Povestea impresionantă a refugiatei siriene care participă la JO 2016

În august 2015, la patru ani și jumătate de la începerea războiului civil, când lucrurile au luat o turnură mult mai gravă, Mardini și sora sa mai mare, Sarah, au părăsit Siria cu doi veri ai tatălui lor și alți refugiați pe aceeași cale luată de alți patru milioane de compatrioți. Traseul a presupus, pe lângă patru nopți în junglă, diverse dispute și amenințări, și traversarea unui drum pe apă, pe Marea Mediteraneană, spre Grecia.

Nu a durat mai mult de 30 de minute din călătoria lor spre Grecia, când motorul bărcii lor a cedat sub presiunea celor 20 de oameni în loc de șase sau șapte cât ar fi trebuit. Apa se prelingea pe barcă, bunurile au fost aruncate peste bord, iar panica s-a instalat. „M-am gândit că e o mare rușine să ne înecăm, în contextul în care eu sunt înotătoare”, s-a gândit ea.

SĂNĂTATE Cum reacționează creierul uman pe caniculă. Primul lucru care se schimbă în funcționarea organismului

10:10

ACUZAȚII Detalii din dosarul Nord Stream. Cum s-a desfășurat operațiunea de sabotaj? Gazoductele puteau transporta 110 miliarde de metri cubi de gaze anual

10:05

Cum puțini refugiați știau să înoate, Sarah a sărit, la fel și sora sa. Pentru următoarele trei ore și jumătate, cele două împreună cu o altă tânără femeie au târât barca ruptă spre mal, agățându-se de coardele suspendate din lateral. Cu 30 de minute înainte să ajungă la țărm, au cedat de epuizare. Din acea zi, Mardini urăște largul mării. „Am văzut cum viața trece prin ochii mei. Acum numai când mă uit la mare îmi vine să leșin”, declară tânăra. Ajunși la țărm, mai mulți refugiați vizau ca destinație finală Germania. Din Grecia, trecând prin Macedonia, Serbia, Ungaria, Austria pe jos, cu trenul și cu autobuzul, au ajuns într-un final la Berlin.

Prima casă în Germania a fost o tabără de refugiați, unde a găsit în apropiere și o piscină. Cu ajutorul unui translator, surorile au fost puse în legătură cu unul dintre cele mai longevive cluburi de înot din Berlin. „Ne-au observat tehnica, ne-au plăcut, ne-au acceptat”, spune ea. După patru săptămâni de antrenament, antrenorul său a început să-și facă planuri pentru Olimpiada de la Tokio din 2020 – însă în luna martie a acestui an, Comitetul Internațional Olimpic a anunșat formarea unei echipe de refugiați la Jocurile din această vară de la Rio, „pentru a trimite un mesaj de speranță pentru refugiații din lumea întreagă”.

Citește în continuare pe bm.