Primul mare pas pentru rezolvarea unei probleme critice în România. Măsuri drastice în noul proiect privind combaterea violenței domestice: brățări electronice pentru agresori și ordine de protecție emise pe loc. PROIECT

După emiterea de către polițist a ordinului de protecție provizoriu care are o valabilitate de 5 zile și poate fi prelungit, documentul trebuie confirmat de un procuror, care se va adresa instanței pentru eliberarea unui ordin de protecție sporită. 

 

„Ordinul de protecție provizoriu este complementar ordinului de protecție existent în legislația actuală, se emite de către polițist de îndată, are titlu executoriu, nu are un termen anume, are valabilitate 5 zile, cu posibilitatea de prelungire până la emiterea ordinului de protecție. Documentul trebuie confirmat de un procuror în 24 de ore, iar acesta va avea ulterior obligația să-l transmită judecătorului, cu tot cu dovezile existente. Polițistul va avea dreptul și obligația să se deplaseze la domiciul victimei, să intre în domiciliu, chiar și cu forța, să-l înlăture pe agresor, chiar dacă acesta este titularul contractului de proprietate”, a transmis purtătorul de cuvânt al Guvernului, Nelu Barbu. 

 

Astfel, responsabilitatea emiterii acestui ordin provizoriu de protecție va reveni polițistului ajuns la fața locului care, în baza unei evaluări va întocmi un formular, va stabili gradul de risc și va decide dacă este cazul sau nu să emită un astfel de ordin, prevede proiectul.

 

Mai mult, polițistul poate lua și altfel de măsuri, precum „evacuarea cu interdicția de a reveni pe toată durata valabilității ordinului, stabilirea unei distanțe minime față de victimă, confiscarea cheilor și, dacă există, a armelor. Ordinul de protecție provizoriu și ordinul de protecție vor fi monitorizate de către polițiști, nerespectarea lui constituie infracțiune și se sancționează cu închisoare de la o lună la un an”, a precizat purtătorul de cuvânt al Guvernului. 

 

Cea mai importantă schimbare este introducerea unui sistem electronic de supraveghere, o „brățară” prin care agresorul va fi monitorizat continuu. Pentru aceasta, însă, e nevoie de îndeplinirea câtorva condiții: agresorul trebuie să fi fost obligat să păsteze o distanță minimă față de victimă, de rudele sale, de reședința victimei, de locul de muncă al persoanei protejate și trebuie să fi fost interzis a se deplasa în anumite zone pe care victima le vizitează periodic, a mai transmis purtătorul de cuvânt al Guvernului.  

„În procesul de monitorizare, polițistul va face verificări permanente prin toate mijloacele în vederea respectării măsurilor dispuse pentru agresor (vizite la domiciliu, culegere de informații de la vecini, serviciul victimei, școală, după caz). De asemenea, după emiterea OPP, polițistul se va asigura că drepturile agresorului sunt respectate prin măsuri care vizează informarea corectă cu privire la OPP și respectiv îndrumarea și orientarea către un serviciu social specializat pentru găzduire și consiliere”, se arată într-un comunicat al Ministerului Muncii, inițiator al proiectului de lege. 

„Regimul juridic al sistemului de supraveghere electronică utilizat pentru verificarea respectării măsurilor de protecție va fi stabilit ulterior, prin lege. Menționăm că un astfel de sistem electronic de supraveghere se regăsește în Codul de procedură penală, Legea nr. 253/2013 și Legea 254/2013. Prin intermediul acestor instrumente se urmărește îmbunătățirea sprijinului acordat victimelor violenței domestice, prin asigurarea unei intervenții imediate și coerente. Normele, metodologiile și procedurile vor fi elaborate prin legislația secundară, aceasta urmând să fie reglementată printr-un Ordin comun al MMJS și MAI”, se mai arată în comunicat. 

La finalul lunii ianuarie, o femeie de 38 de ani a fost ucisă de soțul ei chiar în grădinița la care lucra, cu toate că victima avea un ordin de restricție împotriva acestuia. O tragedie care ar fi putut fi, poate, evitată dacă legislația în domeniul violenței domestice ar fi cuprins prevederi care, în mod real, să le pună pe victimele acestor abuzuri la adăpost de agresorii lor. De mai bine de un an, modificările în acest domeniu nu mai sunt opționale, ci au devenit chiar obligatorii pentru România, din momentul în care în țara noastră a intrat în vigoare Convenția de la Istanbul, numită și Convenția Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice.

Între două dezbateri, româncele mor cu zile sub ploaia de lovituri, în 80% dintre cazuri victima violenței domestice fiind soția, arată un studiu realizat anul trecut de Asociația Națională pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați (ANES). La mai bine de un an de la intrarea în vigoare a Convenției Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice, care ar fi trebuit să ducă la o protecție mai bună a victimelor, legislația românească bate pasul pe loc. Proiectul de lege anunțat astăzi de Guvernul României este doar primul pas în direcția armonizării legislației românești cu prevederile europene, iar acum rămâne de văzut și cât timp va dura parcursul său în Legislativ. 

 

În momentul de față, statul are toate pârghiile pentru a încerca să controleze fenomenul care ia amploare pe zi ce trece, un subiect tabu în România despre care victimele nu vor să vorbească.

La un an distanță de la acest moment, însă, ceea ce a făcut statul român a fost doar să se lanseze în „ample dezbateri. (…) Începând cu luna octombrie 2015 au avut loc mai multe întâlniri între organizații neguvernamentale și instituții publice, pe fondul unor cazuri de agresiune asupra femeilor, cazuri ce au fost mediatizate intens, scopul principal fiind eficientizarea legislației din domeniu”, se arată într-un răspunsul oferit de Guvern la o interpelare a deputatei PNL Adriana Săftoiu.

Legea privind violența domestică, modificată în 2012 

Cea mai importantă modificare a legii privind combaterea violenței în familie a fost făcută în 2012, atunci când a fost introdusă prevederea potrivit căreia persoana agresată poate cere instanței un ordin de protecție și de restricție față de făptuitor. dar și că victima are dreptul să se adreseze judecătorului și să solicite ordin de protecție cu caracter provizoriu, iar instanța poate să interzică agresorului să rămână sau să se reîntoarcă în locuința comună, să-l oblige pe agresor să suporte unele costuri, cum ar fi cheltuieli medicale, de judecată, cele generate de adăpostirea victimei.

În plus, victima poate să ceară ordin de restricție care prevede evacuarea agresorului de la domiciliul comun, păstrarea distanței de minim 200 de metri față de persoana vătămată, interzicerea oricărui contact telefonic, corespondențe. Acest ordin de interdicție nu poate depăși doi ani.

Din punct de vedere practic, însă, aplicarea prevederilor la modul real este mult mai anevoioasă. Un raport al Inspecției Judiciare a Consiliului Superior al Magistraturii a arătat că pentru magistrații români, urgența poate ajunge să însemne și 175 de zile (aproape 6 luni), până când pun cazul pe rol, iar apoi poate ajunge la încă 174 de zile, până judecă dosarul. Trimiterea ordinului de protecție la Poliție, pentru a fi aplicat, poate să mai dureze alte luni de zile. Timp în care, în peste 90% din cazuri, o femeie trebuie să facă față soțului, iubitului sau unui alt bărbat care o bate. „Vorbim de situații de viață și de moarte”, a declarat atunci pentru Gândul un expert în domeniu.