Financial Times trage un semnal de alarmă: Ce se întâmplă când lumea nu se poate baza pe SUA / Crizele,efectul politicilor imprevizibile

„După Războiul Rece, cuvântul-cheie în sistemul de securitate american a fost «credibilitate». Ideea este că, dacă America vrea să își mențină statutul de superputere și jandarm mondial, atunci angajamentele internaționale trebuie să fie clare și credibile. Se argumentează că orice altceva mai puțin ar genera confuzie în rândul prietenilor și adversarilor. Iar confuzia poate conduce la interpretarea greșită a unor situații, amplificând riscurile de conflict. Această predicție s-ar putea să se adeverească acum, în contextul izbucnirii unei serii de conflicte în lume – pe fondul politicii externe incoerente și imprevizibile a SUA sub conducerea lui Donald Trump, președintele care transmite în mod compulsiv mesaje prin Twitter, insultă aliații, laudă dictatorii și destituie rapid principalii consilieri”, explică editorialistul Gideon Rachman, într-un articol publicat în cotidianul Financial Times sub titlul „Ce se întâmplă când lumea nu se poate baza pe SUA? / Din Kashmir în Ucraina, numeroase zone de criză evidențiază instabilitatea generată de politicile externe imprevizibile”.

„Să luăm, spre exemplu, cazul Iranului: o anumită perioadă, Administrația Trump părea să aplice o politică riscantă, dar clară. S-a retras din Acordul nuclear și părea dispusă la acceptarea riscului unei confruntări militare. Dar, în iunie, președintele Trump a anulat brusc un raid aerian asupra Iranului care ar fi fost menit să pedepsească Teheranul pentru doborârea unei drone americane. Efectul a fost o situație de instabilitate, care probabil i-a încurajat pe iranieni să asume riscuri suplimentare, capturând trei petroliere în Strâmtoarea Hormuz în ultimele săptămâni”, notează editorialistul FT.

DOCUMENT USR-iștii, în frunte cu fostul lider, Cătălin Drulă, au depus plângere în Parlament împotriva numirii noii conduceri a TVR și a Radiodifuziunii Române. Au sesizat și CCR-ul

00:47

CONTROVERSĂ Revoltă în PNL. Un nume greu îl sfidează pe Bolojan și anunță că nu votează Guvernul Luca Niculescu: „Cum aș putea?”. Nu e singurul care ar putea sa NU voteze Guvernul Niculescu

23:58

O situație complexă este legată de China. Administrația Xi Jinping a sugerat că ar putea lansa o intervenție militară în Hong Kong, pentru oprirea demonstrațiilor. În mod tradițional, Washingtonul ar susține aspirațiile cetățenilor din Hong Kong și ar îndemna Beijingul să aibă o atitudine de reținere. „În schimb, Donald Trump a catalogat protestele din Hong Kong «revolte violente», sugerând că autoritățile din China ar avea dreptul de a gestiona cum vrea situația, afirmații interpretate de unele persoane ca fiind o undă verde pentru o intervenție a Beijingului”, subliniază editorialistul.

Confuzia este accentuată de faptul că, pe de altă parte, SUA intensifică riscul confruntării cu China. Donald Trump tocmai a ordonat introducerea de noi taxe vamale pentru produse chineze în valoare de 300 de miliarde de dolari. Iar Pentagonul semnalează că ar putea staționa sisteme de rachete în Asia, pentru contracararea Chinei.

Kashmir: efectul Afganistan

Planul retragerii celor 14.000 de militari americani din Afganistan – unde insurgenții talibani dețin controlul asupra a jumătate din țară – generează reverberații în întreaga Asie. Unii analiști cred că acesta este un factor determinant în decizia premierului Indiei, Narendra Modi, de a anula statutul special de autonomie al regiunii cu populație majoritar musulmană Jammu-Kashmir, unde mocnește un conflict insurgent alimentat de Pakistan. Temerea Administrației de la New Delhi este că retragerea trupelor americane din Afganistan ar putea genera noi violențe în Kashmir, notează analistul FT Amy Kazmin.

