Substanțele nocive din fumul de tutun, amenințarea invizibilă. Bolile asociate fumatului se instalează lent

Focul ne-a făcut oameni, fără ardere nu am fi avut căldură, lumină și siguranță, combustibil, timp de spus povești în jurul focului sau mâncare cu gust. Fără foc, nu am fi evoluat. Cu același foc, cândva, demult, foarte demult, un om și-a aprins tutunul din pipă pentru prima dată, fără să știe cât de toxic este fumul. Astăzi, miliarde de arderi mici, banale se întâmplă în toată lumea, ori de câte ori miliarde de oameni își aprind țigările, fără să știe că repetă greșeala primilor oameni. 

Putem controla aceste arderi, așa cum am învățat să controlăm și focul? Toate informațiile cu poveste, mai jos.

Arderea, element de progres, dar și sursă principală de poluare

Descoperirea și controlul focului de către primii oameni a reprezentat un moment cheie și un punct de cotitură în evoluția umanității. Stăpânirea focului a permis oamenilor să gătească mâncarea, să se încălzească, să se apere de animale și a reprezentat un catalizator în evoluția culturală și economică.

CONTROVERSĂ Fosta primă doamnă a Sri Lankăi, arestată pentru donații destinate unui spital de copii

23:38

VIDEO Cine este Elwan Benoît, elevul de 17 ani devenit unul dintre simbolurile protestelor din Franța

23:11

Întreg parcursul istoriei noastre este marcat de prezența focului, de la gospodăria primitivă până la prelucrarea metalelor, revoluția industrială și progresul mijloacelor de transport. Chiar și astăzi, într-o lume definită de progresul tehnologic și științific, arderea își păstrează răspândirea și importanța.

Odată cu beneficiile incontestabile din punct de vedere cultural si economic, prezența arderii vine și cu riscuri. Pericolul de incendiu este evident și binecunoscut, dar nu trebuie să uitam că arderea, fie că vorbim de industrie sau de motoarele cu combustie, este o sursă importantă de poluare și afectează calitatea aerului.

Arderea pe înțelesul tuturor

Pentru a putea înțelege mai bine beneficiile și riscurile arderii, trebuie să vedem ce înseamnă acest proces. Arderea este o reacție chimică care se produce la temperaturi mari și care are nevoie de oxigen și de un combustibil (lemn, petrol, gaz).

În timpul arderii, combustibilul trece printr-o transformare violentă în urma căreia se degajă căldură și se produce fum. Fumul este un amestec chimic complex care conține mii de particule lichide și solide suspendate într-o suspensie gazoasă.

Miliarde de arderi se întâmplă chiar acum, în toată lumea

În fiecare zi, câteva miliarde de mici arderi au loc la nivel mondial. Atât de banale și de bine întipărite în cotidian, încât de multe ori nu le mai dăm importanță. Este vorba de țigările aprinse și fumate de cei peste un miliard de fumători din întreaga lume. Un obicei răspândit, un gest banal, o mică ardere despre care în trecut nu bănuim că este responsabilă de bolile asociate fumatului. Acum, este bine cunoscut faptul că fumatul este nociv și că provoacă boli grave, dar nu toată lumea știe ce anume face ca fumatul să fie atât de periculos.

Arderea tutunului, o plăcere dăunătoare veche de peste 6.000 de ani

Binecunoscut și folosit în America Centrală și de Sud de peste 6.000 de ani, tutunul ajunge în Europa la începutul secolului al XVI-lea, prin intermediul navigatorilor spanioli și portughezi. Planta câștigă popularitate, ajunge să fie cultivată în Europa din 1531, iar din a doua jumătate a secolului al XVI-lea, fumatul tutunului se răspândește repede pe continent.

Inițial, tutunul era fumat în pipe, dar în secolul al XIX-lea, țigaretele rulate încep să fie produse la scară industrială și câștigă foarte rapid supremația. Cele două războaie mondiale, când țigările devin parte din rația fiecărui soldat, duc la răspândirea globală a fenomenului. Țigareta devine cel mai popular mod de a consuma tutun, afirmație la fel de adevărată și astăzi.

În fumul inhalat există nicotină, aromă de tutun, dar și substanțe nocive

Deși tutunul a fost consumat și prin mestecare sau prizare, aceste metode au rămas marginale și nu au cunoscut niciodată răspândirea fumatului.

De ce au ales oamenii această metodă mult mai neobișnuită și desigur mai puțin la îndemână decât mestecatul? Răspunsul e simplu: este cea mai eficientă metoda prin care nicotina, substanța activă prezentă în mod natural în frunzele de tutun, este eliberată.

În timpul arderii, nicotina este evaporată din tutun și absorbită la nivel pulmonar, de unde ajunge repede în circulație și produce efectele căutate de fumători. Ce nu știau primii fumători este că fumul inhalat aducea, pe lânga nicotină și aroma de tutun, cantități mari de substanțe nocive care în timp provoacă boli grave.

Astăzi este bine cunoscut faptul că arderea la temperaturi mari, de peste 800 de grade Celsius, duce la degradarea tutunului și formarea fumului care conține peste 6.000 de substanțe chimice, dintre care aproximativ 100 sunt nocive și duc la apariția bolilor asociate fumatului. Mai exact, expunerea repetată, pe termen lung, la substanțe toxice duce la apariția cancerului pulmonar, a bolilor cardiovasculare si respiratorii.

Pentru cercetători și oamenii de știință, această relație de cauzalitate este dovedită și cunoscută în detaliu. Autoritățile de sănătate publică susțin faptul că substanțele periculoase rezultate din arderea tutunului sunt cauza principală a bolilor asociate fumatului. Dar cât de evidentă este această legatură pentru fumători? Fumul de țigară poate fi o prezență neplacută și iritantă, dar substanțele chimice periculoase sunt invizibile, au denumiri greu de reținut și bolile asociate fumatului se instalează lent, uneori în zeci de ani.

Legătura dintre expunerea la fum și apariția unor boli a fost făcută încă din 1602. Un autor englez descrie bolile profesionale ale coșarilor, identifică expunerea la funingine ca fiind cauza acestor boli și face prima oară  în istorie o paralelă cu bolile specifice fumătorilor. A fost nevoie de încă 350 de ani pentru ca legătura directă dintre fumat și cancerul pulmonar să fie demonstrată științific și prezentată publicului. Cu toate acestea, este încă nevoie de informare în rândul fumătorilor pentru a face cunoscut adevăratul vinovat – fumul de țigară și miile de substanțe toxice pe care le conține.