirii de la numărul 15 de pe strada Salzburger Vorstadt s-a născut Adolf Hitler.

Și, deși joi se împlinesc exact 70 de ani de la sinuciderea dictatorului nazist în ruinele Berlinului, clădirea respectivă continuă să genereze controverse.

FLASH NEWS Primăria Drăgășani anunță că vrea să interzică păcănelele în oraș, după modelul Slatina: „Nu mai au ce căuta lângă drumul spre școală”

19:15

CULTURĂ Nominalizările pentru cea de-a 34-a ediție a Galei Premiilor UNITER. Micile surprize și marile omagii

19:14

Clădirea este goală din anul 2011, întrucât proprietarul ei și Guvernul austriac sunt prinși într-o dispută în justiție în privința viitorului ei.

O plăcuță memorială oferă trecătorilor un indiciu despre semnificația casei: „Pentru Pace, Libertate și Democrație. Să nu mai existe niciodată fascism, avertizează milioane de morți”.

Deși Hitler și-a petrecut doar primele săptămâni din viață în acea casă, ea a rămas ca un ghimpe în coasta autorităților din Braunau am Inn vreme de multe decenii.

Casa aparține localnicei Gerlinde Pommer, a cărei familie deține clădirea de peste un deceniu, cu excepția unei perioade scurte, în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial.

În 1972, Guvernul austriac a închiriat casa de la Gerlinde Pommer, încercând să elimine posibilitatea ca acea clădire să devină „un sit de pelerinaj” al neo-naziștilor, a explicat pentru AFP Karl-Heinz Grundboeck, purtătorul de cuvânt al Ministerului de Interne din Austria.

În urma acelui contract, imobilul, care are o suprafață de 800 metri pătrați, poate fi utilizat doar în scopuri socio-educaționale sau ca o clădire de birouri.

La început, acel acord – în virtutea căruia Gerlinde Pommer primea o chirie de 4.800 de euro pe lună – părea că rezolvă o dilemă de ordin moral: „casa lui Hitler”, așa cum este ea cunoscută, a devenit un centru de îngrijire a persoanelor cu dizabilități.

În multe privințe, era „soluția ideală”, potrivit unei jurnaliste de la ziar local, Monika Raschhofer, deoarece clădirea devenise un cămin „tocmai pentru aceia care erau eradicați în timpul regimului lui Hitler”.

Însă, în 2011, acel aranjament a fost rupt, după ce Gerlinde Pommer a refuzat, în mod surprinzător, să permită efectuarea unor lucrări de renovare, de care clădirea are mare nevoie.

După aceea, statul austriac a decis să ia câteva măsuri radicale.

„Am făcut o ofertă de achiziționare, dar, în același timp, am căutat să găsim posibilități legale de expropriere”, a precizat Karl-Heinz Grundboeck.

Cazul a generat discuții aprinse în rândul celor 17.000 de rezidenți din Braunau am Inn, un orășel aflat aproape de granița cu Germania, dar și în restul țării. Unii și-ar dori ca imobilul să devină un centru pentru refugiați, alții, un muzeu dedicat eliberării Austriei de sub ocupația fascistă.

Au existat și câteva voci care au susținut demolarea casei, însă ea face parte din centrul istoric al orașului și, din acest motiv, se află sub protecția legislației din domeniul clădirilor de patrimoniu.

Pentru coordonatoarea demonstrațiilor de protest, Astrid Hainz, plăcuța memorială instalată pe fațada casei în 1989 nu este suficientă.

Autoritățile spun că vor să depună eforturi intense pentru a rezolva disputa, chiar dacă acest lucru va însemna „forțarea proprietarului să o vândă”.

O persoană care reprezintă o absență notabilă din aceste dezbateri publice este chiar Gerlinde Pommer, care este o femeie foarte discretă.

„A moștenit casa și încasează acei bani fără să se achite de obligațiile prevăzute în termenii acelui acord”, spune istoricul local Florian Kotanko. „Ar putea intra în istorie, donând pur și simplu statului această casă”, a mai spus acesta.

La fel ca și protestatarii antifasciști, Florian Kotanko este de părere că Braunau am Inn are o responsabilitate istorică pentru a se ocupa de această moștenire a sa.

„Ar fi obtuz să spui că ar trebui să o lăsăm să se prăbușească sau să o aruncăm în aer, pentru că fascinația oamenilor pentru această casă nu va dispărea”, spune Florian Kotanko.

După părerea lui, această obsesie a turiștilor este asociată cu un concept formulat de teoreticiana germană Hannah Arendt, denumit „banalitatea răului” – ideea că Hitler s-a născut în spatele unor ziduri obișnuite, într-o familie obișnuită, din clasa de mijloc.

În schimb, localnicilor nu le place deloc această atenție, deplângând faptul că orașul lor cu fațade colorate este cunoscut în lume doar pentru faptul că reprezintă locul în care s-a născut unul dintre cele detestate personalități politice ale istoriei și nu pentru arhitectura sa gotică sau pentru frumosul râu care îl traversează.

„Oamenii de aici nu merită acest stigmat”, a spus Georg Wojak, comisar districtual. „Singura vină a orașului Braunau am Inn este că Hitler s-a născut aici”, a mai spus acesta.

Oricât s-ar strădui, este puțin probabil ca orașul să rupă „lanțurile” care îl leagă de Adolf Hitler.

Hitler a vorbit despre Braunau am Inn chiar la începutul cărții sale „Mein Kampf”, considerând „providențial” faptul că s-a născut în „acel mic oraș de la granița dintre două state germane”.

Iar locuitorii săi încep să înfrunte trecutul cu o atitudine mai deschisă.

Au trecut zilele în care ei îi îndreptau în direcția opusă pe turiștii care căutau acea casă, spune Monika Raschhofer. „Atunci când am oaspeți, întotdeauna le arăt casa lui Hitler și plăcuța memorială. Ele fac parte din Braunau”, spune aceasta.