Povestea cutremurătoare a celui mai chinuit urs din România: Max, prietenul turiștilor de la Castelul Peleș – FOTO

Se pare că Max s-a născut în 1997 iar la doar câteva luni a fost pus în captivitate în orașul Sinaia, în apropierea Castelului Peleș.

„Marele Blănos” era în sine o atracție turistică iar oamenii plăteau pentru a face poze cu el, să îl mângâie. Însă mai nimeni nu știa modul în care era tratat și ce chin cumplit ascundea.

Max era orb, cel mai probabil fiindu-i maltratați ochii încă de când era mic pentru a nu reacționa violent la flash-urile aparatelor de fotografiat. Potrivit adevărul.ro, Max ar fi fost orbit prin înțeparea ochilor cu ace.

În tot timpul în care a fost ținut în detenție pentru satisfacerea turiștilor și implicit pentru profitul financiar, Max a fost supus și altor chinuri groaznice, greu de imaginat: dinții canini și ghearele îi fuseseră tăiate, i se pulveriza spray paralizant în nas și i se dădea zilnic să bea bere în care erau dizolvate calmante.

Chinul „Marelui Blănos” a durat până în 2006 când Rezervația Libearty l-a luat în îngrijire și chiar a încercat să îi redea vederea aducând din Marea Britanie o echipă de veterinari specializați în oftalmologie. Totuși, în ciuda tuturor eforturilor, Max a rămas orb toată viața.

Tratamentele intensive pentru tratarea efectelor tuturor traumelor la care fusese supus au durat până în 2008, iar ulterior Max a fost eliberat într-un țarc doar al lui unde s-a bucurat de o piscină cu apă de izvor, un bârlog și peste un acru de pomi și tufișuri, loc unde s-a simțit ca acasă, în natura sălbatică.

Max s-a bucurat de spațiul prietenos oferit de Rezervația Libearty până în 2018, când, la vârsta de 22 de ani, „Marele Blănos” dădea semne că nu mai rezistă. Astfel, la începutul lunii noiembrie a aceluiași an medicii au decis mutarea lui în zona de carantină, „pe un pat moale de paie unde avea să primească tratament cu anti-inflamatoare și analgezice puternice. Din păcate, tratamentul nu a dat rezultate, starea lui s-a agravat, iar Max a paralizat complet pe partea din spate. Obosit să mai îndure atâta suferință fizică, Max a refuzat să mai mănânce și să mai bea apă, iar inima lui a încetat să mai bată”, potrivit Asociației „Milioane de Prieteni”. 

„Singurul gând ce ne alină acum, la despărțirea de el, este că pe Max nu îl mai doare nimic, nimeni n-o să îi mai facă niciun rău și nu va mai fi niciodată chinuit. Rămas bun, Max! Nu vom uita niciodată ochii tăi frumoși, care n-au putut să vadă, dar au știut să ne arate cel mai frumos suflet și iubire sinceră!”, și-a luat adio de la el AMP.

Cei care vor să ofere o nouă șansă urșilor din cadrul rezervației o pot face adoptându-l pe unul dintre ei (sau pe mai mulți) prin intermediul Asociației „Milioane de Prieteni”. Pentru mai multe detalii accesați site-ul millionsoffriends.org.