„Prin mintea, prin inima și brațele noastre”. Misiunea noastră, moștenirea lui Ion C. Brătianu

„A dominat şi epoca şi pe contemporanii săi prin minunatul complex al însuşirilor lui. El era totodată idealist şi realist, cumpătat şi îndrăzneţ, autoritar şi seducător, modest când era vorba de el, mândru şi intransigent, când era vorba de ţara lui.  A vrut Unirea Principatelor, s-a împlinit. A vrut independenţa, a prezidat-o. A vrut dinastie străină, a adus-o în ţară. A vrut organizarea Regatului, a făcut-o”, îl caracteriza I.G. Duca pe Ion C. Brătianu, liberalul căruia îi datorăm România modernă.

Ion C. Brătianu se stingea din viață în ziua de 4 mai (16 mai, pe stil nou) 1891, la Florica, într-o zi „cu furtună şi cutremur”. Lângă sicriul lui, regele Carol I a îngenuncheat plângând și spunând că a pierdut cel mai bun amic. Un gest unic, pentru un rege sobru, despre care știm ca rar accepta atingeri de mână de la alte persoane.

EXTERNE Spectacol al naturii în Italia: Vulcanul Etna a erupt după aproape 30 de ani

14:01

VIDEO Ion Cristoiu: Emisiunea de chiloțăreală cu Mirabela Grădinaru a confirmat: Nicușor Dan e om nu Președinte

13:21

Pe statuia sa de la Piața Universității, inaugurată în 1903, distrusă de comuniști în 1948 și refăcută în 2019, scrie simplu: „Prin mintea, prin inima și brațele noastre”. Acestea sunt cuvintele care au pus bazele politicii economice liberale din următoarele decenii, desăvârșită sub sintagma „Prin Noi Înșine”. Chiar dacă Vintilă Brătianu, fiul lui Ion C. Brătianu, este cunoscut drept promotor al acestei politici menită să asigure o dezvoltare economică bazată pe dezvoltarea și consolidarea capitalului autohton, moștenirea lui Ion C. Brătianu este indiscutabilă.

A fost președinte al Partidului Național Liberal, președinte al Consiliului de Miniștri (timp de aproape 12 ani), ministrul Apărării, Ministru al Afacerilor Externe, Ministru de Finanțe. Brătianu și-a folosit relațiile pe care le legase cu mai multe familii europene pentru a obține numirea unui principe străin pe tronul Principatelor – Carol de Hohenzollern-Sigmaringen. S-a ocupat personal de aducerea sa în țară, ba chiar a suportat toate cheltuielile acestei călătorii. De numele său se leagă reforme majore: 3.000 km de căi ferate şi şosele, înfiinţarea Băncii Naţionale, răscumpărarea căilor ferate, proclamarea Regatului, legea electorală din 1884, reducerea termenului învoielilor agricole la 2 ani şi jumătate, autocefalia Bisericii Ortodoxe Române, legea pentru încurajarea industriei naţionale.

A trăit și a trudit după vorba lui preferată: “Voieste și vei putea! Cu Dumnezeu înainte!” Ion C. Brătianu a voit lucruri mari și le-a înfăptuit, cu și din dragoste pentru țara lui.

În aceste zile, în care marcăm 130 de ani de la moartea sa, crucea pe care ne este dat sa o purtam pare mai grea ca niciodată. Nu este o datorie doar a liberalilor, ci a fiecărui om de stat din această țară, să transforme moștenirea dinastiei Brătienilor într-un proiect de țară – vizionar, ambițios, serios. Mai ales astăzi, când suntem în fața unei oportunități unice în România, prin cele 84 de miliarde de euro de la UE, pe care nu avem voie să le ratăm sau întârziem, exemplul lui Ion C. Brătianu ar trebui sa fie o icoana permanentă în altarul politicii românești.

Istoria recentă ne-a demonstrat că nu prea am reușit să avem grijă de moștenirea familiei Brătianu. Fie că vorbim de așezămintele din Amzei sau de monumentul transformat în subiect de bătălie politică, avem multe de recuperat. Dar, mai presus de lucrurile materiale, avem de dus mai departe o misiune pentru țară. Pe care orice om de pe scena politică, liberal sau nu, trebuie să o înțeleagă și să o pună în aplicare în fiecare zi.

Unul dintre cele mai mari regrete ale lui Ion C. Brătianu a fost lipsa timpului de a scrie istoria generației sale de aur. Dar cum ar fi putut avea timp, când era atât de ocupat să o facă să se întâmple? Fiica sa, Sabina Brătianu-Cantacuzino, i-a îndeplinit post mortem această dorință, oferindu-ne totodată o lecție importantă: întotdeauna se vor găsi cei care să scrie despre faptele mărețe ale acestui neam. Mai important este ca ele să se întâmple.

Închei cu un apel către toți cei aflați în slujba țării: e timpul nostru. Cea mai bună formă prin care îi putem onora pe toți oamenii cărora le datorăm ce suntem astăzi este să le urmăm exemplul. Să dăm totul, să facem sacrificii, să ne dedicăm viața României. Să le dăm copiilor noștri șansa să crească acasă și să scrie despre moștenirea noastră