OPINIE. Cum mai stau opțiunile de vot în vederea parlamentarelor?

Câteva observații pe un ton relaxat despre sondajul realizat de IMAS la comanda Europa FM de-a lungul lunii aprilie:

0. Observațiile sunt pe un ton relaxat întrucât nu cred că politica era una din prioritățile principale ale lunii aprilie pentru cea mai mare parte a societății românești. Chiar dacă te pasionează teatrul, vei da la o parte cu un gest brusc orice om îți oferă bilete la un spectacol dacă acel om stă în calea ta atunci când îți arde casa. Astfel, între martie și aprilie ponderea celor care au aveau o opțiune de vot (oricare) din totalul respondenților a scăzut cu 3,5%. Este cea mai mare scădere din ultimul an și jumătate.

1. Cred că acest sondaj are o relevanță moderată în perspectiva alegerilor parlamentare – oricând vor avea loc ele. El furnizează o imagine completă – chiar excesiv de completă. 72% din eșantion are o opțiune. Dar nu vor veni la vot 72% din românii aflați în țară, adică 10 milioane de persoane. Capacitatea de mobilizare a acestor votanți potențiali va conta foarte mult.

INEDITOamenii depun flori în fața sediului Nvidia, în urma demisiei lui Jensen Huang după scandalurile extraconjugale

18:35

FLASH NEWSFriedrich Merz, mesaj ferm pentru Donald Trump înaintea întâlnirii cu Putin din China: „Vă rog, fără surprize. Continuați să jucați ca parte a «Echipei Europei»”

18:20

2. În legătură cu acest lucru, nu pot să nu zâmbesc gândindu-mă la PMP. Această formațiune politică a reușit întotdeauna să obțină rezultate mai bune în competițiile electorale care-i implicau sigla decât estimau aproape toate institutele de sondare a opiniei publice. Situația a fost diferită în ceea ce privește candidaturile la prezidențiale propuse de PMP, însă atunci când partidul – și… supraviețuirea partidului! – au fost în dubiu, PMP a livrat și a trecut peste prag, uneori miraculos, alteori uluitor. De obicei acest lucru semnalează existența unor organizații locale de o cerbicie cvasi-militară, ceva ce nu aș asocia neapărat cu Eugen Tomac. Factorul Băsescu e relevant, dar mai importante mi se pare o serie de declarații într-o tentă naționalist-identitară, inspirate din punct de vedere strategic („suntem opțiunea tradiționalistă non-PSD!”), întrucât, să nu uităm, PMP operează pe spații mici și are nevoie de puține voturi pentru a reuși să treacă pragul.
Sunt curios dacă saga PMP va continua și după alegerile parlamentare ce vor veni. Cu cât o formațiune politică există sau rezistă mai multe legislaturi în parlament, cu atât are mai mult timp acces la resursele necesare pentru a se reinventa pe căi noi și eficiente. În alte cuvinte, crește probabilitatea ca partidul respectiv să găsească o temă relevantă, care – datorită statutului său oficial de forță relevantă a spațiului politic – să capete și vizibilitate. Cine a „retrogradat” la statutul de partid extra-parlamentar nu-și revine cam deloc, după cum se poate observa din soarta PRM sau PNȚCD.

3. Revenind la sondaj și uitându-mă la evoluțiile sau involuțiile din ultimele luni, ai zice că n-a existat niciun fel de pandemie: trend-urile continuă. Mă refer aici la scăderea PNL, „umflat” la finele anului trecut de victoria președintelui Iohannis, și la creșterea Pro România, un pic aparte întrucât PSD nu e într-un declin major. PNL are un scor mai mic (41% în februarie, 33% în aprilie) din mai puțini votanți (76% din eșantion în februarie, 72,5% în aprilie), adică o scădere geometrică. Cred că partidul plătește pentru faptul că nu a apucat să guverneze. Săptămâni bune au fost pierdute cu tam-tam-ul privind anticipatele – discuțiile de atunci par, știu foarte bine, că ar fi avut loc acum o mie de ani sau mai bine. Guvernul acum nu poate lua cine știe ce măsuri întrucât prioritatea este coronavirusul.
Dar intrăm în epoca de normalizare a pandemiei. 20 decese și 300 cazuri noi confirmate erau valori groaznice acum o lună și un pic – sunt banale acum, trecute cu vederea de public. Practic, la nivel psihologic și social ieșim din încorsetările impuse de o amenințare nouă. Să se apropie momentul unei evaluări? Și dacă da, ce va conta mai mult pentru potențialii votanți: cuantumul total imens al amenzilor sau faptul că nu am pățit ce au pățit Spania sau Italia? În 1945 Winston Churchill și partidul pe care-l conducea pierd alegerile parlamentare din Marea Britanie, la două luni după cucerirea Berlinului. Britanicii au apreciat victoria asupra lui Hitler, dar doreau un partid care să facă vorbire despre viitor: laburiștii lui Attlee au și demarat după aceea, conform promisiunilor din campanie, un set imens de măsuri de natură socială. În alte cuvinte, nu întotdeauna management-ul eficient al unei crize, când acesta are loc și e conștientizat de votanți, este răsplătit prin vot. Cred că va exista o sete consistentă de viitor după ce efectele dure ale acestei pandemii se vor îndepărta.

Concluzionând, ce pare să se joace în acest moment este dimensiunea și complexitatea coaliției de guvernare de după parlamentare. Scenariul ideal pentru PNL era un scor înalt plus prima electorală neoficială a sistemului politic: UDMR+minorități naționale, adică aproximativ 9% din orice parlament. În clipa de față pare probabil să aibă nevoie și de USR+PLUS. În curând s-ar putea să aibă nevoie și de PMP, în cazul în care acel partid trece pragul. O majoritate imensă care să permită adoptarea unei Constituții, ignorând voința PSD și chiar a UDMR, pare extrem de puțin probabilă.

Pe trend-urile evidente, m-aș aștepta ca în lunile următoare să vedem PNL în spațiul 25-30%, PSD în apropiere – poate chiar la egalitate, USR+PLUS în jurul valorii de 16% cu un bonus pentru o unificare rapidă în cazul în care aceasta va avea loc și multe partide mici trecând (teoretic) de prag. De obicei însă scena politică românească dă de pereți cu orice predicții.

Link spre informațiile din sondaj: https://www.europafm.ro/barometrul-europa-fm-pnl-scade-din-nou-pro-romania-urca-la-82/amp/

Barbu Mateescu este sociolog. A absolvit cursurile University of Pennsylvania (studii de lungă durată) specializându-se în sociologia politică.