Peninsula Coreea: diplomația rachetelor

„Nicăieri nu se resimte mai puternic impredictibilitatea SUA decât în Peninsula Coreea, unde programul nord-coreean balistic și nuclear generează amenințări existențiale, iar intensificarea activităților militare ruse și chineze înspăimântă Coreea de Sud, un aliat al SUA. (…) Iar Donald Trump a trecut de la discursul agresiv de la începutul mandatului (…) la trei întâlniri cu «prietenul» Kim Jong-Un, devenind primul președinte în funcție al SUA care a intrat în Coreea de Nord. Apropierea președintlui SUA de dictatorul nord-coreean îi convine lui Moon Jae-In, președintele sud-coreean care vrea dialog cu Phenianul. Dar analiștii cred că reticența lui Donald Trump de criticare a lui Kim Jong-Un a devenit problematică”, constată editorialistul FT Edward White.

Strâmtoarea Hormuz: vizarea Teheranului

În Strâmtoarea Hormuz, culoar prin care tranzitează 20% din transporturile de petrol din lume, Donald Trump a reușit să genereze dubii asupra continuării atitudinii SUA de exercitare a rolului de protejare a rutelor maritime. Iranul a capturat petroliere și a atacat alte nave în ultimele luni, iar reacția lui Donald Trump a fost de criticare a aliaților și adversarilor, precum China și Japonia, pentru că nu fac mai multe eforturi. „Toate aceste țări ar trebui să își protejeze navele proprii”, a transmis Donald Trump prin Twitter în iunie.

„Afirmațiile lui Donald Trump se bazează pe explorarea de către SUA a gazelor de șist, lucru care a redus dependența țării de petrolul importat din Orientul Mijlociu, care acum se îndreaptă spre Asia. Dar Statele Unite rămân un importator semnificativ de petrol de pe piețele internaționale, chiar dacă exportă gaz de șist. (…) Experții au dubii că Statele Unite vor permite Chinei să instituie o prezență navală semnificativă în Orientul Mijlociu”, notează un alt analist FT, David Sheppard.

Ucraina: conflictul îndelungat din Europa

În urmă cu câteva zile, patru militari ucraineni au fost uciși într-un atac comis de insurgenți separatiști proruși în estul Ucrainei, în contextul impasului Procesului de pace Minsk. „Ucrainenii sunt îngrijorați de apropierea lui Donald Trump de Rusia. Trump i-a atribuit fostului președinte, Barack Obama, vina pentru anexarea Crimeei de către Rusia, afirmând că, din ce a auzit, «locuitorii Crimeei ar prefera să fie mai degrabă în Rusia»”, argumentează analistul FT Max Seddon, notând că, în același timp, Washingtonul furnizează armament Ucrainei.

Hong Kong: aude cineva?

Unii membri ai Congresului SUA au avertizat că ar putea adopta o atitudine dură față de gestionarea de către Beijing a situației protestelor din Hong Kong, izbucnite la reacție la un proiect de lege care ar fi facilitat extrădările în China. Președintele Donald Trump a părut mai degrabă absent în această dezbatere, dar l-a lăudat pe omologul din China, Xi Jinping, pentru reacția „foarte responsabilă” față de proteste, notează analistul FT Joe Leahy.

Taiwan / Marea Chinei de Sud: aplanarea tensiunilor

În decembrie 2016, Donald Trump a anulat protocolul diplomatic discutând prin telefon cu președintele din Taiwan, regiune pe care China o consideră sub suveranitatea sa. Oficiali furioși de la Beijing au refuzat să accepte o discuție telefonică între președintele Xi Jinping și Donald Trump până când liderul de la Casa Albă nu a asumat politica unei „singure Chine”. Donald Trump și Xi Jinping au avut prima conversație telefonică în februarie 2017. De atunci, Donald Trump a evitat chestiunile sensibile pe tema Taiwanului, concentrându-se în schimb pe „relația extraordinară” cu Xi Jinping și pe negocierile pentru un acord comercial cu Beijingul.

„Dar numirea lui Jonh Bolton, un politician cunoscut pentru pozițiile dure față de China, în funcția de consilier prezidențial pentru Siguranță Națională și impasul negocierilor comerciale americano-chineze au generat preocupări la Beijing. Oficialii chinezi se tem acum că Administrația Trump tinde să submineze principiul politic «o singură Chină», în timp ce sunt trimise mai multe nave americane în misiuni de patrulare pentru asigurarea «libertății de navigație», în scopul contracarării expansiunii teritoriale chineze în Marea Chinei de Sud”, argumentează analistul FT Tom Mitchell.